Rubla nu mai valorează o copeică!... Vladimir Putin a cerut plata în ruble pentru gazul rusesc vândut către țările „neprietene”, iar planul ar putea fi extins pentru a include exporturile de petrol, cereale, îngrășăminte, cărbune, metale și alte mărfuri și produse de primă necesitate.
Deocamdată, deși Gazprom și-a oprit deja livrările către Polonia și Bulgaria, nu este deloc limpede dacă Rusia intenționează prin asta să anuleze toate contractele existente care stabilesc prețul în euro sau dolari, însă Germania, care se bazează pe Rusia pentru 40% din aprovizionarea cu gaz, a arătat că nu își asumă niciun risc, avertizând marii utilizatori industriali de gaze că un impas este de așteptat și că raționalizarea energiei ar putea fi un efect posibil.
Principala întrebare este, desigur: de ce vrea Putin deodată plata în ruble? În urma invadării Ucrainei, valoarea rublei s-a prăbușit vertiginos. Rubla a scăzut de la aproximativ 85 petru un eur anul trecut la 110, în timp ce tancurile rusești traversau granițele Ucrainei. Doar o intervenție a băncii centrale ruse a stabilizat rubla la 94,1 la euro.
Acum, cu rubla la un nivel atât de scăzut, exporturile rusești au început să aducă mai puțini bani decât se aștepta anterior pentru a subvenționa serviciile de stat și a finanța războiul.
O rublă cu o valoare mai mare nu numai că ar aduce mai mulți bani, dar ar fi și o chestiune de mândrie națională, arătând că națiunile puternice comercial sunt gata să plătească pentru exporturile rusești în moneda rusă. Un fond mai mare de ruble, generat de cererea din partea țărilor și companiilor străine pentru bunuri rusești, ar permite Moscovei să conteste dominația Statelor Unite, prin intermediul dolarului, asupra piețelor monetare globale, deși nu este clar de ce China ar sprijini un astfel de plan.
Unii analiști speculează, de asemenea, că dolarii și euro sunt mai puțin utili Moscovei în vremurile în care sancțiunile sunt înăsprite. De exemplu, fără acces la dolari și euro prin intermediul schimburilor internaționale, Rusia plănuiește, de asemenea, să plătească în ruble chiar și dobânda pentru datoriile sale vechi contractate în euro.
Procesul plății le-ar impune cumpărătorilor să deschidă un cont de ruble la Gazprombank în care plățile lor în euro sau în dolari să fie depuse după conversia în moneda rusă prin autorizarea cumpărătorului.
De altfel, cum a avertizat Comisia Europeană prin comisarul Valdis Dombrovskis, țările UE care acceptă să plătească gazul rusesc în ruble s-ar puteα expune unor sancțiuni din partea Bruxelles-ului.
Lista țărilor „neprietenoase” corespunde cu cea a celor care au impus sancțiuni Rusiei. Acordurile cu companii și persoane fizice din acele țări trebuie să fie aprobate de o comisie guvernamentală.
Printre acele țări se numără SUA, statele membre UE, Marea Britanie, Japonia, Canada, Norvegia, Singapore, Coreea de Sud, Elveția și Ucraina. Unele, inclusiv SUA și Norvegia, nu cumpărau oricum gaz rusesc.
În 2020, UE a fost principalul partener comercial al Rusiei, reprezentând 37,3% din comerțul total de mărfuri al Moscovei cu lumea. Între timp, Rusia a fost al cincilea partener comercial al UE, reprezentând 5,8% din comerțul total al blocului. Cu toate acestea, acest lucru ascunde faptul important că gazul rusesc este o parte majoră a acestor importuri, plătite în dolari, euro sau lire sterline.
În termeni practici, în timp ce importurile de gaze către UE din Rusia rămân volatile, ele reprezintă până la 800 de milioane de euro din cheltuielile țărilor UE în fiecare zi.
Dacă Kremlinul insistă însă ca toate contractele actuale în euro și dolari să fie schimbate în ruble, măsura va încălca protocoalele internaționale. Este o măsură pe care Gazprom nu a invocat-o nici măcar în timpul Războiului Rece.
Germania a decis în cele din urmă că este pregătită să raționalizeze aprovizionarea cu energie, mai degrabă decât să plătească gazul în ruble, ceea ce ar putea împinge cea mai mare economie a UE în recesiune, dar îi va tăia Rusiei fondurile suplimentare pe care le caută. Decizia Kremlinului va grăbi, de asemenea, tendința Occidentului de a renunța la mărfurile rusești, ceea ce va accelera declinul economic deja pronunțat al țării.
