Cei opt candidaţi, care luptă acum pentru fotoliul prezidenţial, dau impresia că sunt nişte bogatâri din basmele ruse, că au puteri supranaturale. Mărturisesc că promisiunile lor, convingerea lor de oţel că pot făuri o lume nouă mă miră şi mă derutează. Unul declară cu aplomb că dezrădăcinează în doi timpi şi trei mişcări corupţia endemică, altul e gata să facă rapid Unirea cu România. Mă uit la ei şi am impresia că nimic nu-i poate opri, că sunt nişte uriaşi care pot urni munţii. Sunt încrezători, puternici, fermi. Nimic nu-i intimidează. Singurul care nu promite mai nimic e Tudor Deliu, dar şi el pare un bogatîr tocmai prin puterea de a renunţa la promisiuni.
Dar se ştie de pe acum că cel puţin şase dintre aceştia vor fi frânţi pe 1 noiembrie. Şi iese că nu-şi vor putea înfăptui promisiunile, în ciuda faptului că par nişte giganţi. Şi iese că nu sunt chiar nişte giganţi, dacă pierd sau adună puţine voturi. Dar cât de puternici par acum, cât de încrezători!
De fiecare dată, când au loc asemenea alegeri, mă gândesc că dacă toţi aceşti candidaţi, foarte diferiţi, şi-ar uni puterile, ar putea să primească pe bune republica. Fiecare în parte pare puternic, dar toţi împreună ar fi o forţă uriaşă. Mă gândesc, de pildă, că cei opt candidaţi, împreună, ar putea să facă din Moldova un soi de Eldorado. De ce nu se unesc în dorinţa lor de a primeni Moldova? Să lase la o parte disputele şi preferinţele geopolitice şi să formeze o echipă care să muncească zi şi noapte pentru Moldova. Împreună ar răsturna munţi, nu am nici o îndoială. Dar ei nu vor munca asta în echipă.
Mă interesează de fiecare dată, foarte mult, ce declaraţii fac după alegeri cei învinşi. Dacă ai fost puternic în campanie, şi declraţiile tale după înfrângere trebuie să fie pe măsură. Le aştept cu mare interes. Sunt convins că vor fi curioase…
