Ziua de 8 Martie, în Belgia, a început printr-o grevă națională a femeilor salariate. Lucrul ar putea părea surprinzător, într-atât situația femeilor în Belgia pare de invidiat.
Numai șase țări oferă o egalitate totală între bărbați și femei, a fost concluzia unui studiu publicat la începutul lunii de Banca Mondială.
Cela șase sunt: Belgia, Danemarca, Franța, Letonia, Luxembourg și Suedia. E revelator că toate șase sunt țări occidentale sau nordice ale Uniunii Europene, trei dintre ele, Belgia, Franța, Luxembourg, fiind chiar țări fondatoare.
În Europa, una din țările unde, în mod paradoxal, inegalitățile continuă, este Germania, cunoscută, de pildă, pentru faptul că la funcții egale, cu responsabilități egale, femeile continuă sa câștige mai puțin decât bărbații.
Paradoxul face însă ca în ciuda legislației favorabile și a discriminării pozitive impuse de sus, în multe țări ale Europei occidentale continuă până astăzi o discriminare în salarii. În Franța, un proiect de lege care impune egalitatea salarială între bărbați și femei a fost depus abia în 2005, însă nu a fost adoptat încă nici până acum.
În mare, un raport al Organizației Mondiale a Muncii, publicat astăzi, spune că situația nu s-a îmbunătățit mult în ultimii 20 de ani, dar că sunt semne de optimism.
La fel, femeile de peste 45 de ani care se află în căutarea unui loc de muncă reuşesc să-l obţină cel mai greu, vârsta fiind, de cele mai multe ori, cauza pentru care acestea sunt respinse la angajare, chiar dacă este rareori invocată.
Condiția femeii în lumea actuală
Potrivit analizei Great HRs Community, şi bărbaţii după această vârstă întâmpină dificultăţi mai mari în găsirea unui job faţă de cei mai tineri. Cu toate acestea, România este pe primele locuri în Europa în ceea ce priveşte diferenţa între rata de ocupare la femei şi, respectiv, la bărbaţi, de 17,6%. Astfel, şase din zece femei cu vârsta între 20 şi 64 de ani deţin un loc de muncă în România, faţă de aproape opt din zece bărbaţi.
Sigur, femeile care au manifestat vineri, 8 Martie, în Belgia au făcut-o nu doar împotriva a ceea ce încă e perceput ca inegalitate salarială chiar și aici, ci și împotriva multor altor lucruri: hărțuiala sexuală, de pildă, sau chiar, lucruri care le pot părea derizorii bărbaților, sau prin unele țări mai sărace, au protestat împotriva la «taxei roz», suprataxa aplicată uneori insidios pe anumite produse destinate femeilor, în special produse de igienă intimă, care, comparate cu produse similare destinate bărbaților, costă în continuare nejustificat de mult.
Dacă o asemenea manifestație națională are loc într-una din cele șase țări în care Banca Mondială consideră că există o egalitate totală, ne putem închipui cât drum mai rămâne de făcut în țările, precum ale noastre, în care mentalitatea patriarhală încă abia de se ascunde.
***
În Republica Moldova o femeie ar trebui să lucreze cu aproape două luni mai mult pe an ca să aducă acasă un câștig similar celui al unui bărbat, constata recent o organizație ce pledează pentru egalitatea de gen, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare.
Diferența salarială între o femeie şi un bărbat e de peste 12 mii de lei anual ceea ce constituie 13,5 la sută. E sub media globală de 20 la sută. Partea proastă însă e că această discrepanță crește de la an la an. Ultimele statistici oficiale sunt pentru anul 2017, în care diferența salarială s-a dublat practic faţă de 2013. Cu cât salariul este mai mare, cu atât este mai mare și diferența între remunerările femeilor și bărbaților în sectoarele cu peste 10 mii de angajați.
De 8 martie, la Chișinău
În sectoarele în care salariul mediu este peste 10 mii de lei, disparitatea între salarii este şi mai mare, depășind 50 la sută. Cum se explică această diferenţă atât de mare, explică experta Natalia Covrig de la Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare:
Femeile foarte rar se regăsesc în poziții de top management, deci evident ele au un salariu mai mic...
„În primul rând, pentru că femeile foarte rar se regăsesc în poziţii de top management, deci evident ele au un salariu mai mic. Un alt factor ar fi că în anumite companii există o politică salarială discriminatorie. În momentul în care anagajaţii nu cunosc care ar fi plafonul salarial se comit anumite ilegalități.”
Legislaţia s-a îmbunătăţit în ultimii ani, bunăoară, a fost introdus principiul de plată egală pentru munca de valoare egală între femei și bărbați. Numai că aceste concepte nu sunt definite exact. Prin urmare raportarea cazurilor de discriminare salarială este practic imposibilă pentru că nu e limpede cum sunt evaluate funcțiile şi care este acea muncă de valoare egală. O altă problemă e lipsa de transparență în sistemul de salarizare, spune experta Natalia Covrig.
„Aceasta ar presupune să fie evaluate echitabil funcţiile şi să existe o grilă de evaluare a acestor funcţii şi o grilă salarială pentru fiecare funcţie separată, astfel ca fiecare angajat să cunoască care ar fi plafonul salarial pentru o funcţie similară cu a sa.”
Experţii au remarcat că discrepanța în remunerare este mai mică în cazul tinerilor și se înregistrează un decalaj mult mai mare la categoria de vârstă 35-50 de ani. Explicaţia ar fi că în această perioadă multe dintre femei îşi întrerup activitatea profesională şi își iau concediu de îngrijire a copilului care este şi el prost plătit.
Discrepanța de salarii între femei şi bărbați se răsfrânge inevitabil şi asupra pensiilor. Diferența de pensii este, în medie, pe an, de 19 la sută sau de 3800 de lei. În capitală, unde domeniile de activitate sunt mai diversificate, această discrepanță e şi mai mare ajungând la 8000 de lei, adică peste 29 la sută.
O altă cauză pentru care femeile au pensii mai mici e că stagiul de cotizare nu include perioada de îngrijire a copilului...
Femeile au pensii mai mici nu doar pentru că sunt remunerate mai prost decât bărbații. O altă cauză ar fi că stagiul de cotizare la fondul de pensii nu însumează perioada de îngrijire a copilului. Cotizația e calculată pentru această perioadă din venitul minim pe economie, deși pentru alte perioade în care salariatul nu contribuie la fondul de pensii cotizația se calculează din venitul mediu.
Aspectul financiar este unul din factori ce contribuie la sub-reprezentarea femeilor în politică, spune Alina Andronache, de la Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare. O analiză a declarațiilor de avere ale candidaţilor în recentele alegeri parlamentare arată că discrepanţa dintre veniturile femeilor candidate şi ale bărbaților e de peste 50 la sută. Decalajul e şi mai mare în cazul candidaţilor din circumscripţiile uninominale, care, de altfel, au venituri mult mai mari decât de cei de pe lista de partid. Femeile ce au candidat la funcţia de deputat nu doar că sunt mai prost remunerate, dar au şi mai puţine averi în raport cu bărbaţii. Din cei 101 parlamentari aleşi la 24 februarie 26 sunt femei.
