În anii trecuţi s-a vorbit foarte mult despre abuzuri sexuale comise de preoţi romano-catolici. Atât în Germania, cât şi în alte ţări s-au făcut cercetări şi s-au publicat rapoarte privind acest capitol întunecat şi, multă vreme, ocultat al catolicismului. De obicei, se spunea că abuzurile trebuie văzute în legătură cu faptul că preoţii catolici sunt celibatari şi, din cauza aceasta, ar fi predispuşi să comită abuzuri.
Între timp se ştie că această explicaţie nu este reală şi că abuzuri au fost comise şi în cadrul altor confesiuni, inclusiv în Biserica Evanghelică. Problema este cunoscută de aproape 15 ani. A devenit publică după ce mai multe victime au avut curajul să vorbească deschis despre întâmplările prin care au trecut. În urma dezbaterilor şi dezvăluirilor s-a înfiinţat o comisie de investigaţii care a prezentat joi, la Hanovra, un raport detaliat despre chestiunea abuzurilor comise de către preoţi evanghelici, de personalul din cămine şi din aşezăminte caritative apropiate sau administrate de către biserică. (Textul integral al raportului poate fi descărcat aici.)
Unul dintre cei care au avut curajul să vorbească public despre coşmarul prin care a trecut este Detlev Zander. El a calificat publicarea raportului drept „o zi bună pentru victime şi o zi neagră pentru biserică”.
Violență și cântări
Detlev Zander a trăit într-um cămin administrat de Biserica Evanghelică în apropiere de Stuttgart. În 2014 s-a decis să dea publicităţii detalii despre cele trăite în copilărie. Împreună cu alte victime, care au început să vorbească despre întâmplări similare, Zander a înfiinţat o reţea informală. Astăzi este purtătorul de cuvânt al victimelor şi a fost membru în consiliul consultativ al grupului care a întocmit raportul.
Într-un interviu acordat radiodifuziunii publice (aici textul), Zander a descris în cuvinte zguduitoare perioada dramatică din căminul evanghelic prin care a trecut:
„De la vârsta de 4 ani până la vârsta de 14 ani am fost supus unor abuzuri sexuale grave, am trăit clipe de violenţă fizică şi psihică - dar şi violenţă religioasă.”
La întrebarea cum s-a manifestat violenţa religioasă, Zander a precizat:
„S-a manifestat prin constrângerea de a merge la biserică. S-a tot vorbit despre un dumnezeu care pedepseşte. Aş spune aşa: jos s-a schingiut, iar sus s-au făcut rugăciuni şi s-a cântat.”
Experţii au identificat 2.225 de victime şi 1.259 de făptaşi. Acesta este doar „vârful aisbergului” au precizat autorii în cursul prezentării raportului. Există indicii privind şi multe alte cazuri, ele nu au putut fi cuprinse în raport din cauza unui deficit informativ. Precizăm că cele aproape 800 de pagini ale raportului cuprind doar perioada 1946-2020.
Cercetările vor continua
Episcopa evanghelică Kirsten Fehrs, care este şi preşedinta interimară a Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania (EKD) a fost şocată de amploarea abuzurilor. Până miercuri se cunoşteau doar 858 de persoane abuzate. Adresându-se celor vătămaţi, ea a recunoscut în cursul prezentării raportului că instituţia bisericii pe care o reprezintă este vinovată „de vătămare a nenumărate persoane”. În ceea ce privește problemele legate de furnizarea datelor privitor la întocmirea unui nou studiu exhaustiv, Fehrs a spus că Biserica Protestantă trebuie să pună la dispoziţia cercetătorilor dosarele personale ale tuturor pastorilor și diaconilor şi, în primul rând, dosarele în care sunt documentate încălcări disciplinare.
Când şi cine va realiza viitorul studiu, despre care a vorbit episcopa, nu a fost stabilit.
Iniţiativa pentru raportul de faţă aparţine Bisericii Evanghelice. Cercetările au început în 2020, iar finanţarea (3,6, milioane de euro) s-a făcut din fonduri bisericeşti.
