Chișinăul rămâne fără primar general, după ce toate instanțele de judecată au multiplicat, ca la indigo (adăugând mici figuri de stil), decizia de invalidare a alegerilor. S-a protestat masiv duminică, 24 iunie, Piața Marii Adunări Naționale a fost aproape plină, asta presupunând cel puțin 15.000 de persoane. A fost o adevărată maree umană, cum n-am mai văzut de mult la protestele din Chișinău! Însă IGP (Inspectoratul General al Poliției), în miopia sa instituțională, a numărat vreo 2.000-3.000 de oameni. Această cifră neverosimilă – o spun ca martor ocular și participant la protest – a fost trâmbițată de televiziunile holdingului, care au decupat imagini parțiale, prezentându-le ca absolute.
Comentariile și reportajele manipulatorii de după manifestație au fost precedate de zvonuri alarmiste, diseminate cu insistență, cum că la protestul Opoziției se pun la cale provocări violente, că poliția, alertată, verifică niște scenarii de destabilizare majoră. Adevărul e că Partidul Democrat și guvernarea s-au temut de revolta oamenilor și au încercat, cu tot dinadinsul, să distorsioneze mesajul protestatar, să-l deturneze pe un făgaș infracțional, pentru a-și acoperi propriile ilegalități.
Marți, când așteptam cu sufletul la gură ultimele indicații de partid și de stat, citite de pe foaie de cel al cărui nume mult timp n-a putut fi rostit, nu s-a mai ținut briefing. În schimb, au apărut, ca la comandă, interviurile unor fruntași PD, în care, mimându-se îngrijorări legitime, s-a discutat despre invalidarea alegerilor din Chișinău, despre proteste și opoziție, despre reacții internaționale și despre cum se cuvine să ne comportăm în aceste circumstanțe.
Plahotniuc și-a regizat interviul din Timpul (este ziarul pe care l-a diriguit mulți ani publicistul Constantin Tănase, pentru cine a uitat), un interviu nesemnat, în care șeful PD declamă calm, corect gramatical, niște fraze de parcă s-ar afla în fața unui profesor binevoitor. Tezele sale principale, comentate de analiști și pe rețelele de socializare, sunt că el, Vlad Plahotniuc, și guvernarea în ansamblu, sunt surprinși și îngrijorați de invalidarea alegerilor, este un precedent periculos care se poate repeta și la parlamentarele din toamnă, iar victima să fie chiar Partidul Democrat!
Unde-am ajunge, zice coordonatorul, dacă am lăsa ca deciziile judecătorești să fie dictate de interesele politice ale unora și de poftele geopolitice ale altora?...
Plahotniuc spune că s-au făcut mari presiuni interne și externe asupra lui, a partidului și guvernului, ca să influențeze deciziile instanțelor superioare, după verdictul scos de magistrata Berdilo, numai că ei au rezistat, nu și-au permis ingerințe, ei respectă independența justiției! Unde-am ajunge, zice coordonatorul, dacă am lăsa ca deciziile judecătorești să fie dictate de interesele politice ale unora și de poftele geopolitice ale altora?
Un alt refren desprins din interviul său este că Partidul Democrat n-a avut nimic de câștigat de pe urma invalidării lui Năstase, dimpotrivă, are doar de pierdut. Plahotniuc și alți lideri PD – Filip, Candu și fostul ministru al Justiției, ieșiți și ei oportun în față cu aceleași declarații de dezvinovățire – ne invită să ne punem clasica întrebare Qui prodest?...
Genul acesta de silogism amintește stilistica șmecheră a lui Putin, care atunci când își vede adversarii răpuși (Politkovkaia, Nemțov, Litvinenko ș.a.) se întreabă, cu un aer de mironosiță, l-a ce i-ar fi folosit să comită aceste crime? Ca să arate toată lumea cu degetul la el, să-l ponegrească vrăjmașii?...
Fără să-și dea seama, Partidul Democrat folosește o retorică similară: îl deposedează pe un adversar al său de o victorie legitimă, pentru ca acesta să nu ajungă într-o funcție vizibilă și cu greutate – cea de primar al capitalei –, un adversar care ar putea amenința mafia imobiliară (cu rulajul ei de milioane de euro!) și periclita planurile guvernării pentru parlamentarele din toamnă, și tot Partidul Democrat declară cinic că n-a avut niciun interes să invalideze alegerile la Chișinău, pentru că are multă încredere în discernământul alegătorilor.
Șeful PD se arată surprins și neputincios, aproape inocent, în fața unei justiții intratabile și neînduplecate, care tinde să instituie pentru tot ce mișcă și suflă în Republica Moldova o adevărată „dictatură a perucilor și robelor”, adică respectul sacrosanct, înmărmuritor, față de lege. Pentru ca pe viitor asemenea situații neplăcute să nu se repete, adaugă el, juriștii PD-ului vor trebui să identifice alte posibile breșe în legislația electorală ca să înțeleagă cum ar mai putea invalida intransigenții judecători moldoveni alegerile din circumscripții, de pildă.
Așadar, deși mii de oameni strigă în stradă, zile întregi, că Partidul Democrat le-a furat votul, că în Republica Moldova democrația a fost anulată, fruntașii PD-ului susțin că ei sunt primii care deplâng această situație care, iată, le afectează credibilitatea, când de fapt ei n-au făcut decât să respecte separarea puterilor în stat! Astfel, făptașul (ca într-o operațiune specială, minuțios regizată) se dă victimă.
Spre deosebire de Plahotniuc și de ceilalți lideri PD, care se arată doar ipocriți, magistrații de la CSM s-ar putea chiar crede ireproșabili, moral și profesional, și pe nedrept suspectați de servilism politic...
Partidul Democrat a mai demonstrat o dată că este neîntrecut în arta disimulării, reușind să afirme, fără a clipi, contrariul a ceea ce a făcut de fapt. De altfel, spectacolul victimizării liderilor PD a fost precedat de lamentațiile Consiliului Superior al Magistraturii care, într-un comunicat emis înaintea verdictului final, de luni, al Curții Supreme de Justiție, acuza atacurile nedrepte apărute în spațiul public la adresa sistemului de justiție, după sentința pronunțată de Berdilo, atacuri care „sunt de natură să afecteze credibilitatea în procesul înfăptuirii justiției, precum și independența și imparțialitatea judecătorului”. Spre deosebire de Plahotniuc și de ceilalți lideri PD, care se arată doar ipocriți, magistrații de la CSM s-ar putea chiar crede ireproșabili, moral și profesional, și pe nedrept suspectați de servilism politic!...
Republica Moldova a arătat partenerilor externi că este un stat în care nu se respectă un drept de bază al cetățeanului, cel de a alege și de a fi ales. Își imaginează guvernanții de la Chișinău că lumea nu vede și nu înțelege, că ambasadele occidentale, Uniunea Europeană, Departamentul de Stat și alte instituții cu greutate pe arena internațională pot fi înșelate cu acest penibil cor al autovictimizării?
Dilema Occidentului nu este să creadă sau să nu creadă regimului Plahotniuc (nu-l mai crede de mult!), ci cum să facă să nu dăuneze cetățenilor moldoveni, pe care acest regim îi disprețuiește. Ce se va întâmpla, de pildă, cu circulația fără vize care, restituindu-ne mult visatul drept de a călători și munci în Occident, a subțiat electoratul pro-european din Moldova și a întărit influența oligarhiei? Diaspora, fără de banii căreia acest stat s-ar prăbuși, este sistematic împiedicată să voteze, iar „mixtul” lui Plahotniuc și Dodon o transformă în general într-o cantitate neglijabilă!
Opoziția pro-europeană are și ea o dilemă: cum, cu ce mijloace mai poate apăra valorile fundamentale în Republica Moldova după ce actualul regim a anulat alegerile ca mijloc legal, democratic de schimbare a puterii?... Răspunsurile la aceste întrebări s-ar putea găsi în istoria recentă a țărilor foste comuniste, adaptate la spiritul timpurilor noastre, la arsenalul epocii informaționale. Să ne aducem aminte că principala revendicare a mișcărilor disidente din Europa de Est față de autoritățile comuniste a fost respectarea propriei Constituții. Ar fi un început.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
