După ce au recoltat în autonomia găgăuză o cotă de popularitate de peste 80 la sută, Igor Dodon și Vladimir Voronin au obligația morală să se mute cu traiul la Comrat. Cu tot cu neveste, cu machieuze și cu bodyguarzii derutați, ori într-un sat de la periferia sudică a Republicii Moldova, ca să simtă pe pielea lor ce efecte au poveștile cu balauri pe care le-au vociferat fariseic nu doar în campania electorală. Acolo le-ar sta bine să se lamenteze în continuare că poporul nu are discernământul necesar ca să i se încredințeze soarta Moldovei Răsăritene întoarse cu fața spre Asfințit.
Nici promisiunea lui Ilan Șor să-și dea viața pentru bunăstarea poporului nu a avut efectul scontat, adică cel pe care l-a visat în buncărul său de lux. Nici măcar raionul Orhei nu i-a acordat o majoritate zdrobitoare.
Dar nici Cavcaliuc nu are unde reveni victorios din Italia, călare pe cal ori purtat în brațe de fanii impresionați de duioșeniile sale, povestite în lanul de grâu ori în fața sicriului metaforic. Și nici fostul premier Ion Chicu nu mai are cui vinde echidistanța sa de tehnocrat.
Când mă uitam la cifrele afișate nemilos de Comisia Electorală Centrală pe parcursul nopții, mă gândeam nu doar la marea responsabilitate ce le revine învingătorilor, dar și la lecția pe care o vor învăța zișii perdanți. Dacă se vor supăra pe „poporul lipsit de discernământ” și vor bombăni ca pasărea Phoenix a emancipării naționale ori își vor achiziționa câte un plămân de rezervă ca să-și justifice decalotarea, cum se zice la Văleni, atunci la următorul scrutin riscă să calce pe aceeași greblă.
Vorba dictonului: de nu se sparge, sigur crapă.
