Peste o zi, în Chişinău expiră termenul rezervat şcolilor ca să-și completeze clasele începătoare cu noi elevi, un proces ce a dat mereu bătăi de cap părinţilor şi funcţionarilor din educaţie. Vize de reşedinţă fictive, sute de euro mită, sunt numai câteva dintre lucrurile scoase la iveală de etapa actuală de admitere.
Când au interzis, în urmă cu mai mulţi ani, şcolilor din Chişinău să înscrie în clasa întâi copii din alte districte decât cel arondat, autorităţile din educaţie urmăreau un scop clar: să reducă inegalităţile de la o școală la alta, inegalităţi în care văd o sursă de corupţie. Ideea a fost că dacă nu-şi vor putea duce copiii la orice şcoală, părinţii vor pune presiune pe cele de district, ca acestea să devină mai bune.
Numai că la distanţă de patru-cinci ani, lucrurile par să fie acolo de unde au pornit. O dovadă e cea mai recentă declaraţie a unui şef de la primăria capitalei, viceprimarul Ruslan Codreanu care este şi edil interimar. Propunând un sistem online de înscriere în clasa I, Codreanu a vorbit despre sute de euro ce ar fi cerute, spune el, de unele instituţii în schimbul unei înscrieri:
„Taxe care am auzit că variază de la 200 de euro la 800 de euro pentru a înscrie copilul, ceea ce este absolut anormal, pentru că noi suntem obligați să școlarizăm fiecare copil din municipiu. Sunt refuzați uneori copiii de pe sector ca să lase locuri disponibile pentru alții.”
Propunând digitalizarea procesului de înscriere în clasa întâi, după un model deja aplicat în grădiniţe, Codreanu a spus că urmăreşte eliminarea din acest proces a factorului uman ce, lucru ştiut, generează corupţie:
„Atâta timp cât scoți la suprafață toată informația, și numărul de copii, și rândul copiilor, și numărul de ordine al copilului, atunci este mult mai greu să faci mișmașuri.”
Cât timp autorităţile municipale caută bani pentru punerea în practică a propunerii, şcolile îşi înscriu noii discipoli ca mai înainte: mai întâi în mod obligatoriu pe cei din district şi abia apoi au dreptul să examineze şi alte cereri. Numai că procesul nu e lipsit de cusur, aşa cum afirmă Viorica Negrei, șefa-adjunctă a Direcției municipale Educației, Tineret și Sport:
Foarte mulţi părinţi, în ajun de înscriere în clasa întâi, își schimbă domiciliul. Problema asta noi o întâlnim la toate instituțiile suprasolicitate...
„Foarte mulţi părinţi, în ajun de înscriere în clasa întâi, își schimbă domiciliul. Problema asta noi o întâlnim la toate instituțiile suprasolicitate.”
Prin urmare, vizele de reşedinţă fictive ar fi, recunoaşte funcţionara, o nouă şmecherie la care recurg părinţii pentru a prinde un loc în liceul dorit. Suprasolicitarea instituţiilor considerate de top însă nu a dispărut, iar unde cererea e sporită, acolo îşi face loc şi corupţia.
Nu e singura problemă totuşi, spune Viorica Negrei. Cartierele locative pe alocuri s-au extins mult mai repede decât au fost deschise şcoli care să primească copiii locatarilor. Ar fi cazul liceelor „Ion Creangă” sau „Nicolae Iorga”, care sunt practic asaltate de cereri în fiecare an când se începe admiterea:
„Într-un spațiu în care crește numărul de case, se extinde orașul, construcții pentru școală nu sunt și apoi mai există și solicitarea localităților din imediata apropiere, care tot vor să meargă la instituțiile date”.
Cât despre școlile de district, care nu se bucură de popularitate, Direcția Generală Educație spune că are o soluţie şi pentru acestea: va încerca să îndrepte spre ele noi copii prin redimensionarea districtelor. Din nou Viorica Negrei:
„Adică acolo unde nu există solicitare mai mare, mărim districtul și micșorăm districtul unde este suprasolicitare, cât de cât să echilibrăm numărul de solicitări.”
Pentru părinţi, însă, care continuă să se confrunte cu greutăţi când vine vremea să găsească o şcoală potrivită pentru copiii lor, măsurile autorităţilor nu par nici convingătoare, nici eficiente:
„Am fost de trei ori și n-am ajuns la un numitor comun”, povesteşte Angela, o mamă care spune că a încercat să-și înscrie copilul în clasa întâi la un liceu în apropierea căruia locuiește, dar cererea i-a fost respinsă dintr-un motiv ce nu a convins-o.
„Nu au vrut să mi-l primească și atât. Mi-au spus și altfel, că „oricum, chiar dacă veniți în etapa a doua, nu aveți șansa de a intra pentru că locuri sunt foarte puține. Anul trecut am fost pe sector, anul acesta nu mai suntem pe sector, adică de la o zi la alta se schimbă și este o metodă de a estorca banii din părinți, eu așa cred.”
Alți părinți cu care am reușit să vorbim, ne-au spus, în afara microfonului, că li s-a cerut, fără explicații, o taxa de înscriere de 500 de lei. Sau că, în schimbul a câteva sute de euro, au reușit să-și înscrie fără rând copiii la şcoală cu vârsta mai mică de 7 ani.
Toate aceste lucruri sunt negate cu fermitate de managerii şcolari, care spun, pe de altă parte, că nu şcolile bune trebuie să dea socoteală pentru metehnele din procesul de înscriere, ci mai degrabă cele ocolite de principalii lor beneficiari şi de către părinţii acestora.
