Când discutăm despre societatea moldovenească dezagregată, despre absenţa unei idei naţionale, despre indiferenţa moldovenilor, despre incapacitatea diferitelor partide de a munci pentru ţară, e bine să înţelegem că RM seamănă cu un bloc de locuinţe.
Eu am trăit mulţi ani într-un bloc brejnevist din sectorul Râşcani al capitalei în care existau două mari probleme: la parter se înfundau toaletele, iar locatarii de la etajul cel mai de sus sufereau din cauza acoperişului fisurat. Ei bine, pe cei de jos îi durea-n cot de acoperiş, nu era chipurile problema lor, pe când cei de sus ignorau cu desăvârşire problema celor de la parter. Aşa am trăit toţi acolo ani de zile.
Aţi văzut cât de hidoase sunt multe din blocurile de locuinţe din Chişinău? Unele au anexe slute, balcoane vopsite în toate culorile, scări pline de murdărie. Eu am luptat până la epuizare cu un vecin care fuma în scara blocului. Îl durea-n cot pe omul acela că fumul mi se strecoară în apartament. Nu era problema lui. Discuţiile cu acel individ îmi apar acum în minte în chip de coşmar, de mare suferinţă.
Dar cât de greu e să aduni nişte bani pentru a face ceva într-un bloc de locuinţe. Cei de la etajul întâi nu sunt interesaţi de reparaţia liftului, căci ei nu intră în lift. Unii nu vor să dea bani pentru amenajarea terenului de joc deoarece nu au copii, deci nu-i priveşte. Alţii n-au bani pentru becurile din scară. Nu e problema lor. Sunt vecini care discută numai despre cum ar trebui parcate maşinile în curte şi nu prea se înţeleg. Sunt oameni care vor ca cineva de sus să le rezolve toate problemele. Mai pe scurt, câtă solidaritate şi conlucrare există într-un bloc de locuinţe, atâta e şi în ţară. De aceea, şi lucrurile în RM vor intra în albia normalităţii doar atunci când lumea va trăi altfel în blocuri.
