În jur de 80 de copii sunt diagnosticaţi anual, în Moldova, cu diabet zaharat de tip 1 insulino-dependent, iar numărul total al celor afectaţi este de circa 500, dublu faţă de acum şase ani. Cum e viaţa acestor copii, nevoiţi să-şi testeze zilnic nivelul glicemiei şi să-şi administreze dozele salvatoare de insulină? De ce statul nu-i asigură cu senzori moderni pentru monitorizarea glicemiei şi nici măcăr cu o cantitate suficientă de teste obişnuite? Şi de ce nu le oferă gratis ace pentru insulină? Sunt câteva întrebări la care a căutat răspunsuri Sergiu Culeac, discutând cu câţiva copii insulino-dependenţi şi cu părinţii acestora.