Muzicieni ruși de renume, inclusiv Evgeni Kissin, au semnat un apel către Vladimir Putin. Sunt patru sute printre care pianistele Polina Osetinskaia sau Daria Ceaikovskaia, violonistul Mișa Nodelman, pianistul Serghei Beloglazov sau compozitorul Vladimir Ghenin. Ei cer ca libertatea de exprimare și democrația să fie respectate în țara lor: „Nu putem rămâne indiferenți în fața represiunilor politice, a asasinării jurnaliștilor,” „manifestațiile pașnice au fost interzise și întregul așa-zis sistem de menținerea a ordinii este folosit doar pentru reprimarea disidenților și pentru persecutarea adversarilor politici.”
Evgheni Kissin este categoric: „Opriți teroarea! Eliberați-l imediat pe Alexei Navalny și pe TOȚI deținuții politici!”, spune el în videoclipul apelului.
„Atacuri brutale asupra oamenilor pașnici neînarmați, condiții de detenție asemănătoare torturii și, în unele cazuri, chiar torturarea deținuților, precum și o lipsă totală de control public asupra aparatului de aplicare a legii - aceasta este realitatea monstruoasă din Rusia secolului XXI” spune Kissin și adaugă „Războiul civil rece pe care statul l-a declanșat împotriva părții gânditoare, educate și deloc indiferente a societății a ajuns în faza fierbinte, dacă nu cumva a depășit-o.”
Cine și de ce Kissin?
Evgeni Kissin a fost copil minune și astăzi se află pe lista scurtă a celor mai importanți pianiști ai acestui secol. S-a născut la Moscova în 1971 și a început să cânte la pian la vârsta de doi ani. În 1987 a debutat cu Orchestra Simfonică din Londra sub îndrumarea lui Valeri Gherghiev și a devenit cunoscut în întreaga lume un an mai târziu cu interpretarea primului concert pentru pian al lui Piotr Ilici Ceaikovski sub bagheta lui Herbert von Karajan la Berlin.
Adevărul e că Evgheni Kissin nu a făcut parte niciodată din cercul de prieteni ai lui Putin.
La începutul anilor 2000 își lua cetățenia britanică apoi, prin anii 2010 și-a luat și cetățenie israeliană, nemulțumit de situația din țara mamă. Nu stă în Israel, nici în Rusia, ci la Londra. De altfel talentul l-a deschis către prietenii și colaborări pe toate meridianele. A cântat cu toți dirijorii importanți, uneori scriind istorie muzicală cu prime audiții. A fost nu odată invitat în România, la Festivalul George Enescu. Câștigător al premiului Grammy, a primit onoruri de primă mână. Nu puține sunt universitățile și academiile de muzică onorate să-i confere titluri doctorale. Pentru contribuția sa remarcabilă la cultura rusă, a primit Premiile Șostakovici și Triumf, dintre cele mai înalte premii culturale din Federația Rusă. Îi place să recite și a făcut înregistrări cu poeme rusești sau evreiești. A scris o carte de povestiri evreiești și a compus nenumărate opusuri muzicale. Unii nu-i pot rosti nume fără a-l însoți de calificative ca artist minune, geniu.
Putin, melomanul
Prietenia cu Gherghiev între timp s-a răcit. Dirijorul, și el printre muzicienii prețuiți ai Rusiei, actualmente director muzical al Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, face și el parte dintr-o listă tot mai scurtă, cea a prietenilor muzicali ai lui Putin. De-a lungul timpului, intervievat în legătură cu iubirea sa necondiționată față de liderul de la Kremlin, el spunea că mulți greșesc atunci când îl apreciază pe Putin. Nu-i cunosc pasiunile. Dintre liderii lumii, puțini fac pentru cultură cât face Putin. Într-un interviu dat acum câțiva ani la CNN spunea că l-a observat multă vreme pe Putin și a ajuns să-l aprecieze la superlativ pentru că „Rusia fără cultură nu este o țară, este doar o bucată uriașă de pământ. Țara se întregește prin cultură. Și atunci devine o patrie cu P mare.” Gherghiev a adus alături de el în corul de lăudători și alte nume importante ale muzicii rusești: soprana Anna Netrebko, de pildă, este un mare fan. Gesturile ei de iubire față de iubitul conducător chiar și când acesta își trimite armata în Ucraina, au dus la exasperare parte din audiență.
În 2015, în pauza unei reprezentații la Metropolitan Opera , un ucrainean a desfășurat pe scenă un banner care-i arăta pe Netrebko și pe Gherghiev ținând un steag ucrainean și de președintele Putin sub care scria: Cei care au contribuit activ la războiul lui Putin din Ucraina. După invazie, Anna Netrebko a donat un milion de ruble Operei din Donețk și s-a pozat cu noul steag al regiunii. Netrebko îl susține fără ezitare pe Putin și cum ar putea altfel de vreme ce, în 2005, acesta o chema la Kremlin pentru a-i înmâna Premiul de Stat al Federației Ruse.
Fotografiile lui Putin înmânând trofee și distincții artiștilor sunt mereu pe prima pagină și folosite în campaniile propagandistice. Una e să fii măcelar și alta meloman. Pentru că lui Putin nu-i place doar să transmită imaginea unui tip viril, preocupat de sport, cai, bombe și invazii, ci și aceea a unui intelectual spilcuit, tot ce a putut da KGB-ul mai rafinat și stilat. A adunat la curtea lui vedete de film și teatru, patronează celebrul Festival Ceaikovski și participă la nocturne teatrale de gală. Se filmează uneori la pian. În 2017, la întâlnirea de la Beijing cu tovarășul său de drum Xi Jinping, i-a cântat acestuia și unui public select două melodii sovietice din anii 1950 scuzându-se hâtru pentru sunetele căznite și greoaie: „Sunt un tip care cântă cu două degete.”
Denis Matsuev, alt pianist rus de primă mână, și el parte a clubului de intelectuali din apropierea lui Putin, i-a lăudat interpretarea, spunând că a trecut cu brio testul de muzicalitate. Într-un interviu dat pentru agenția TASS spunea admirativ că l-a însoțit adesea pe Putin la diverse concerte, la deschiderea concursului Ceaikovski, la inaugurarea noii săli a Teatrului Mariinski ba chiar a fost invitat în rezidența din Bocharov Ruchei, alături de soprana Elena Obrazțova, la o reuniune selectă la care se mai aflau doar premierul de atunci al Italiei, Silvio Berlusconi, și soția sa. Le-a cântat celor doi melomani Rahmaninov, Prokofiev și Ceaikovski. Matsuev nu cântă degeaba: este membru al consiliului prezidențial al culturii, directorul mai multor festivaluri și instituții muzicale. Are nenumărate înregistrări și bate Rusia în lung și-n lat.
Merită să faci muzică pentru Putin
Unul dintre cei mai buni prieteni de-ai lui, Serghei Roldughin este un violoncelist cu realizări sumare și subțiri, dar pe care ilustra prietenie l-a gratificat cu miliarde în conturi. Prietenia cu Roldughin durează, realmente, de o viață: violoncelistul a fost în 1985 nașul Mariei, prima fiică a lui Putin și a spus mereu că Volodia, pe atunci agent KGB în Germania răsăriteană, e ca un frate pentru el. În zilele noastre, spun gurile rele, el este cel care-și dă aprobarea pentru toate materialele biografice publicate despre prietenul lui de la Kremlin.
Panama Papers au scos la lumină faptul că prietenul muzician al lui Putin face bani ca niciun alt muzician. Poate că nu a depășit ca talent și muzicalitate nivelul unui absolvent de conservator cam tocilar la violoncel însă în afaceri învârte sume uriașe, cumpără bănci și mari întreprinderi. Poate că avea dreptate Gherghiev când spunea că fără o astfel de cultură Rusia nu e decât o bucată de pământ.
Putin îl scuză pe prietenul lui. Afirmațiile despre Roldughin ar fi doar o conspirație lansată de americani pentru a ruina armonia Rusiei când, în realitate cel mai iubit muzician al președintelui e preocupat doar de instrumente muzicale. Însă recent, când Alexei Navalnîi și prietenii au postat imagini cu vila de sute de milioane de dolari a lui Putin, Roldughin a spus că este locuința sa. Și de ce nu? La urma urmei, și-a permis din economii, să cumpere un Stradivarius de 20 de milioane de dolari, poate a completa colecția de acasă, unde mai avea un violoncel Stradivarius de 12 milioane de dolari.
În afara corului de prieteni
Înregistrarea video în care-l somează pe Putin să dea drumul prizonierilor de conștiință și să înceteze războiul declanșat împotriva intelectualilor nu este prima declarație de acest fel. El i-a criticat pe venezueleanul Gustavo Dudamel și pe Gherghiev pentru pasivitatea ba chiar complicitatea lor cu dictatorii care le conduc țările.
Pianista Gabriela Montero, venezueleană și ea, l-a aplaudat la scenă deschisă pentru consecvența și moralitatea lui, mai ales pentru videoul în care-l critică pe Putin. Ea a publicat zilele trecut o declarație de sprijin pentru Kissin și ceilalți 400 de muzicieni ruși protestatari.
„Toată viața m-am întrebat dacă merită să fac parte dintr-o Republică a fricii sau din una a Conștiinței,” spune pianista. „Astăzi, muzicienii ruși își pun aceeași întrebare. Mai pot ei să se ridice la nivelul exigențeleor conștiinței umane dacă acceptă un autocrat care omoară și întemnițează adversarii și se înconjoară cu o curte de hoți pentru a ocupa pe termen nelimitat tronul unei cleptocrații în suferință?” Și adaugă. „Tirania, indiferent de numele pe care-l capătă, rămâne tiranie, iar artiștii trebuie să se folosească de puterea lor spirituală pentru a o respinge, fără echivoc, ezitare sau întârziere.” Vocea Gabrielei Montero este importantă. Ea, ca și Kissin, de altfel, este bună prietenă cu legenda pianisticii mondiale, argentiniana Martha Argerich care a susținut-o în lupta ei împotriva dictaturii lui Chavez și Maduro. Din același grup face parte și Ghideon Kremer, acerb critic al lui Putin.
Kissin și cei patru sute de alți muzicieni nu sunt singurii care protestează împotriva autoritarismului lui Vladimir Putin. Lor li se alătură și nenumărate trupe de rock și rap din Rusia cărora de altfel Putin le-a declarat război, căci consideră muzica lor degenerată, nedemnă de un popor viguros, victorios ca Rusia. Lui Putin îi plac romanțele sovietice și melodiile lui Sinatra. My way, de pildă, ca prietenului Berlusconi.
