Anul trecut, cam pe vremea asta, premierul Ion Chicu constata că existența unui singur aeroport internațional în R. Moldova, cel din Chișinău, reprezintă un element de monopol, fiind nevoie de altele, noi.
Iar câţiva experţi şi miniştri au fost de acord că „dezvoltarea unor noi aeroporturi internaționale va crea condiții de competitivitate în domeniu, va oferi pasagerilor posibilitatea de a alege și, în rezultat, va determina micşorarea tarifelor la bilete”.
Între timp, a venit Covid 19 care le-a pus beţe-n roate făuritorilor de aeroporturi şi, după un an de la declaraţia lui Ion Chicu, e limpede că mare lucru nu s-a făcut. Nu-ţi trebuie ochelari speciali ca să constaţi că ploaia cu aeroporturi n-a mai venit. Şi vor mai fi ele construite vreodată? Căci nici Ion Chicu s-ar putea să nu fie premier multă vreme. Şi îşi mai aminteşte el oare de constatarea din 2019?
Nu sunt mare expert, dar îmi dau seama că nu e atît de uşor să faci un singur aeroport internaţional, darămite două-trei. Îţi trebuie bani, e nevoie de personal bun, de multe-multe lucruri. Probabil, ar mai fi nevoie de un aeroport, poate de două. Nu ştiu însă dacă o ţară mică cum e RM are nevoie de multe aeroporturi. Mai cu seamă acum, când Covid19 ne dă târcoale.
Dacă mă gândesc mai bine, am auzit atâtea lucruri frumoase din gura politicienilor moldoveni, atâtea idei de remodelare a sorţii noastre, încât ar fi trebuit să trăiesc acum într-un Eldorado. Mă uit însă în jur şi văd un peisaj arid, cu fizionomii obosite-încrâncenate. Stadionul distrus în 2007 nu s-a mai convertit în unul nou. De aeroporturi nici nu are rost să discutăm…
