În termeni de profit, traficul de persoane este considerată a treia activitate ilicită din lume, situându-se imediat după traficul de droguri si cel de armament.
Traficul de persoane există de când e lumea, și nu altceva au făcut pirații etrusci când l-au răpit pe imberbul Dionysos, stârnind mânia zeului, care i-a transformat pe pirați în delfini.
Traficul de persoane, comerțul cu sclavi practicat de neguțătorii de oameni, este ceea ce a justificat ocuparea uriașei regiuni pe care o numim astăzi Congo de către belgienii regelui Leopold, care au justificat ocuparea acelui teritoriu de 80 de ori mai mare decât Belgia prin aceea că i-ar fi apărat pe locuitorii junglelor de acolo de negustorii de sclavi musulmani din Zanzibar.
Despre realitatea traficului de persoane în R. Moldova, un reportaj de Tatiana Eșco:
Mai spre zilele noastre, traficul de persoane a devenit un business transnațional uriaș, având, în Europa, două mari branșe: prostituția și imigrația clandestină. Despre imigrația clandestină dinspre Bielorusia au discutat de altfel și liderii UE la summitul de două zile din 21-22 octombrie de la Bruxelles.
Prostituția
Prostituția, în mai multe țări ale Europei occidentale, a fost un teren de luptă între mai multe rețele inegale, dintre care cea care a reușit să ocupe piața, în țări precum Elveția, Belgia sau Olanda, au fost albanezii, în special kosovarii. În Belgia, cel puțin, lucrul este constatat oficial, cum a spus-o pentru Europa Liberă purtătoarea de cuvânt a procuraturii belgiene Leen Nuyts, un foarte mare număr de tinere din Moldova sunt implicate în prostituție, însă rețelele sunt în general controlate de albanezi din Kosovo și din Albania propriu-zisă.
Despre prostituția dinspre Europa de est spre cea occidentală am mai scris aici.
Traficul de imigranți ilegali
Acesta a demarat în Europa în urmă cu mai bine de un deceniu și funcționa deja, pe rețele care vin în special prin Balcani, în momentul anului pivot care a fost 2015. În acel an au avut loc atentatele din Paris, în ianuarie 2015 – atentatul de la Charlie Hebdo, iar în noiembrie 2015, masacrul care a făcut 131 de morți și peste 400 de răniți.
Tot atunci, în 2015, Angela Merkal a invitat imigranții să vină în Germania, pronunțând celebra frază „Wir schaffen das” („O s-o rezolvăm”, „o să o ducem la capăt”), acela a fost răspunsul, devenit de atunci proverbial, dat de Merkel, când a fost întrebată dacă ea consideră că Germania poate face față unui asemenea flux migrator cum se vedea atunci.
Peste un milion de refugiați a primit Germania în acel an, iar Merkel, invitându-i să vină și să se instaleze, spunea prin asta că Germania poate primi sistematic, an după an, câte un milion de refugiați, absorbindu-i și ajutându-i să devină cetățeni responsabili și integrați.
Asta, însă, desigur că o vreme a spart traficul de refugiați ilegali și rețelele de „călăuze”, cu tarife cunoscute, care aduc oamenii în Europa, fie pe cale terestră, ca în Balcani, fie pe cale maritimă, cum este „cimitirul marin” cum a devenit Mediterana, dinspre Libia sau Tunisia spre Italia, înainte ca el să redemareze recent.
Câteva cifre
În termeni de profit, traficul de persoane este considerată a treia activitate ilicită din lume, situându-se imediat după traficul de droguri si cel de armament.
Potrivit Organizației Internațional a Muncii, munca forțată (considerată parte integrantă a traficului de persoane) generează profituri de 150 miliarde de dolari în profituri ilicite anual. Aceeași organizație estimează că peste 20 de milioane de persoane pot fi considerate a se situa în stare de sclavie modernă, fie ca muncă forțată, fie ca sclavi sexuali.
Potrivit departamentului de stat al SUA, Iranul, Rusia și Turkmenistanul sunt țările care oferă cea mai puțină protecție împotriva traficului de persoane.
