„Eu și poporul meu mergem alături de Hristos”. Muzica și Învierea, pe timp de pace și război
Hristos a Înviat și sărbători luminate, dragi prieteni!
Sunt Lina Grâu și în acest an v-am pregătit o emisiune mai specială – despre muzică și Înviere, pe timp de pace și război. De fapt, este un omagiu pentru curajul și rezistența Ucrainei, care deja de două luni ține războiul ceva mai departe de hotarele noastre, dar și o încercare de a intra în sufletul acelor oameni care în acest an au marcat sărbătoarea Învierii și reconcilierii sub bombardamente și printre ruine, pe linia frontului sau alungați de la casele lor. O încercare de a înțelege ce semnificație are Iertarea și Învierea pentru ei, cei nevoiți să-și refacă din ruine și viața, și țara?
Rugăciune pentru Ucraina, Dumnezeule cel Mare, imnul spiritual al Ucrainei, scris în 1885 de Oleksandr Koniski și Mikola Lisenko, în interpretarea corului de cameră Gloria.
În fiecare an, de Paște, locuitorii din satele și orașele Ucrainei pregătesc cozonaci și vopsesc ouă, merg la slujba de înviere, își vizitează apropiații și oamenii dragi. O sărbătoare a comunității, a învierii, a renașterii și a speranței. O sărbătoare cu multă bucurie pentru cei care au norocul să trăiască în pace, o sărbătoare cu multă durere pentru cei care o trăiesc sub bombardamente, în subsoluri și printre ruine, pentru cei care și-au pierdut apropiații, au rămas fără casă sau au fost nevoiți să lase totul în urmă și să ia calea străinătății pentru a-și pune copiii la adăpost. Un război absurd în secolul XXI, un război la hotarele noastre. Un război de care ne desparte doar eroismul și rezistența Ucrainei.
În acest an, în noaptea Învierii, sirenele antiaeriene s-au auzit în mai multe orașe din Ucraina. Armata rusească a trimis opt rachete în direcția Odesei. Patru au fost interceptate de sistemul antiaerian ucrainean, celelalte însă au lovit orașul, inclusiv un bloc de apartamente. Cel puțin opt persoane au murit, printre care și o fetiță de trei luni împreună cu mama și bunica ei.
Hristos a Înviat! – cântec ortodox ucrainean, în interpretarea corului Mănăstirii Vidubițki de la Kiev.
Anna Cernous locuiește la Liov, în partea de vest a Ucrainei. Este etnomuzicolog și în acest an a sărbătorit Paștele alături de familia ei, dar și de refugiații din regiunile de est ale țării, care s-au adăpostit la Lvov.
„Nu le vom permite să ne răpească sfânta sărbătoare, nouă și copiilor noștri. Am făcut Paștele și am organizat și o petrecere – nu la scară mare, dar am făcut-o pentru ca să vadă copiii că viața continuă. Copiii noștri trebuie să vadă că facem față greutăților, să aibă în noi un model despre cum trebuie să trecem peste dificultăți, să rezistăm, să susținem tradițiile și să le transmitem mai departe”.
Paște și război în Ucraina
Anna povestește că în mod tradițional în perioada sărbătorilor în ținuturile din vestul Ucrainei în special era practicată tradiția cântărilor și jocurilor tradiționale pascale și de primăvară – Gaivka și Vesnianka, tradiții care vin încă din timpurile precreștine. Gaivka are teme foarte diferite: sunt cântece de tristețe și speranță, dar abordează și renașterea naturii. Acestea împrumută și teme din evenimentele importante ale timpurilor - în secolul al XIX-lea acestea povesteau despre abolirea iobăgiei, în secolul al XX-lea a fost tema luptei de eliberare, patriotismului, dar și insurgența, inclusiv împotriva puterii sovietice.
Iată o Vesniankă cântată de un cor de amatori din regiunea Cernigov. Piesa a fost colectată în cadrul unei expediții folclorice condusă de Miklos Both și face parte acum din Colecția de cântece folclorice a Centrului național al culturii folclorice „Muzeul Ivan Honciar” din Kiev.
Anna Cernous: „Așa s-a întâmplat că ucrainenii cel mai mult au rezonat cu arta muzicală. Așa este specificul nostru etnic – cântecul este primul lucru care ne vine în ajutor și ne însoțește de la naștere până la sfârșitul vieții. Și chiar și acum, când trăim într-un spațiu globalizat, când nu mai sunt frontiere informaționale, oricum nu uităm de muzica noastră populară, națională și o ținem lături de noi.”
Iată încă o Vesniankă ucraineană, în interpretarea ansamblului vocal Mriiniți:
Și o versiune modernă, a duetului ucrainean Alibi, dintr-un concert din 2015:
Anna Cernous: „O parte din istoria Ucrainei este în cântece, în cea mai mare parte este o istorie tragică.
Și aceste cântece de multe ori sunt dedicate mișcării naționale de eliberare – începând cu cazacii și până la lupta de rezistență de la mijlocul secolului XX. Această luptă n-a fost foarte demult, generația actuală, oamenii care au prins anii 1970 mai țin minte aceste lucruri. În Ucraina de vest încă mai sunt acele bordeie unde se adăposteau partizanii. Noi știm aceste lucruri, noi le ținem minte.
Și iată că acum ne-am amintit aceste cântece, care au redevenit foarte actuale, sunt teme foarte vii pentru noi. Aceste cântece au căpătat o nouă actualitate, dar și o nouă viață, sunt create variante actualizate, sunt reinterpretate, se fac remix-uri în baza lor. Și aceste versiuni noi ale unor cântece vechi au devenit populare în toată lumea.
Am văzut cu toții ce popularitate are vechiul cântec al pușcașilor, „Ой, у лузі червона калина”, un cântec al rezistenței, care a fost interzis în perioada sovietică. Recent, solistul trupei Boombox a interpretat o versiune ușor modificată a acestui cântec, dar care este destul de apropiată de original și acum această piesă a fost preluată și a devenit foarte cunoscută, este cântată și în Occident, peste tot este cântată. Cine ar fi crezut că s-ar fi întâmplat așa!”
Versiunea corală a cântecului pușcașilor din armata de rezistență a Ucrainei, „Ой, у лузі червона калина”, scris în 1914, în timpul primului război mondial.
Iată că acum, după mai bine de o sută de ani, linia melodică devine un imn al rezistenței Ucrainei și se aude în toate colțurile lumii. Noua viață acest cântec al rezistenței ucrainene o datorează solistului trupei Boombox, Andrii Klivniuk. Imediat cum a început invazia Rusiei în Ucraina, Andrii Klivniuk a întrerupt turneul din Statele Unite ale Americii și a revenit în Ucraina pentru a se înrola în armată. La Kiev, Andrii Klivniuk, a cântat o strofă din vechiul cântec al pușcașilor și a postat înregistrarea pe Instagram. Interpretarea nu doar că a devenit virală. Ucrainenii din toate colțurile lumii au creat zeci de remixuri în baza ei. Iar legendara trupă Pink Floyd, într-un gest de susținere pentru Ucraina, s-a reunit după 28 de ani pentru a înregistra o piesă nouă, în jurul înregistrării de pe Instagram a lui Andrii Klivniuk.
Dintre zecile de remixuri, unul din cele mai emoționante este cel înregistrat la Vilnius de refugiații din Ucraina împreună cu prietenii lor lituanieni.
Revenind la tradițiile pascale, Anna Cernous, etnomuzicolog de la Liov, ne-a povestit că tradiția și orânduirea sărbătorilor pascale a fost păstrată și transmisă de la părinți la copii în Ucraina și în perioada Uniunii Sovietice, în pofida interdicțiilor și a persecuțiilor din partea regimului comunist. La fel ca și în Republica Moldova, a fost o perioadă când pentru ouă roșii sau un cântec pascal riscai să fii arestat pentru huliganism sau chiar deportat în Siberia, spune Anna:
Anna Cernous: „La noi de Paște erau organizate „subotnice”, zile ale curățeniei, așa că nimeni să nu se mai gândească sau să nu mai aibă forțe să meargă la biserică sau să sărbătorească. În sate, reprezentanții puterii sovietice erau învățătorii, directorii de școli, activiștii de partid și depindea foarte mult de ei dacă oamenii puteau sau nu să sărbătorească. Dacă aceștia erau mai moderați și mai umani, ei nu scriau denunțuri la adresa subalternilor sau sătenilor. Dar de multe ori activiștii de partid interziceau oamenilor să sărbătorească Paștele.
Mai erau situații în care li se permitea să sărbătorească Paștele celor care susțineau Patriarhia de la Moscova. În zona noastră, la Lvov, sunt mulți greco-catolici și pentru ei orice manifestare religioasă era interzisă. Doar pentru că erai greco-catolic puteai face închisoare sau puteai fi trimis în Siberia. Sau pentru că spuneai, scriai, citeai ceva ce nu plăcea regimului.
Dar oamenii se ascundeau și oricum cântau cântecele tradiționale legate de sărbătorile pascale – gaivki și vesnianki. De cele mai multe ori, tradiția era respectată acolo unde era mai puțină „civilizație” – în sate și în localitățile mai îndepărtate, așa ca să nu vadă nimeni. Acolo unde era civilizație, să-i spunem așa, toate aceste lucruri erau interzise. La fel ca și alte tradiții, cum ar fi colindele de Crăciun și altele. Cine era prins că umbla cu colindatul era pedepsit, putea face chiar închisoare – în cel mai bun caz, pentru huliganism, dar puteau fi și pedepse mai dure. Așa că oamenii se ascundeau.
Se ascundeau, dar nu uitau. Și acum, chiar dacă avem tot felul de gadgeturi și telefoane inteligente, oricum cu o săptămână înainte de Paște respectăm tradițiile - ținem post, încondeiem ouă împreună cu copiii. Tradiția și folclorul au reușit să supraviețuiască în tipul puterii sovietice, sunt sigură că vor supraviețui și acum. Cultura noastră va rămâne, nu are încotro.”
Europa Liberă: Independența Ucrainei a adus careva schimbări în felul în care erau respectate tradițiile pascale?
Anna Cernous: „Nu a schimbat neapărat ceva – doar că ceea ce înainte era interzis acum nu a mai fost și s-a produs o renaștere a tradițiilor. Lucrurile care erau spune în surdină acasă la bucătărie, cu geamurile închise, ca să le poată afla și copiii, acum au putut fi spuse liber, în public. Am putut să le promovăm, să le studiem, să facem așa ca să afle tot mai mulți oameni despre aceste tradiții.
Tradițiile au devenit accesibile și promovate. Nu aș vrea să săpun „la modă”, pentru că ar fi un termen nepotrivit. Pur și simplu noi ne-am întors ceea ce era al nostru. Este un proces destul de complex, care nu s-a încheiat nici până azi. Pentru că atunci când comparăm starea culturii în estul, în centrul și în vestul Ucrainei, constatăm că situația este foarte diferită. Ucraina de vest a reușit să păstreze mai multe tradiții, în virtutea mai multor cauze. Inclusiv din cauza hlodomorului în partea centrală și în estul țării purtătorii folclorului au fost eliminați fizic, acolo fizic nu avea cine transmite folclor. În Ucraina de vest a fost un pic mai ușor, chiar dacă și aici au fost destule probleme – au fost deportări, au fost mulți oameni ridicați și duși în Siberia. Iată de ce aici am reușit să păstrăm mai multe lucruri și să conservăm tradițiile.
Iar atunci când Uniunea Sovietică a colapsat, am putut în sfârșit să spunem cu voce tare ceea ce până atunci spuneam doar în șoaptă. Fără să existe teama că mâine tu și copiii tăi veți fi ridicați și duși undeva.”
Corul ucrainean Hoorsli.
Paștele este sărbătoarea Învierii. Ucraina suferă de două luni de pe urma acestui război. O întreb pe Anna – cum este această Înviere?
Anna Cernous: „Știți, a fost Postul Mare. Și tot postul a coincis cu acest război. Și m-am tot gândit la asta. Și sentimentul meu este că în tot acest post pe care îl țin, eu și poporul meu mergem alături de Hristos.
Și trebuie să credem în victoria binelui și trebuie să muncim pentru ca acest lucru să se întâmple. Și trebuie să trăim. Pentru că în primul rând arătăm copiilor noștri, prin exemplul nostru, cum depășim aceste probleme, cum trecem prin război, cum luptăm cu agresiunea. Copiii se raportează la noi. Ei vor crește și își vor aminti cum am făcut față, cum mama și tata au luptat pentru a depăși problemele, cum națiunea noastră a luptat. Și trebuie să facem așa ca copiilor să nu le fie rușine, ci să se mândrească cu felul în care părinții lor au acționat în situația de acum.
Există situații diferite. Eu pot vorbi în calitate de locuitoare a Lvovului. Mulți oameni de la noi din oraș au plecat, mulți au rămas. Alegerea îți aparține și orice opțiune – să pleci sau să rămâi – este corectă în situația actuală. Fiecare are un sistem nervos diferit. Unii pot rămâne și lucra în pofida alarmelor antiaeriene permanente, iar alții nu pot. Și copiii la fel reacționează diferit.
Eu și familia mea am rămas. Și multă lume a rămas. Mulți oameni fac voluntariat. Și de înviere vom sărbători. Neapărat. Aș putea spune că o vom face chiar în ciuda lor. Pentru că eu cred că nimeni nu are voie să ne ia Sărbătoarea Învierii. Vom sărbători. Nu foarte amplu, modest, și în funcție de orele în care va fi impusă legea marțială în noaptea de Înviere. Vom respecta aceste ore.
În toată perioada de dinaintea Paștelui am fost în centrele unde locuiesc refugiații, femei și copii, voluntarii au organizat master-class-uri de încondeiere a ouălor, am mers și am povestit despre tradițiile pascale. Pentru că oamenii vin din zone diferite – unii cunosc tradiția, alții – nu, unii au sărbătorit, iar alții – nu. Pentru că noi aici, în Ucraina de vest, iubim și respectăm tradițiile și suntem bucuroși să le povestim și altora aceste lucruri.
Bisericile la noi lucrează, cu un program mai redus, dar lucrează. Toți preoții au rămas pe loc. Eu personal planific să coc pască, iar o parte din ce voi coace voi duce prietenilor noștri care locuiesc în școala în care învață copilul meu. Voi împărți masa mea de sărbătoare cu ei.
Voi cânta gaivki. Dar nu voi spune unde. Pentru că la noi acum aceste lucruri nu se spun, nimeni nu indică nicio locație pentru a nu deveni ținta bombardamentelor. Așa că totul va fi. Noi nu le vom permite să ne răpească sărbătoarea învierii. Nici nouă, nici copiilor noștri – ei oricum vor avea o mare sărbătoare și o zi mare.”
Europa Liberă: Paștele este sărbătoarea învierii, dar și a iertării. Cum va fi posibil acest lucru? Acum și pe viitor?
Anna Cernous: „Cum a spus Preasfințitul nostru, iertarea poate veni doar după pocăință… Atâta timp cât nu există pocăință, nu avem despre ce vorbi. Nu-i așa?
Hristos a înviat, va reînvia și Ucraina! Așa se sune la noi, așa au spus și arcașii și luptătorii din rezistență, așa era scris pe felicitările, cărțile lor poștale tipărite în secolul XX. Și eu voi spune la fel: Hristos a înviat, va reînvia și Ucraina!
Noi trăim și luptăm doar cu gândul la victorie. Altă opțiune nu avem, este singura variantă. Noi trăim acasă la noi, pe pământul nostru. Noi nu vrem să luăm nimic de la alții, dar nu vom ceda nimic din pământul nostru.”
Piesa „Îmbrățișează-mă” a trupei Okean Elzi a devenit aproape o rugăciune pentru Ucraina, pentru victorie, pentru reunirea familiilor… Aici este o versiune cântată de compozitorul Ivan Rozin, împreună cu Olga Cernienko și un grup de copii.
Anul acesta, Paștele este diferit pentru noi toți. Fiecare dintre noi a fost atins, într-un fel sau altul, de războiul absurd declanșat de Rusia în Ucraina. Am trăit lucrurile pe care nu aveam cum să le înțelegem atunci când le auzeam de la bunicii noștri, care ne vorbeau despre groaza și suferința războiului. Dar ne-am și mobilizat, am depășit această groază, am ajutat și ne-am implicat, primind și susținând mii de refugiați.
Acum, aceste zile luminate vă îndemn să le trăim cu speranță și ajutându-i pe oaspeții noștri din Ucraina – cu o masă de sărbătoare, cu o vorbă bună, cu căldură și speranță de pace, Înviere și Iertare.
Sunt Lina Grâu. Hristos a Înviat și sărbători luminate! S-auzim numai de bine și în pace!
Aici e Radio Europa Liberă
