În Luhansk, regiune ucraineană ocupată de Rusia, unde încă se aud ecouri ale bombardamentelor pe străzile distruse, iar promisiunile de reconstrucție rămân în mare parte neîndeplinite, o știre face valuri: activiști chinezi ar intenționa să deschidă o școală privată pentru cetățeni chinezi.
Știrea, publicată inițial de mass-media de stat rusă și preluată rapid de canalele Telegram pro-Kremlin, susține că școala va primi 300 de elevi chinezi, cărora li se va preda limba rusă și vor fi pregătiți pentru eventuala înscriere la universități rusești.
Proiectul este prezentat ca un exemplu de cooperare internațională și un pas către „normalizarea economică” în regiunile estice ale Ucrainei devastate de război, pe care Rusia le revendică.
Dar experții ucraineni și analiștii regionali văd o imagine foarte diferită. De la 1 septembrie, Rusia va interzice efectiv învățământul în limba ucraineană în regiunile ocupate, o măsură pe care Kremlinul o poate folosi pentru a revendica teritoriile ca parte a Rusiei pe baza limbii vorbite. Moscova a justificat oficial măsurile sale ca reflectând „schimbările din situația geopolitică mondială”.
Mulți resping această explicație, considerând-o o manevră propagandistică a Kremlinului menită să confere legitimitate teritoriilor ocupate.
Alții avertizează asupra unor motive potențial mai profunde, printre care activitatea economică discretă a Chinei, operațiunile secrete ale serviciilor de informații și încercările Moscovei de a implica Beijingul în strategia sa de ocupație. „Ia gândiți-vă: ar risca oare familiile chineze să-și trimită copiii adolescenți într-o zonă de război activă pentru a studia?”, se întreabă Kostiantin Batozski, analist politic ucrainean și director al Agenției de Dezvoltare Azov. „Nu este vorba despre educație. Este vorba despre imagine, influență și control”, spune el, adăugând că este o știre „clasică” a Kremlinului despre viitorul presupus luminos al regiunii ocupate.
„La fel ca discuțiile lor interminabile despre reconstrucția aeroportului distrus din Donețk sau restaurarea orașului Șirokine – nimic nu se materializează. Este vorba de a distrage atenția populației cu promisiuni grandioase.”
Terminal Conflict: Donetsk Airport's 10 Years On The Front Lines
Strategia nu este nouă. Autoritățile de ocupație ruse din Luhansk și Donețk, regiuni cunoscute sub numele comun Donbas, au prezentat în repetate rânduri proiecte considerate de mulți ca fiind improbabile – inclusiv spitale cu mai multe etaje, parcuri industriale întinse și chiar stațiuni de lux – ca dovadă a „normalizării”.
Puține dintre acestea au trecut însă de stadiul comunicatelor de presă. Există însă un alt aspect al poveștii cu școala chineză care, potrivit experților, este și mai alarmant: chiar dacă școala nu se va deschide niciodată, faptul că astfel de afirmații sunt promovate reflectă eforturile crescânde ale Moscovei de a atrage China mai aproape de proiectul său de ocupație.
„Aprobarea tacită a ocupației”
Artur Haritonov, președintele Ligii Liberal-Democrate din Ucraina și expert în Asia de Est și de Sud-Est, califică anunțul drept „propagandă ieftină”. Dar el avertizează că știrea nu trebuie respinsă ca fiind complet nefondată. „În sistemul totalitar al Chinei, nimic de o asemenea amploare nu se întâmplă fără aprobarea la cel mai înalt nivel”, spune el. El adaugă că angajamentele pe care președintele chinez Xi Jinping le-a luat față de omologul său rus, Vladimir Putin, – precum recunoașterea alegerilor rusești și exprimarea respectului pentru constituția Rusiei – „toate indică o aprobare tacită a ocupației”.
Haritonov indică Crimeea ca precedent.
De la anexarea ilegală a peninsulei de către Rusia în 2014, oficialii ucraineni au avertizat în repetate rânduri că companiile chineze s-au angajat în activități comerciale și de investiții acolo, în ciuda recunoașterii oficiale de către Beijing a integrității teritoriale a Ucrainei. „Vinul din Crimeea își face debutul la târgurile comerciale din China. Cerealele și metalele ucrainene furate din Donețkul ocupat apar pe platforme chineze, precum AliExpress, retailerul online al Chinei”, spune Haritonov. „Aceasta este realitate, nu speculații”.
Iuri Poita, șeful secției Asia-Pacific din cadrul New Geopolitics Research Network, spune că, în opinia sa, viitoarea școală s-ar putea să nu vizeze deloc adolescenții. „Este mai plauzibil să fie ceva pentru formarea inginerilor, tehnicienilor sau muncitorilor chinezi implicați în proiecte comune ruso-chineze în teritoriile ocupate”, spune el.
În vreme ce infrastructura controlată de Rusia în Donbas se prăbușește după ani de neglijare și război, firmele chineze ar fi furnizat materiale de construcții și utilaje pentru eforturile de reconstrucție. „Echipamentele complexe necesită personal calificat”, spune Poita. „Nu poți implementa aceste sisteme fără experți chinezi la fața locului. Formarea lingvistică a lucrătorilor locali – și viceversa – ar putea fi ușor prezentată ca «educație»”.
Scop politic
Pentru Rusia, prezența vizibilă a cetățenilor chinezi în Luhansk servește unui scop politic. „Vor cu disperare să arate lumii că regiunea ocupată a Ucrainei este de facto parte a Rusiei, atrăgând cetățeni străini pentru muncă și studii”, spune Batozski.
Dar pe teren, deocamdată, există puține indicii ale unei prezențe chineze semnificative. Majoritatea muncitorilor străini sunt migranți din Asia Centrală, angajați pentru proiecte de construcții în regiune. Acest lucru a stârnit resentimente în rândul localnicilor, care văd cum locurile de muncă le sunt luate de muncitorii străini, favorizați de autoritățile ruse.
„Rusia nu are încredere în populația locală”, explică Batozski. „Preferă străinii pentru a reconstrui și securiza aceste regiuni. Dar migranții din Asia Centrală nu legitimează anexarea la nivel internațional. Cetățenii chinezi ar putea să o facă, cel puțin simbolic.”
Haritonov aduce în discuție o posibilitate mai îngrijorătoare: implicarea Chinei în teritoriile ocupate s-ar putea extinde la activități militare sau de informații secrete. „Specialiștii chinezi aduși în Luhansk ar putea avea legături cu Armata Populară de Eliberare sau cu serviciile de informații chineze”, avertizează el. „Apropierea de linia frontului le oferă acces fără precedent la date despre câmpul de luptă și la infrastructura ucraineană.”
El face o paralelă cu infoirmații anterioare privind ofițeri nord-coreeni care au intrat în regiunea Donețk din Ucraina ocupată de Rusia, deghizați în studenți – o stratagemă descoperită când forțele ucrainene au ucis mai mulți dintre ei și au capturat o parte, în luptă.
Operațiunile recente de contrainformații ucrainene au accentuat îngrijorările. În iunie, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reținut doi cetățeni chinezi pentru că ar fi încercat să fure planurile sistemului de rachete Neptun, un proiect ucrainean care s-a dovedit eficient în Marea Neagră.
„China nu vrea neapărat racheta în sine”, spune Haritonov. „Vrea planurile unui sistem testat în luptă pentru a-și îmbunătăți propriile capacități.”
Dorința Rusiei de a aprofunda relațiile cu Beijingul depășește cooperarea practică – ea reflectă și o aliniere ideologică.
„Moscova se autointitulează acum «stat-civilizație», preluând retorica politică chineză”, observă Batozski. „Au împrumutat metodele chineze de supraveghere, instrumentele de cenzură și modelele de propagandă. Promovarea unei școli chineze în Luhansk întărește această narațiune a destinului comun.”
Iluzia renașterii economice
Astfel de măsuri ajută Moscova să „vândă” iluzia renașterii economice în teritoriile ocupate. Zvonuri repetate despre investiții chineze în giganți industriali din era sovietică, precum uzina siderurgică Azovstal, au circulat în presa favorabilă Kremlinului.
„Niciun investitor sănătos la cap nu ar reconstrui aceste coloși”, spune Batozski. „Dar aceste mituri servesc la pacificarea localnicilor și la prezentarea unei aparențe de legitimitate internațională.”
Chiar dacă Beijingul neagă implicarea oficială, companiile chineze ar fi ajutat la înființarea de noi fabrici în Donețkul ocupat, furnizând echipamente esențiale și expertiză tehnică, potrivit ucrainenilor.
„Este o operațiune din zona gri”, spune Poita. „China evită alinierea politică deschisă, dar permite companiilor sale să profite de acapararea de terenuri de către Rusia.”
Haritonov vede un model clar. „China susține ideologic războiul Rusiei”, spune el. „Va cumpăra orice din aceste teritorii – cereale, metale, orice – pentru că este ieftin și util din punct de vedere politic.”
Școala chineză propusă în Luhansk s-ar putea să nu-și deschidă niciodată porțile, dar povestea din jurul ei oferă o imagine revelatoare a strategiei hibride a Moscovei – folosirea partenerilor internaționali, reali sau imaginați, pentru a-și consolida controlul asupra Ucrainei ocupate.
„Nimic nu este întâmplător în relația cu China”, spune Haritonov. „Chiar și o prezență modestă – ingineri, formatori sau „studenți” – poate servi mai multor scopuri: economice, politice și militare”. Într-o vreme când Rusia și China își adâncesc „prietenia fără limite”, chiar și o simplă școală devine un potențial front în proiectul lor autoritar comun, adaugă el.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
