Ca în fiecare an, toată lumea se repede acum să citească rapid fragmente din puțin cunoscuta laureată a Nobelului pentru literatură, de astă dată franțuzoaica Annie Ernaux.
Ea se afla deja pe lista favoriților, cum am arătat-o în revista presei din 3 octombrie. Presa franceză este, desigur, cea mai entuziastă. Annie Ernaux fiind inițial de negăsit în momentul anunțării premiului, Le Monde și Libération au republicat imediat interviuri mai vechi cu ea.
Sigur, întreaga presă, precum, foarte metodic, Le Figaro, oferă în primul rând, în mare, aceleași informații: la 82 de ani, Annie Ernaux este a șaptesprezecea femeie dintre cei 114 laureați Nobel pentru literatură din 1901 încoace. Ultimul francez care a primit premiul a fost Patrick Modiano în 2014 și înaintea lui, Le Clézio en 2008. Din ultimele zece premii Nobel de literatură, cinci erau europeni, patru erau femei.
„Chapeau!”, exclamă cotidianul austriac Der Standard, punând titlul în franceză. „Annie Ernaux este mai mult decât o alegere bună, este o alegere excelentă”, reacționează cotidianul. german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Este amintit și faptul că ea a insistat mereu că nu dorea o asemenea recompensă, găsind-o “strivitoare”, cum o spusese la începutul anului într-un interviu cu ziarul elvețian Le Temps.
„Romanele ei, scurte, distante și minimaliste, urmăresc istoria femeilor și a clasei muncitoare din țara ei în timpul boom-ului postbelic, les Trente Glorieuses, cum este numele dat acelor decenii de creștere neîntreruptă a economiei franceze”,scrie El Mundo, marele cotidian conservator spaniol.
Cu toate astea, mulți ar fi preferat să vadă premiul acordat britanicului Salman Rushdie, înjunghiat de un fundamentalist musulman în luna august la New York, sau unui autor precum rusul Vladimir Sorokin sau Ludmilei Ulițkaia, sau ucraineanului Iuri Andruhovici, oameni ai dizidenței fostului spațiu sovietic.
Dar până și la Moscova, presa anterior independentă, însă acum supusă cenzurii, publică solide articole despre Annie Ernaux și Premiul Nobel pentru literatură. Astfel, Kommersant, sub titlul «Descifrarea tăcerii», scrie că «este vorba de o autoare care și-a dedicat cariera literară autobiografiei sale. O autobiografie feminină cu totul obișnuită. În același timp, „perfect” acolo înseamnă o apropiere de perfecțiunea literară printr-o tehnică de o uimitoare simplitate», cum o scrie chiar redactorul șef al Kommersant Dmitri Butrin.
Sancțiunile funcționează
La Paris, Libération se ocupă însă și de stadiul aplicării sancțiunilor împotriva Rusiei, în urma summitului de ieri de la Praga al «Comunității politice europene».
Cei douăzeci și șapte, prin adoptarea unui nou set de sancțiuni împotriva Moscovei, speră să sugrume economia rusă, în special industria armamentului. Exporturile Rusiei spre Uniunea Europeană au scăzut cu peste 60% de la începutul războiului.
Contrar a ceea ce se temeau ceilalți, Ungaria, deși tot mai aliniată pe Moscova, nu s-a opus.
Acest nou pachet extinde și mai mult lista produselor rusești supuse embargoului: produse finite sau semifabricate care conțin oțel rusesc, produse chimice, bijuterii, textile, materiale plastice etc. Altfel zis: o sumă de șapte miliarde de euro. Dar produsele legate de industria nucleară pot continua să fie exportate, precum și aurul sau diamantele (ceea ce mulțumește Belgia, portul flamand Anvers/Antwerpen fiind centrul mondial al diamantelor), fără ca nimeni să înțeleagă motivul. Comisia Europeană se mulțumește doar să constate că exporturile de diamante au scăzut cu 75% în ultimele trei luni.
Aniversarea lui Putin
Putin împlinește astăzi 70 de ani, iar cotidianul Kremlinului, Rossiiskaia Gazeta, găsește potrivit să publice o conversație cu istoricul Roi Medvedev despre relațiile lui Putin cu președinții americani succesivi.
Roi Medvedev le rezumă astfel: «Relația lui Putin cu președintele Bush Jr. era funcțională cumva, dar cu democratul Obama nu a putut demara rapid. Obama a vizitat Moscova pe când Dmitri Medvedev era președinte. Întâlnirea cu premierul Vladimir Putin nici nu era inclusă la început în planurile președintelui american. Cu puțin timp înainte de această întâlnire, Obama s-a exprimat foarte ciudat, spunând că Putin are un picior în vremea de azi și celălalt în cea de ieri. La care Putin, cu ironia sa caracteristică, a răspuns că el nu e obișnuit să stea în șpagat. Și mai surprinzătoare însă a fost întâlnirea lui Putin cu Joe Biden, pe atunci vicepreședinte al Statelor Unite. Biden l-a sfătuit pe Putin să nu mai candideze la președinție. Și aceste cuvinte au fost spuse de un om care trâmbițează pe unde poate despre amestecul Rusiei în alegerile americane.»
Acum însă, «Lumea lui Putin este mai îngustă ca oricând», cum sună titlul unei analize în Foreign Policy.
Și dacă totuși ucrainenii au omorât-o pe fata lui Dughin?
Întreaga presă europeană și de peste ocean e prinsă de un fior și după revelațiile de ieri ale cotidianului New York Times cu privire la posibila implicare a Kievului în atentatul din luna august care a costat-o viața pe fiica ideologului Aleksandr Dughin.
Kievul a negat sistematic orice implicare în atacul care a omorât-o pe Daria Dughina, devenită eroină post-mortem a extremei drepte naționaliste rusești.
Dar agențiile de informații americane au ajuns acum la concluzia că explozia a fost pregătită de părți ale guvernului ucrainean, concluzie împărtășită de guvernul american săptămâna trecută, potrivit New York Times.
Asasinarea Dariei Dughina rămâne cea mai îndrăzneață operațiune complexă de la începutul războoiului încoace și iată că pare a demonstra că ucrainenii sunt capabili să lovească în interiorul Rusiei împotriva unor importante figuri apropiate regimului lui Putin.
Din februarie încoace, Pentagonul și agențiile de informații ale SUA s-au angajat într-un nivel semnificativ de împărțire a informațiilor cu Ucraina, ajutând și însoțind tehnic forțele acesteia în atingerea posturilor de comandă, liniilor de aprovizionare și a altor ținte cheie ale Rusiei.
Dar oficialii americani au declarat pentru New York Times că ucrainenii nu-și împart întotdeauna planurile cu SUA.
Cum o precizează, la Londra, The Daily Telegraph, o parte a problemei vine din cauza faptului că oficialii americani nu au o imagine completă a centrelor de putere concurente din cadrul guvernului ucrainean, și anume armata, serviciile de securitate și biroul președintelui Zelenski.
Existența acestor structuri concurente ar putea lăsa de gândit că unele părți ale guvernului ucrainean n-au fost prevenite cu privire la atentatul cu bombă de lângă Moscova.
Rusia nu a ripostat încă într-un mod specific la asasinarea Dariei Dughina, dar Washingtonul pare a fi îngrijorat de faptul că astfel de operațiuni, deși au un impact limitat asupra câmpului de luptă, ar putea provoca Moscova să răspundă pe măsură.
Deocamdată, The Guardian scrie că Moscova a salutat revelațiile din presa americană cu privire la implicarea Ucrainei. Fără a anunța represalii…
Live Briefing | Război în Ucraina
Briefing-ul Europei Libere prezintă și analizează ultimele evoluții ale invaziei rusești în Ucraina și ale ripostei date de ucraineni, dar și reacția internațională.