La 1 Decembrie 2018 s-au împlinit o sută de ani de la Marea Unire – un eveniment celebrat și în Republica Moldova. N-am avut manifestații oficiale, organizate de guvern sau parlament, dar n-au lipsit acțiunile culturale, întâlnirile, marșurile, depunerile de flori ale cetățenilor cu vederi unioniste. Au fost recepții, discursuri, dezbateri, evocări, interviuri, declarații...
Când vorbim de aniversări de răsunet național, mai emoționante, cum se întâmplă adesea, sunt gesturile particulare. Profesorul Ion Mărgineanu, din raionul Glodeni, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova și semnatar al Declarației de Independență, a străbătut pe jos, la cei 77 de ani ai săi, 500 de kilometri, distanța de la Bălți până la Alba-Iulia, pentru a participa la sărbătorirea Centenarului Marii Unirii. A fost ajutat în acest pelerinaj de un grup de prieteni și comilitoni, mergând pe vreme mai bună și mai proastă, dar mereu întâmpinat, susținut și aclamat de românii de o parte și alta a Prutului.
Nu este doar un gest simbolic, ci o lecție de istorie și patriotism pe
Profesorul Mărgineanu ne obligă să nu uităm că suntem o națiune și că idealul Unirii traduce aspirația de libertate și emancipare a unui neam ce se cuvine transmisă generațiilor tinere...
care profesorul Ion Mărgineanu a predat-o concetățenilor săi. Este pledoaria vivace, curajoasă, nonconformistă a unui om care a ținut, prin exemplul său, să atragă atenția asupra nevoii de a avea idealuri mai presus de grijile subzistenței cotidiene. Profesorul Mărgineanu merită tot respectul și admirația noastră. Fapta domniei sale ne obligă să nu uităm că suntem o națiune și că idealul Unirii traduce aspirația de libertate și emancipare a unui neam ce se cuvine transmisă generațiilor tinere.
Această manifestație de demnitate a unui intelectual basarabean, pe care am dorit să o evocăm, vine în contrast cu unele date ale Barometrului Opiniei Publice, realizat în noiembrie a.c. de Centrul de Investigaţii Sociologice și Marketing „CBS-AXA”. Așa cum anticipam în comentariile noastre anterioare, sondajele în ajunul alegerilor se vor multiplica și vor genera destule reacții și răstălmăciri. Surpriza acestui BOP o dau cele 49% de respondenți, care regretă dispariția Uniunii Sovietice, precum și cele 40% de cetățeni care ar vota pentru reîncorporarea Moldovei în URSS. Unii comentatori au criticat prezența unei asemenea întrebări în sondaj. Credem totuși că nu e vinovată „oglinda” (dacă imaginea pe care o reflectă e corectă), ci realitățile Republicii Moldova.
Cine sunt cei ce „oftează” după URSS? Ne-am obișnuit să-i considerăm drept suporteri ai comunismului sovietic pe pensionari, cei care tânjesc după leafa lor mică dar stabilă din epoca Brejnev, dar mai ales… după tinerețea pierdută. Mai sunt apoi și foștii nomenclaturiști, care-și deplâng privilegiile de altă dată, și o mare parte a minoritarilor alolingvi.
De această dată, judecând cifrele BOP, putem presupune că printre nostalgicii de azi ar fi și destui tineri, cum de altfel au și sugerat autorii sondajului, tineri care n-au prins neapărat URSS-ul sau care aveau o vârstă foarte fragedă în perioada ceea. De unde le vine dorul pentru ceva ce n-au cunoscut pe pielea lor? Ce-au învățat acești tineri la școală? Adevărurile dureroase despre URSS, publicate în acești 27 de ani, sunt edificatoare pentru orice minte lucidă. Sau poate că opțiunea pro-URSS, care denotă cât de atemporali, anacronici, lipsiți de discernământ sunt mulți moldoveni, e rezultatul unei dezamăgiri cumplite, când îți pierzi direcția și te lași ispitit de fantasme compensatorii, de discursul prorusesc ce se revarsă în Moldova fără opreliști, în ciuda faptului că la nivel de stat, chipurile, luptăm cu propaganda Moscovei?
Sigur că oamenii își doresc altceva decât ceea ce le oferă azi
Moldovenii sunt sfâșiați între nostalgii și speranțe...
Republica Moldova, doar că nu toți sunt la fel de naivi. Există un nucleu majoritar și realist, ne asigură sondajul BOP, și anume: 37,8% ar alege Uniunea Europeană și 29,5% ar opta pentru Uniunea Vamală a Rusiei. Și există un prea mare număr de indeciși.
Aceste cifre contradictorii ne arată că moldovenii sunt sfâșiați între nostalgii și speranțe. Datele BOP trebuie analizate cu atenție, ele sunt un important instrument de lucru și pentru presă, dar mai ales pentru clasa politică, angajată într-o nouă campanie electorală, în care bătălia se va da, din nou, între Est și Vest, între viitorul european și trecutul convenabil clanurilor de la putere.
Aflăm din același sondaj că mulți moldoveni continuă să se încreadă în promisiunile deșarte și fără orizont ale socialiștilor, preferându-i nu doar actualei puteri, ci și Opoziției anti-oligarhice, pe care o asociază, nedrept, cu actuala guvernare, probabil, pe temeiul recursului ambelor tabere la obiectivul integrării europene. În orice caz, asta pretind agitatorii PSRM: că regimul PD și Opoziția pro-europeană ar fi o apă și-un pământ.
PSRM-ul parazitează pe himera „soluției rusești”. Un partid eminamente demagogic și slugarnic în fața Moscovei, dar și docil în raport cu regimul Plahotniuc, căruia a știut mereu să-i întindă mâna în momente grele, cum a făcut-o la schimbarea legii electorale. Și cum a confirmat-o mai nou Dodon, promulgând legea amnistiei fiscale, intens criticată de instituțiile occidentale.
Modelul rusesc de viață, propagat de posturile TV de la Moscova, Putin, văzut ca un conducător autoritar și independent, care sfidează „directivele” și regulile Occidentului, sarabanda întâlnirilor lui Dodon cu liderul de la Kremlin, susținerea financiară masivă rusească pentru socialiști pe care nicio instituție de drept a statului moldovean nu se arată dornică să o cerceteze – toate acestea plasează partidele proeuropene de opoziție, șicanate, hăituite de putere, într-un flagrant dezavantaj.
Și pentru că i se pare că n-ar fi suficient, tabără pro-rusă se pregătește să mai primească un balon de oxigen. E vorba de amnistia (altă amnistie!) obținută în numele „înțelegerilor personale” între Dodon cu Putin. A anunțat-o chiar prezidentul socialist: moldovenilor care au încălcat condițiile de ședere în Rusia li se vor șterge toate „păcatele” dacă vor veni în februarie acasă, mulțumind prin votul lor partidului care le-a aranjat o asemenea binefacere (recte PSRM-ului) și rămânând în Moldova cel puțin până în luna martie, adică până la validarea alegerilor câștigate de socialiști (după cum speră Moscova).
Imixtiunea grosolană a Rusiei în competiția politică internă din Republica Moldova trebuie tratată cu maximă exigență. Premierul Filip și-a arătat deja îngrijorarea față de această diversiune fățișă a Moscovei, dar va merge guvernarea mai departe decât să emită o eventuală notă de protest sau totuși va încerca să zădărnicească această schemă de corupere a moldovenilor de către o putere străină cu trupe de ocupație pe teritoriul Republicii Moldova?
Nu este vorba că PSRM își va „trage” prin această schemă câteva procente în plus. Cei 170.000 de moldoveni cu probleme legale în Rusia (chiar dacă ar veni doar o parte din ei) ar putea influența decisiv rezultatele scrutinului. În loc să avem mai multe secții de vot în străinătate, pentru întreaga diasporă, cum ar fi fost corect, sistemul electoral mixt, iată, permite folosirea moldovenilor aflați la muncă în Rusia în interesul socialiștilor și al unei eventuale coaliții de guvernare pro-Est la Chișinău.
Cum am ajuns la o asemenea monstruoasă manipulare? Tot sondajul BOP ne dă explicația: 42% din respondenți susțin că abia le ajung mijloace pentru a-și acoperi nevoile cotidiene, iar 31% nu au destui bani nici pentru strictul necesar. Și doar 2% din moldoveni nu resimt nici un fel de probleme materiale, nu-și refuză nimic.
Fără alte comentarii, putem lesne parafraza, în concluzie, un cunoscut dicton latin: „sărăcește-i și stăpânește-i”!
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
