Născut în 26 mai 1974 la Chișinău. A absolvit Universitatea de stat de medicină și farmacie Nicolae Testemițanu, facultatea stomatologie. Din 1996 a activat în mai multe formații, cea mai de succes fiind Snails (chitară, voce). În prezent e liber-profesionist și membru al formației Mozambic Filarmonic.
Luni
Dimineață
Englezii spun ca e a doua zi din săptămână, eu zic – prima. Oricât de bizar ar suna, dar mă trezesc la 6.00. După o yoga mioritică prin grădină, cu furtunul în mână, îmi beau cafeaua. Apoi începe epopeea trezirii lui Ștefan (feciorul-meu de aproape 6 ani) pentru a merge la grădiniță. Urmează partea a doua – yoga în maxi taxi și începe procesul creativ.
O consecutivitate de acorduri, aparent luate la întâmplare, duce la nașterea a ceva interesant. Mici schimbări în armonie, niște riff-uri de chitară inventate pe loc, și, poftim, la orizont apare o linie melodică. Ceva mai târziu începe să semene cu o melodie. În pauză reușesc să citesc ceva noutăți de pe internet și în cap apar idei de texte în stilistica „Mătușii Iulia și condeierul” de Mario Vargas Llosa.
Zic, revin mai târziu și fug pentru a înfuleca ceva la cantina din zonă cu o denumire colorată și deloc îmbietoare.
Marți
Amiază
„… În clipa în care vru să deschidă poarta solidă, piciorul drept i se înfipse într-o crăpătură adâncă din pământ, se împiedică și căzu caraghios, scoțând un oftat apăsat. „Ce rahat!”, exclamă Fiodor Țugui, simțind o durere ascuțită în gleznă…” (Iulian Ciocan – „Dama de cupă”, Polirom, 2018). Păcat că e așa de scurt romanul. Încep, involuntar, să dezvolt în cap continuarea. Ajung să bag toată lumea, cunoscută și necunoscută, pe un stadion la un meci de fotbal. Are loc un cutremur puternic cu o magnitudine de 8,5 pe scara Richter. Și … Gata, ajunge.
Miercuri
După masă
Pun ceva muzică, pe vinil, desigur. Muzica pe discuri de vinil este o magie. O magie, de care sunt îndrăgostit din copilărie. Sună mai cald, mai plăcut, chiar mai sofisticat. Este considerat cel mai vechi și prietenos mod de stocare a muzicii. Este suportul muzical cel mai dificil de copiat.
Muzica o aleg în funcţie de dispoziție. Azi încep cu „John Mayall and the Bluesbreakers with Eric Clapton”. Urmează ceva mai specific de prin anii ’60 – „The Garham Bond Organization – There’s a Bond between us”. Și mai reușesc să ascult și un „Blur – The Great Escape”.
Joi
Seara
Ora 17.00. Trag o fugă până la grădiniță. Ștefan deja mă așteaptă. Mergem spre casă după un itinerar bine stabilit – pe la tobogan. Acasă încercăm să facem tema de la șah: atacul dublu și mat cu dama și regele. Vreo 20 de exerciții. Urmează o plimbare cu bicicleta prin ogradă și pe la vecini. Apoi sesiunea de lego. Cartea cu idei lego cu care poți construi orice – pixuri, calendare, ceasuri, mașini, mecanisme, tablă de șah etc.
„Hai să citim cartea pe care am luat-o de la bibliotecă”, zice Ștefan. „Duminică e termenul limită ca s-o ducem și să luăm alta”. „Atunci hai să citim. Kornei Ciukovski – Doctorul Au-mă-doare. Călătorie în țara maimuțelor. Penta și pirații mărilor”. M-am străduit de timpuriu să-i cultiv fiului dragostea pentru carte ca să contrabalansăm influenţa covîrşitoare a computerului.
Vineri
Seara târziu
Vineri seara este cel mai plăcut moment din săptămână. Anume – „moment”, pentru că trece foarte repede. Începe cu repetiția în electrică. Aranjamentul pieselor, repetarea și, evident, înscrierea pentru a vedea ce mai e de făcut, la ce mai trebuie de lucrat și cum sună piesa. Acesta este „atelierul” nostru, locul în care trupa se sudează, unde ideile, fragmentele de compoziție sunt întoarse pe toate părțile, încercate de fiecare și dezvoltate. Dintr-o parte pare a fi o joacă, ceva foarte ușor de realizat. Dar e multă muncă și spirit „de familie” al membrilor formației. Pentru mine şi coechipierii mei muzica a fost mereu un modus vivendi.
Și dacă e vineri, să fie vineri. Hai la o bere. Unde mergem?
Aici jurnalul se întrerupe din motive tehnice…
P.S. La rugămintea lui Iulian Ciocan mai adaug câteva propoziții despre ce-mi place și ce nu-mi place. Nu-mi place transportul din Chișinău, care nu există, în special, în orele de vârf. Nu-mi place vremea caniculară. Nu-mi place prostia omenească. Nu-mi place clasa politică din Republica Moldova care nu prea face nimic.
Îmi place să ascult și să creez muzică. Îmi place să fiu tată și soț. Îmi place să mă odihnesc, dar și să lucrez.