Jurnaliștii de la Sibiri.Realii , un proiect al Radio Svoboda, au vorbit cu rude ale condamnaților care sunt deținuți în penitenciare pentru bărbați din trei zone mari ale Federației Ruse – în regiunea Volgăi, în Rusia Centrală și în Siberia.
Toți relatează că, începând din toamna anului 2024 și până în prezent, lagărele în care se află rudele lor s-au golit pe jumătate. Etapele prin care trec deținuții până ajung în aceste penitenciare s-au redus de zece ori – deoarece suspecții și inculpații sunt recrutați direct din izolatoarele de anchetă preventivă și trimiși pe front.
„Gardienii au devenit niște bestii”
„Gardienii au devenit complet sălbatici. Le confiscă telefoanele deținuților prin orice mijloace. Se spune că, în ultima lună, bătăile au devenit un eveniment obligatoriu, la fel ca apelul. Acum îi duc pe front pe toți, fără alegere”, transmite o fostă deținută, citând un cunoscut de-al său aflat într-o închisoare din regiunea Volgăi. „Deținuții se toarnă între ei: ‘mor eu azi, tu mâine’.”
Natalia, mama unui deținut aflat într-un penitenciar din regiunea Kemerovo, spune că fiul ei este încarcerat de peste cinci ani. În ultimii trei ani, potrivit ei, s-a „luptat” cum a putut ca să nu semneze contractul. Dar, în mai 2025, „i-au sucit mâinile chiar și lui”.
„A ajuns în izolatorul din Kemerovo pentru droguri și a stat acolo mult timp, pentru că a început să colaboreze cu administrația, devenind ‘presator’ (așa sunt numiți deținuții care, la ordinele administrației, torturează alți deținuți – n.r.). Apoi, torturile din penitenciare și izolatoare au ieșit la iveală, s-au făcut procese demonstrative – și, cum se întâmplă de obicei, au fost condamnați executanții”, spune Natalia. „Nu-l scuz pe fiul meu, vreau doar să arăt că nu era ‘un nimeni’ în închisoare. Mai avea mai puțin de doi ani de stat și-mi spunea că ‘nu e prost’ să se ducă la moarte.”
„După ce ‘luptătorii Wagner’ (mercenari ruși – n.r.) s-au întors peste șase luni (nu toți, desigur), cu ordine și milioane, mulți băieți lacomi de bani s-au dus [la război], crezând că, dacă au noroc, se vor întoarce la fel, în jumătate de an. Dar au rămas acolo, majoritatea – pentru totdeauna”, povestește mama deținutului.
„Fiul meu nu a cedat nici atunci [când se făcea recrutare pentru Wagner], și cu atât mai puțin după. Și totuși, l-au forțat și pe el! Vă puteți imagina cât l-au bătut și torturat, cu ce l-au amenințat, dacă până la urmă a semnat acel nenorocit de contract?”
Potrivit Nataliei, din martie 2025, fiul ei a reușit să o sune o singură dată – în ultimele luni în penitenciar îi luaseră telefonul. A obținut unul nou doar după ce a fost dus pe front. „Mi-a spus că (în penitenciar) nu l-ar fi lăsat să trăiască – ar fi murit oricum: fie acolo, fie aici. L-au speriat tare”, spune Natalia. „Nu e prost, dar frica aceea animalică – se pare că a cedat în fața ei.”
După ce a fost trimis pe front și a dat acel unic apel telefonic, fiul Nataliei nu a mai luat legătura cu mama sa. Potrivit femeii, în momentul apelului, nici măcar nu știa unde exact fusese repartizat.
„Amicul meu tremură la propriu pentru viața sa”
O altă interlocutoare a Sibiri.Realii, pe nume Svetlana, al cărei cunoscut este deținut într-un penitenciar din regiunea Volgăi, spune că acesta i-a relatat că „în toți anii de detenție, n-a fost nimic mai îngrozitor”.
„Se pare că e mare nevoie de ‘carne de tun’ pe front. Totul a început din toamna anului trecut. E o închisoare obișnuită, cu deținuți condamnați conform articolelor 228 (droguri) și 159 (înșelăciune). Înainte stăteau destul de lejer, m-a mirat – nu munceau, fiecare al doilea avea telefon”, povestește femeia. „L-am întrebat de mai multe ori – nu, zice, ani întregi au stat pe paturi: mâncare bună, somn dulce. Nu e de mirare că în timpul recrutării din 2022–2023 se găseau unul-doi doritori: chiar și cei mai drogați înțelegeau că în închisoare e mai bine.”
„Dar din toamnă i-au trimis la muncă – în atelier, la cusut uniforme militare. S-au revoltat un pic, dar n-au fost interesați de contracte”, continuă ea. „Și, imaginați-vă, chiar și atunci străinii din închisoare nu munceau deloc – ziceau că le trebuie permis de muncă etc. Era, să zicem așa, un mic paradis.”
Apoi, spune femeia, au început să le confiște telefoanele. „Într-un detașament de 80 de oameni, aveau în mod constant 10 telefoane. Aproape fiecare al doilea deținut comunica regulat cu exteriorul”, spune ea. „Acum mai sunt două telefoane în toată zona, care are 10 detașamente. Le păzesc așa încât mai nu le ascund în fund. Pentru bărbații din penitenciare, asta e ceva total neobișnuit. În acest context, acum ceva mai mulți au început să alerge spre ‘libertatea condiționată’.”
„Dar, repet: nu era niciunul care să accepte din convingere: motivul principal îl reprezintă banii, al doilea – înrăutățirea condițiilor de detenție”, subliniază cunoștința deținutului. „Chiar și așa, doar cei mai disperați acceptau. Dar ulterior, de la începutul anului, în penitenciar a început, literalmente, teroarea.”
Potrivit femeii, într-una din zile, în închisoare au intrat aproximativ o sută de membri OMON (forțe speciale de intervenție – n.r.) și i-au bătut pe toți deținuții.
„Au deschis porțile și au năvălit sute de ‘cosmonauți’ (mascați) și au început să-i bată pe toți de-a valma. Ridicai o mână să te aperi – erai acuzat că opui ‘rezistență’. Au bătut toată închisoare cu bastoanele, spate după spate”, povestește interlocutoarea Sibiri.Realii. „Și chiar având oase fracturate – aproape jumătate dintre ei au fost duși direct pe front.”
„Adică unii au semnat contractele chiar acolo. Iar pe alții i-au dus ‘la Moscova’ și pe drum li s-a spus: ‘Ajungem la (închisoarea) Lefortovo și-ți tăiem urechile’. Și omul semnează imediat contractul”, povestește Svetlana. „Cunoscutul meu tremură la propriu pentru viața lui. Așa nenorociri se întâmplă în toate penitenciarele din regiune. Dacă se întâmplă chiar și în această închisoare ‘soft’, unde anterior orice act de violență avea cel puțin un motiv concret, vă imaginați ce se petrece în cele cu regim strict sau special.”
Potrivit Svetlanei, amicul ei „se ține cu ultimele puteri”, dar nu vrea să semneze contractul.
„După bătaia în masă, o treime dintre deținuți parcă au intrat în pământ. Ceilalți pot răsufla ușurați. Dar nu știi niciodată ce o să-i mai apuce pe acești descreierați”, spune ea. „Pe toată durata detenției, de la moartea lui Evgheni Prigojin (fostul lider al grupării de mercenari Wagner), doar unul (!) dintre deținuții recrutați a luat legătura сu ceilalți. Și acel singur om, stând pe patul de spital, le-a trimis un mesaj vocal colegilor de lagăr, în Telegram: ‘Uitați-vă bine – nu mai am picioare, nu mai am mâini, practic jumătate de om vă vorbește. Nu veniți aici. Indiferent cu ce vă amenință, nu cedați – nu semnați!’”.
„Dar idioții ăștia se uită cum un infirm le spune adevărul despre ‘minunățiile’ frontului și tot ce gândesc e: ‘Mergem și noi. Te-ai descurcat bine – ai luat câteva milioane (soției i-au plătit deja ceva, rezolvă și cu ipoteca), ești liber. Vrem și noi’. Și așa vreo zece proști se înscriu [pe contract]”, spune interlocutoarea Sibiri.Realii. „Faptul că, în cel mai fericit caz, vor fi eliberați fără mâini și/sau picioare, și că acel coleg le-a spus că în starea aia nici milioanele nu mai contează – n-au vrut să audă, au fugit oricum pe front.”
„După bătaia generală, migranții au fost duși, iar pe ruși îi bat pe rând”
Rudele unui alt deținut, aflat într-o colonie de regim general din regiunea Tula, au relatat pentru Sibiri.Realii că se întâmplă cam același lucru – deținuții sunt bătuți de reprezentanți ai mai multor structuri care apar brusc în penitenciare, forțându-i să semneze contracte. Potrivit acestora, sunt vizați atât deținuți cu pașaport rusesc, cât și străini.
„Vineri au venit FSIN (Serviciul Federal pentru Executarea Pedepselor), OMON, FSB (Serviciul Federal de Securitate), inclusiv FSIN dintr-o regiune vecină. Vreo sută de oameni! I-au bătut pe toți, la nimereală”, spune interlocutorul (o rudă de a sa este condamnată conform articolului 228). „Au luat imediat 15 străini [pe contract] – pe jumătate i-au dus la Lefortovo, amenințându-i pe drum că vor fi acuzați de extremism dacă nu semnează.”
„Rușii sunt bătuți toată săptămâna – sunt chemați la conducerea penitenciarului, li se iau telefoanele. Dacă refuzi să semnezi contractul – ești bătut”, continuă el. „Apoi detașamentele sunt închise unul câte unul [din cauza plecărilor]. Au mai rămas doar vreo 10.”
Potrivit acestuia, până la jumătatea anului 2024, în închisoare erau aduse două etape (transporturi de deținuți) pe lună – câte 15–20 de oameni. „Din vara trecută aduc câte 2–3 oameni pe lună! Adică sunt presați să semneze contractul încă din izolator”, subliniază el.
Postul Current Time a relatat în repetate rânduri despre bătăile aplicate deținuților din penitenciare, precum și celor arestați sau în curs de anchetă din izolatoare, care ulterior primesc „oferta” de a semna contracte – astfel, este „ajutat” Ministerul Apărării să sporească numărul recruților pentru război.
În octombrie 2024, președintele rus Vladimir Putin a emis o lege care permite semnarea contractelor cu Ministerul Apărării chiar în etapa anchetei judiciare. Până atunci, legea permitea semnarea doar înainte de proces sau după pronunțarea sentinței.
Sunt forțați să semneze contracte și soldații în termen: nu sunt bătuți, dar sunt adesea înșelați.
În anul 2023, din cauza recrutării pentru Grupul „Wagner” (organizație de mercenari rusă), iar mai târziu pentru unitățile „Ștorm” ale Ministerului Apărării, numărul deținuților din penitenciarele rusești a scăzut cu un număr-record de 58.000 de persoane, potrivit datelor revistei Serviciului Federal pentru Executarea Pedepselor din Rusia.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
