După ședința comună de la Chișinău a guvernelor Republicii Moldova și României, Mădălin Necșuțu scrie pe veridica.ro că ea contează ca dovadă că „Bucureștiul a înțeles în ultima decadă că investițiile în partea sentimentală a relației cu Republica Moldova ar trebui înlocuite cu ajutoare concrete, care să reziste în timp”. Pe lângă importanța numeroaselor acorduri semnate, contează și că „O apropiere mai mare a Republicii Moldova de România strică multe din planurile Rusiei, care conștientizează că astfel și-ar diminua mult din influența pe care o are la Chișinău. Cu toate acestea, Republica Moldova trebuie să-și aleagă singură calea naturală de dezvoltare, fără ca altcineva să-i dicteze care îi sunt interesele. Cei mai mulți dintre cetățeni au optat de mai multă vreme pentru dezvoltarea după un tipar european, iar iluziile bunăstării alături de Rusia sunt conștientizate deja ca o propagandă lipsită de conținut. Per total, acesta este un moment de oportunitate maximă pentru UE și România”, care (citatul s-a încheiat) ar fi cazul să intervină pentru rezolvarea problemei energetice a Moldovei.
Pe Putin recunoașterea independenței celor două republici nu-l costă nimic
Un comentariu care pica la timp despre perspectiva recunoașterii de către Rusia a independenței regiunilor separatiste din Estul Ucrainei. George Damian scrie pe site-ul podul.ro: „Pe Putin recunoașterea independenței celor două republici nu-l costă nimic și-i oferă toate opțiunile posibile câștigătoare indiferent de scenariu. (…)Ideea e că Putin își atinge obiectivul: scoaterea Ucrainei de pe orice traseu spre UE și/sau NATO.
Pe marginea „revizionismului lui Vladimir Putin, Ioan Stanomir (contributors.ro) face previziuni sumbre. Liderul de la Kremlin ar fi transmis un mesaj fără echivoc : „egalitatea dintre state, suveranitatea, integritatea teritorială şi auto-determinarea sunt valori ce nu mai au relevanţă în noua ordine pe care Putin o priveşte ca legitimă, astăzi”. Ideea „unei comunităţi globale de naţiuni unite sub semnul păcii” a deveni, în contextul actual, consideră Stanomir, o „utopie” și o „viziune naivă”.
Viitorul lumii euroatlantice se vede însă mult mai nuanțat în analiza lui Valentin Naumescu, pe spotmedia. E de admis că această parte a lumii va suporta șocuri și reașezări dar, pe termen lung, va fi vorba de transformări de adecvare la noile realități. Spre deosebire de alți analiști politici români, Naumescu crede că „Occidentul s-a comportat până acum remarcabil de bine față de amenințarea belicoasă a Rusiei, repliindu-se rapid și eficient după retragerea SUA din Afganistan”. „SUA, UE, Marea Britanie, Canada și chiar Turcia, poate cu excepția Ungariei (…) un caz cu totul special), s-au coordonat cu empatie, inteligență și responsabilitate în ultimele trei luni, în fața potențialei agresiuni a Rusiei”. Atunci când ofensiva Rusiei se va încheia, făcând loc dialogului, Estul european va fi beneficiat de instalarea permanentă a unor forțe atlantice. Dar e clar că „UE (27 de state membre) și NATO (30 de țări aliate) nu vor putea rezista la nesfârșit în forma actuală”. „Vor apărea alte formate de integrare, alte alianțe (probabil mai mici) și alte tratate” iar noi românii (îl cităm pe Valentin Naumescu) „trebuie să venim în întâmpinarea acestei revizuiri a ordinii occidentale prin întărirea unor relații bilaterale esențiale pentru România (SUA, Germania, Franța, Marea Britanie, Polonia, Turcia), care să ne mențină în zona sigură și pe care să contăm atunci când scaunele se vor rearanja pe scenă”.
