Pentru mulți disidenți și jurnaliști ruși, viața în țara lor de origine a devenit imposibilă după februarie 2022, iar unii au trecut la cariere neașteptate după ce au plecat. Mulți au îmbrățișat munca fizică pentru a supraviețui.

În fiecare zi lucrătoare, în Lituania, emigrantul rus Mihail Beniaș, un fost avocat și activist cunoscut, se trezește la 6:30 dimineața, își pune o cască și ia un ciocan. „Dau găuri în tavanele blocurilor de apartamente din Vilnius, smulg țevile ruginite cu o cheie uriașă și le înlocuiesc cu unele noi, din plastic", a scris el despre noua sa meserie de instalator.

Beniaș face parte din diaspora rușilor care s-au opus invaziei Ucrainei și au fugit din țara lor pe fondul represiunii crescânde a disidenților. Mulți dintre cei care au fugit au fost nevoiți să își transforme complet viața după ce au lăsat în urmă cariere în mass-media rusă, ONG-uri și activism.

Beniaș face parte din diaspora rușilor care s-au opus invaziei Ucrainei și au fugit din țara lor pe fondul represiunii crescânde a disidenților. Mulți dintre cei care au fugit au fost nevoiți să își transforme complet viața după ce au lăsat în urmă cariere în mass-media rusă, ONG-uri și activism.

Beniaș, care a fost instruit și a lucrat pentru scurt timp ca instalator în timp ce studia dreptul în Rusia, a reușit să găsească un loc de muncă în vechea sa meserie la trei zile după ce s-a înregistrat la un centru pentru locuri de muncă din Vilnius.

„Mi s-a spus că este o muncă grea, dar cel puțin salariile sunt normale pentru Lituania", a declarat Beniaș Europei Libere, adăugând că câștigă 3.000-3.500 de euro pe lună.

„Ceea ce fac eu este muncă adevărată care ne întreține pe mine și familia mea. Pot să merg cu bicicleta prin pădure, să scriu lucruri urâte pe internet și să inițiez procese dacă am chef, dar aceea nu este muncă - este un hobby. Asta este libertatea", spune fostul avocat.

În „fosta viață” din Rusia, Beniaș a lucrat în Krasnodar, unde a apărat clienți, inclusiv protestatari și activiști și, după februarie 2022, soldați contractuali care au refuzat să ia parte la invazia rusă pe scară largă din Ucraina.

Avocatul a fost hărțuit și mai devrem în mod repetat de poliție, iar în 2018 a fost reținut prin violență. Ulterior, a fost acuzat de discreditarea armatei ruse, iar în octombrie 2022 a fost declarat „agent străin". În anul următor, a fost exclus din profesia de avocat pentru postările sale antirăzboinice făcute pe social media. A fugit din Rusia la scurt timp după aceea. „A fi avocat devenise o muncă foarte nefericită", își amintește el de perioada petrecută în Rusia. "Era ca o tortură: percheziții, detenți...". În Lituania, spune el, „am găsit liniștea, independența și posibilitatea de a spune ceea ce gândesc". Pe fondul reducerilor drastice ale ajutorului extern din partea Washingtonului, multe ONG-uri și instituții media de limbă rusă care operează din străinătate au fost nevoite să concedieze personal.

Beniaș spune că are propriile opinii cu privire la noua situație a ajutorului occidental. „Întregul sistem de granturi mă înfurie. Sunt bani malefici", spune el. „O societate civilă nu se poate dezvolta în detrimentul alteia. Și când au început plângerile despre reducerile lui Trump, am râs la început, dar apoi mi-a părut rău pentru prietenii mei care au rămas fără bani."

Rusul le-a spus unora din foștii săi colegi să calce pe urmele campionului american de box devenit muncitor în construcții James Braddock pentru a-și întreține familiile. „Există o cale de ieșire - treci peste prejudecată. Așa cum James Braddock a mers la oficiuil forței de muncă, așa ar trebui să faci și tu", i-a sfătuit Beniaș. Rusul adaugă: „Nu există profesii rușinoase. Nu este rușinos să muncești cu mâinile tale; este rușinos doar să ceri bani. Cei care au un cap și mâini trebuie să-și câștige existența".

Jurnalista devenită sudor

Iulia Dalidovici a lucrat ca jurnalistă și make-up artist la Moscova înainte de a emigra în Lituania în 2022. Acum își câștigă existența ca sudor la o fabrică din Vilnius. Dalidovici a întâlnit pentru prima dată metalurgiști pe un platou de filmare din Rusia, unde se construiau culisele. A fost imediat fascinată de tinerii sudori care erau „murdari și aveau un fel de atmosferă de fabrică. Păreau atât de cool", își amintește ea.

Când a sosit în Lituania în 2022, fără niciun plan, Dalidovici, prietenul ei de atunci i-a sugerat să se intereseze de o posibilă muncă de sudor. „M-am gândit: Ce am de pierdut?” Fosta jurnalistă a găsit un curs de formare, unde a fost întrebată dacă a înțeles natura fizică a muncii. „Mi-am dat seama abia mai târziu cât de greu este", spune ea. Găsirea unui loc de muncă de sudor ca femeie nu a fost ușoară pentru emigrata rusă. Unele ateliere i-au spus că nu au vestiare pentru femei, iar altul i-a oferit de lucru ca femeie de serviciu, pentru 700 de euro pe lună.

În cele din urmă, însă, a găsit o fabrică care i-a schimbat viața atunci când un nou sudor, un lituanian pe nume Gitis, a sosit la atelier. Când i s-a spus că va lucra cu o rusoaică sudor, glumește acum lituanianul: „Mi-am imaginat-o cu o seceră într-o mână și un ciocan în cealaltă. Dar s-a dovedit complet diferită". Cei doi s-au îndrăgostit și acum sunt căsătoriți. „Uneori vorbim despre cât de multe lucruri au trebuit să se alinieze pentru ca noi să ne întâlnim, dar cumva s-a întâmplat", râde Dalidovici.

„Și ce dacă trebuie să tai lemne?"

Serghei Bespalov a condus sediul activistului de opoziție Aleksei Navalnîi, mort într-o închisoare din Rusia, în 2024. După ce i s-a făcut un dosar penal în 2021, Bespalov a fugit în Turcia, iar în prezent locuiește în Lituania. „În 2022, când a început războiul, am tăiat lemne în Finlanda, dar nu am câștigat prea mult. Apoi am lucrat ca instalator timp de trei luni, punând țevi și instalând radiatoare în clădiri noi. Nu prea mi-a plăcut și am încercat altceva. Am înființat o firmă, dar aceasta nu a demarat, apoi m-am întors la tăiat lemne". În prezent, Bespalov este manager de proiect la o companie care se ocupă cu transportul pe bază de hidrogen și lucrează ca șofer de camionetă în weekenduri.

„Merg în Letonia, iau pasageri și îi duc la granița rusă de lângă Pskov. Compania plătește foarte bine, 100 de euro pe zi", spune Bespalov, amintindu-și și de unele discuții politice aprinse din cariera de șofer: „Odată, duceam trei bărbați în vârstă care călătoreau din Germania și cărora le era foarte dor de Rusia, împreună cu trei rusoaice care studiau în Germania". Cele două grupuri au început o ceartă atât de feroce, încât, spune Bespalov: „Am crezut că vor distruge dubița!”

Situația complexă în care se află unii refugiați din țările baltice, spune Bespalov, a fost evidențiată de o interacțiune recentă în Letonia, unde călătorește adesea. „Eram într-un centru media din Riga și a venit o ucraineancă. Ne-a spus că a fost concediată pe rând de la câteva locuri de muncă și că acum nu mai are ce mânca". Femeia lucrase pentru un post de presă de limbă rusă, oferind o perspectivă ucraineană unui public rus. „Nu există locuri de muncă pentru femei în Letonia", spune Bespalov. „Bărbații pot intra pe orice șantier de construcții, dar pentru femei este mult mai greu".

Bărbatul în vârstă de 50 de ani încă duce dorul țării sale natale, dar, având în vedere că mai multe cazuri legale împotriva sa sunt încă active, întoarcerea este imposibilă sub conducerea lui Putin. „Nu simt vreo scădere a statutului meu social”, spune Bespalov. „Nu-mi pasă dacă trebuie să tai lemne, dar pentru mulți oameni aceasta ar putea fi o problemă uriașă.”

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te