Aşadar, în ultimele zile a crescut numărul celor infectaţi de Covid-19. Situaţia e mai proastă ca în martie, aprilie şi mai, dar relaxările economice nu mai pot fi oprite şi e de presupus că suferinţele se vor ţine lanţ, dată fiind iresponsabilitatea crasă a multor moldoveni.
Am avut ocazia să discut în ultima vreme cu mai mulţi moldoveni agresivi şi băşcălioşi, cu măştile sub bărbii şi nasuri, care rădeau de mine, mă luau la mişto. Unul chiar mi-a dorit să ajung mai repede în spital cu Covid. Şi asta numai pentru faptul că le ceream să poarte corect masca într-un spaţiu public închis. Un soi de indiferenţă crasă faţă de vieţile altor oameni se degajă din comportamentul multor cetăţeni moldoveni. În jurul nostru, se mişcă mii de indivizi pe care îi doare-n cot de sănătatea concetăţenilor. Unii sunt într-atît de inconştienţi, încît nu se gîndesc nici măcar la propria viaţă. De unde vine acest pofighism cronic, acest „mă doare-n cot de viaţa altora”?
Ei bine, rădăcinile sunt adînci şi sunt înfipte chiar în realitatea sovietică, dar starea asta de spirit, indiscutabil, a fost accentuată de tranziţie. Incapacitatea unor conducători puşi pe carieră şi pe căpătuială de a crea nişte valori pentru oameni a potenţat dezagregarea societăţii. Omul tranziţiei moldoveneşti e individul baricadat în citadela familială, lipsit de sentimentul solidarităţii, de sentimentul apartenenţei la o comunitate. Noi nu formăm o comunitate. Noi suntem o adunătură de oameni fără valori, preocupaţi de propriile burţi. Atît. Tot ce putem să construim sunt propriile noastre case şi ogrăzi. Dincolo de ele să moară capra vecinului!
De aceea, Covid-19 a avenit aici pe un teren foarte fertil. La ce bun să porţi mască? Ca să-l protejezi pe un concetăţean? Păi, te doare-n cot de soarta concetăţenului! Nu am nici o îndoială: ne aşteaptă zile grele, cu mulţi infectaţi.
