Paștele Blajinilor este și paștele „morților” sau sărbătoarea după Înviere la care sunt pomeniți rudele și apropiații care au decedat. Vasile Botnaru a fost la Cinișeuți, un sat din raionul Rezina, care în „anii de glorie” avea în jur de 5.000 de locuitori, vorbitori de română, rusă și ucraineană.

De la independență încoace, locuitorii din Cinișeuți au umplut lumea, dar „de ziua parinților", cum i se spune în rusă, obligatoriu se adună la cimitir.

Paștele Blajinilor este ținut mai ales în Europa de Sud-Est. Tradițional, Paștele Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână de la Înviere.

În localitățile rurale mai mari și în orașele în care sunt mai multe cimitire, sărbătoarea are loc timp de mai multe zile, începând chiar de sâmbătă.

Este prilej de reculegere, de revedere cu familia și prietenii, dar are și o latură socială, mondenă aproape.

Comunismul și-a lăsat amprenta și asupra acestei sărbători: cum lunea se lucra, sărbătoarea de Paștele Blajinilor a fost mutată duminică, singura zi liberă din săptămână.

Ceea ce nu ar corespunde tradițiilor, întrucât Biserica Ortodoxă nu oficiază pomenirea morților în Săptămâna Luminată, inclusiv în Duminica Tomii, fiind vreme de bucurie pentru Învierea Domnului.