Europa Liberă (RFE / RL) a vizitat frontul din estul Ucrainei, pe linia Donbasului, pentru a surprinde cotidianul trupelor ucrainene în timp ce luptă în această a patra iarnă de război împotriva separatiștilor sprijiniți de Rusia.

În decembrie 2017, fotojurnaliștii Andriy Dubchak și Maryan Kushnir au reușit să obțină accesul la o poziție avansată pe înălțimile din apropierea orașului Zolotîi, în regiunea Luhansk din estul Ucrainei.

Punctul de supraveghere din vârful dealului are o vedere directă spre pozițiile (partea dreaptă sus) separatiștilor. Satul din prim plan se află în no-man’s land, teritoriu neutru, deși este încă parțial populat.

Un soldat ucrainean în vârstă de 20 de ani umple un încărcător cu cartușe. Militarul a declarat pentru Europa Liberă că recent, pe când era de gardă noaptea, a urmărit o ciocnire între separatiștii sprijiniți de Rusia care, aparent, se mitraliau între ei.

Un steag separatist fluturând în sat. Soldații ucraineni susțin că separatiștii se strecoară regulat în sat pentru a trage spre poziția forțelor Kievului. Acestea au ordinul să nu tragă în sat în nici un fel de situație.

Trupele ucrainene primesc adesea SMS-uri din regiunea separatistă, cum ar fi acesta: "Civilii pașnici mor de la armele voastre".

Într-o pauză dintre ciocniri, soldații beau ceai și se odihnesc într-o tranșee fortificată.

De data aceasta, cina pentru soldați este o combinație destul de gustoasă de omletă (stânga), brânză (prim plan), cârnați și hering cu ceapă.

Stingerea în tranșee.

În zori, un soldat observă mișcările în pozițiile separatiste, la aproximativ 1500 de metri de liniile armatei ucrainene.

În apropierea tranșeelor, echipamente sportive improvizate, cum ar fi acest sac de box, alcătuiesc o sală de gimnastică în aer liber.

O altă parte esențială a frontului sunt toaletele… Unele sunt fortificate cu saci de nisip.

Altele sunt niște colibe improvizate peste o gaură în pământ. Ostașii glumesc că pericolul de a-și face nevoile în locuri atât de vulnerabile, cum ar fi acesta, face procesul mult mai ușor, mai ales când un glonț țiuie pe aproape.

Un caine cunoscut sub numele de “Canalia" (Zaebis) se relaxează pe luxul relativ al unei podele din lemn. Câinele s-a născut în război și a însoțit brigada toată viața. Nu se teme de împușcături și explozii.

Una din pisicile brigăzii. Pe lângă prietenie, animalele domestice pe front, cum e această pisică, mai și ajută la igienă gonind șobolanii.

Andriy Dubchak (dreapta) pe front. În timp ce fotografia acest reportaj, corespondentul Europei Libere a avut de două ori gloanțe trase foarte aproape: prima dată, glonțul unui lunetist a lovit un soldat de 28 de ani, numit Oleksandr, pe când îl intervieva. După aceea, într-o patrulă de noapte, microfonul lui Dubchak a înregistrat sunetul mai multor gloanțe trase în el și în câțiva soldați identificați de separatiști dotați cu echipament de vizionare nocturnă.

La câteva zile după ce Dubchak și Kushnir au părăsit frontul, Oleksandr (în fotografie), același soldat care fusese filmat sub focul lunetiștilor, a fost împușcat în cap de un sniper. Pe 18 ianuarie se afla încă spitalizat în stare gravă.