Elena Sannikova le trimitea scrisori deținuților politici încă de când era adolescentă sovietică în anii 1970. Aproape o jumătate de secol mai târziu, odată cu îndelungata și dură represiune de către statul rus asupra disidenței care se intensifică și mai mult pe fondul războiului împotriva Ucrainei, ea este la fel de ocupată ca întotdeauna.
Poetă, traducătoare, publicistă și disidentă, întemnițată și deportată intern la 20 de ani, Sannikova și-a dedicat o mare parte din timpul ei scrierii de scrisori și cărți poștale prizonierilor - „mici salutări din lumea liberă”, le numește ea -, oferind un sprijin esențial persoanelor care, după toate evidențele, au ajuns în spatele gratiilor pentru activismul lor politic sau idealurile lor.
„Cât am fost închisă, am învățat ce este, de fapt, o pușcărie și cât de importante sunt scrisorile când ești acolo”, le-a spus ea jurnaliștilor de la Siberia.Realities RFE/RL. „Când am fost în exil, am primit scrisori de la străini și știu cât de mult sprijin și ajutor îmi oferă. Așa că, astăzi, consider că este obligația mea să le scriu prizonierilor.”
Potrivit grupului pentru drepturile omului Memorial, acum interzis, numărul persoanelor considerate deținuți politici în Rusia s-a triplat în ultimii cinci ani, ajungând la 554. De când Moscova a invadat Ucraina în februarie 2022, rândurile celor reprimați au crescut cu zeci de persoane condamnate pentru activitatea lor, pentru declarațiile împotriva războiului, precum și pentru pretinse acte de „trădare” sau pentru „justificarea terorismului”. Alte zeci de persoane sunt, în prezent, investigate sau reținute în așteptarea procesului pentru acuzații similare.
Pe 16 iulie, Sannikova a trimis prin poștă 23 de scrisori către prizonieri - „cu cărți poștale, autocolante drăguțe și urări de bine”. De-a lungul anilor, numărul de felicitări și scrisori pe care le-a trimis a crescut la mii.
„Acum, când numărul deținuților politici este foarte mare, nu este posibil să le scrii tuturor”, recunoaște Sannikova, care are 63 de ani. „Dar poți încerca să implici prieteni și cunoștințe. Mă bucur foarte mult să văd că apar tot mai multe inițiative de acest tip. Oamenii înțeleg că prizonierii au nevoie de cuvinte de susținere.”
„Noaptea este mai întunecată înaintea zorilor”
„Mâine este prima zi de vară”, se spune într-o scrisoare primită recent de la respectatul istoric Iuri Dmitriev, care ispășește o pedeapsă de 15 ani despre care susținătorii săi spun că este o pedeapsă pentru cercetările sale inovatoare asupra crimelor dictatorului sovietic Iosif Stalin. „Însă muștele și țânțarii îi sfârtecă deja pe bieții prizonieri de vreo trei săptămâni.”
„Trăim puțin mai liniștit aici decât voi, cei din afara zidurilor”, continuă Dmitriev. „Cel puțin avem o oarecare claritate – o sentință, un început, un sfârșit. Dar nu știi niciodată când și de unde vor veni peste tine. Dar, la fel ca și tine, așteptăm sfârșitul tuturor acestor lucruri. Sper că veți supraviețui etapei terminale a regimului Putin”, a conchis el. „Aveți grijă!”
Sannikova spune că este impresionată de cât de mulți prizonieri își mențin optimismul și, la fel ca Dmitriev, încearcă să-i consoleze pe cei din afara zidurilor închisorii. În acest context, ea vorbește despre politicianul de opoziție Vladimir Kara-Murza, trimis pentru 25 de ani în închisoare în aprilie după ce a fost condamnat pentru trădare și alte crime din cauza criticilor sale la adresa invadării Ucrainei de către Rusia.
„Scrie mult”, a spus Sannikova, „spunându-ne să nu ne pierdem optimismul și speranța”.
În iunie, Kara-Murza a afirmat că autoritățile închisorii îl împiedicau să primească scrisori, încălcând legea.
Ilia Iașin, un alt politician de opoziție care ispășește o pedeapsă de 8 ani și jumătate pentru faptul că a condamnat invadarea Ucrainei, a scris recent un mesaj similar pe o carte poștală din captivitate.
„Îți mulțumesc pentru mesajul tău sincer și cald”, a scris el. „Chiar mi-a plăcut. Păstrează-ți optimismul și încrederea în oameni. Noaptea este mai întunecată înaintea zorilor. Totul va fi bine, Ilia Iașin.”
„Coliziune cu sistemul”
Sannikova a aflat pentru prima dată despre existența deținuților politici în Uniunea Sovietică din emisiunile de radio străine, pe când era școală. În adolescență, în anii 1970, a cunoscut familia disidentului Kronid Liubarski care se afla în închisoare și rudele acestuia i-au spus mai întâi că este posibil să scrie scrisori unor astfel de prizonieri.
„A primit destul de multe scrisori și am adăugat modesta mea contribuție la acest potop”, a spus ea. „A primit scrisorile mele și chiar le-a pomenit în scrisorile sale către soția sa. La un moment dat, am devenit mai îndrăzneață și am început să-mi scriu părerile în scrisori, ceea ce a dus doar la confiscarea lor și la necazuri pentru mine la școală și cu autoritățile locale. Eram în clasa a IX-a atunci și nu prea înțelegeam că aceasta a fost prima mea coliziune gravă cu sistemul.”
După ce Liubarski a fost eliberat și expulzat din Uniunea Sovietică în 1977, el a început să publice informații despre deținuții politici sovietici, inclusiv despre cum le pot fi trimise scrisori.
„În anii 1980, lista lui a devenit un ghid pentru mine, în timp ce mi-am asumat munca de a colecta informații despre prizonieri și am încercat să-i ajut”, a spus Sannikova. „Am folosit această listă când am adunat prieteni în preajma Anului Nou sau a Paștelui pentru a trimite un număr mare de felicitări în închisori, lagăre de muncă și locuri de deportare internă.
„Am ales mereu felicitări frumoase și am scris cuvinte amabile, urări de bine, iar trei sau patru dintre noi am semnat fiecare felicitare”, și-a amintit ea.
Sannikova a aflat mai târziu că astfel de eforturi au avut uneori un efect enorm. Gleb Yakunin, un preot disident care a fost închis timp de șapte ani în anii 1980, nu a uitat niciodată scrisorile primite.
„Aproape până la sfârșitul zilelor sale, de câte ori mă vedea, își amintea cum cărțile noastre poștale l-au înveselit în închisoare și mă întreba despre soarta celor care au semnat misivele alături de mine”, povestește ea despre Iakunin, care a murit în 2014.
În 1984, KGB a arestat-o pe Sannikova, care avea 24 de ani, și a ținut-o în închisoarea Lefortovo din Moscova, printre ai cărei deținuți se află astăzi persoane arestate de principalul succesor intern al KGB, FSB. Ulterior, a fost condamnată la un an de închisoare și patru ani de exil siberian pentru „agitație și propagandă antisovietică”.
„Am continuat să le scriu deținuților politici chiar și pe când eram în exil”, a spus Sannikova. „De asemenea, am corespondat foarte mult cu alți oameni în exil.”
În timpul petrecut în închisoare, Sannikova a primit ea însăși multe scrisori de la persoane din străinătate. „Nu știu cum au aflat acești oameni despre mine, dar îmi imaginez că erau membri ai Amnesty International și ai altor astfel de organizații”, a spus ea.
Ea s-a întors la Moscova la sfârșitul anului 1987 și și-a reluat activitatea în domeniul drepturilor omului, continuând deopotrivă să trimită scrisori deținuților politici.
„Promisiunea schimbării”
Nici astăzi lucrurile nu s-au schimbat prea mult - se adună patru sau cinci prieteni care scriu felicitări de ziua de naștere sau îi felicită deținuții de diverse sărbători.
„Îmi place să cumpăr cărți poștale cu picturi clasice din muzee”, a explicat ea. „De asemenea, peisaje cu vederi frumoase ale orașelor. La urma urmei, într-o celulă nu prea ai pe ce-ți odihni ochii.”
În anvelopa scrisorii ea pune, de asemenea, alte plicuri, hârtie și cărți poștale goale pentru a ușura comunicarea deținuților cu exteriorul.
„Vreau să le dau speranță că această oroare nu este nesfârșită”, a spus ea, „și că lucrurile se vor schimba cu siguranță în bine. Nu vreau să-și piardă speranța. Este foarte ușor să cazi în disperare când ești în închisoare.”
Deși numărul tot mai mare de oameni reprimați o alarmează pe Sannikova, ea este încurajată de mișcarea de bază pentru a sprijini oamenii care sunt considerați deținuți politici. Partidul Iabloko organizează, în mod regulat, evenimente de scriere de scrisori în orașe din toată țara. Câțiva foști deținuți au aderat și ei la aceste inițiative scriindu-le celor care se află încă în spatele gratiilor pentru ceea ce sunt considerate acuzații motivate politic, în timp ce mulți deținuți au Telegram și alte canale de socializare care oferă informații despre ei și despre cum să-i contacteze.
„Toate acestea sunt munca unor voluntari care sunt simpatici”, a spus ea. „Și acesta este un motiv de speranță. O astfel de solidaritate este, în sine, valoroasă și, mai mult, este promisiunea unei schimbări în bine.”
