Am vizitat câțiva artizani din Lunca Prutului de Jos care de vreo doi-trei ani, pe lângă meșteșugurile pe care le practică, au început să ofere și servicii turistice. Adică, primesc în vizită grupuri de turiști dornici să-și diversifice experiențele din vacanță. Agenții din turism știu că azi turiștii din întreaga lume nu caută atât să viziteze locuri și monumente impresionante, ci mai degrabă să trăiască experiențe de care nu au parte în rutina lor.
Ospitalitatea e unul din miturile noastre identitare. Acum zece ani a fost inclusă și în sloganul de țară, „Ospitalitate, tradiție, mister”. Și este ideea principală din spoturile de promovare a turismului în Moldova.
- Te-ar putea interesa și: Laboratorul social | De la Zatoka la all-inclusive: vacanțele la moldoveni
Ospitalitatea noastră e despre a oferi oricui intră în casa ta chiar și din puținul pe care-l ai. Dar e și despre a păstra ce-i mai bun pentru musafiri, ca să dai bine în fața străinilor. Percepem propria ospitalitate atât ca pe un punct forte și motiv de mândrie, dar și ca pe o vulnerabilitate și motiv de frustrare.
În acest episod din „Laboratorul social” m-am întrebat dacă legendara noastră ospitalitate poate funcționa și în condiții de piață și nu doar în condiții de casă. Poate fi profitabilă și în același timp să rămână autentică așa cum o știm noi ca musafiri sau ca gazde?