2020 va rămâne în istorie ca un an greu. Pandemia de coronavirus a schimbat radical viețile tuturor.

Criza prin care trece planeta ne-a modificat percepția despre viitor. În acest material sunt vocile oamenilor care încearcă să se adapteze la o nouă realitate, dacă nu chiar la o lume nouă.

M-am simțit ca o veveriță într-o roată din aia care se învârte, spune Cristina Cornescu, mamă a trei copii.

„Pe noi ne-au închis, stai acasă. Și? Mori de foame? Pui dinții la soare? Ce trebuie să faci?”, își amintește începutul carantinei Dumitru Cebotarescu, proprietarul unei rețele de restaurante.

„Noi nu cerșim, noi nu stăm cu mâna întinsă, noi nu vrem donații, nu vrem! Noi vrem să putem lucra”, susține Daniela Burlaca, actriță și regizoare.

Urmăriți întregul episod:

Primăvara trecută, pe timp de carantină, toți copiii învățau de la distanță. Și părinții lucrau de acasă

Respectiv, spune Cristina Cornescu, trebuia să aibă minimum trei device-uri pentru a le oferi copiilor: calculatoare, telefoane, ce o fi. Și atunci s-au mărit cheltuielile. Nu puteau sta doi copii în aceeași cameră. Trebuia să fie fiecare în camere separate ca să poată lucra, învăța.

În pandemie, multă lume a descoperit pasiuni, și-a revizuit planurile de viitor, și-a regândit activitățile cotidiene. Cristina Cornescu povestește că nu a avut timp pentru așa ceva, ea avea impresia că lucrează non-stop.

Timpul petrecut non-stop cu familia a fost, mai întâi de toate, o provocare emoțională. Erau momente când, pur și simplu, simțea nevoia să iasă din casă și să nu mai vadă pe nimeni câteva ore.

„Eu am înțeles câteva lucruri că nu știi ce va fi mâine, mâine nu-ți aparține, sănătatea este foarte importantă, dar nu doar cea fizică, dar și cea emoțională. Se înțelegea că pandemia va dura și ea nu se va termina astăzi, mâine sau peste o lună. Și atunci cu mintea înțelegi că lucrurile vor dura, respectiv, sau te schimbi tu, sau lași ca lucrurile să te afecteze pe tine. Trebuie să faci o alegere”, se arată convinsă Cristina Cornescu.

Afacere în pandemie, adaptare sau faliment?

Dumitru Cebotarescu este proprietarul unei rețele de restaurante din Chișinău, unul dintre care funcționează de opt ani în centrul oraşului. Epidemia l-a forțat să renunțe la această locație și să-și mute afacerea la periferie, într-un cartier locativ. Şi asta deoarece fluxul de oameni a scăzut în zona centrală, iar chiria a devenit prea scumpă.

Schimbarea majoră pentru această reţea de restaurante a însemnat să dezvolte un serviciu de livrare. Pentru asta, administraţia a elaborat un nou meniu, a reorganizat munca în bucătărie şi s-a concentrat pe promovarea online.

Omul de afaceri povestește că în pandemie, în carantină și după carantină, în deosebi staff-ul de sus, a lucrat cu mult mai mult decât înainte deoarece în situații de criză trebuie să te miști bine, rapid și să schimbi stilul de conducere în unul puțin autoritar, pentru a nu pierde minute în hotărâri.

„Noi nu lăsăm mâinile în jos, nici eu, nici colegii, nici colegii din altă parte a breslei n-o să lase mâinile în jos. Ei lucrează. Unii mai bine, alții mai rău. –Până la urmă, supraviețuiește cel care se adaptează? –Cel care se schimbă și se face mai bun. Noi asta facem”, precizează Dumitru Cebotarescu.

Cultură în pandemie

Pentru teatrul independent „Geneza Art” a fost o lovitură grea, având în vedere că este finanţat doar din spectacole. Pentru a plăti chiria şi salariile, teatrul a luat câteva împrumuturi şi a primit un ajutor de la Primăria Chişinău, însă aceşti bani nu au fost suficienţi pentru toată perioada. „Oamenii de cultură sunt cei care reprezintă țara peste hotarele ei. Și la noi, am zis și o repet, nu mi-e rușine, artistul astăzi este un fel de coadă de câine, în această pandemie”, zice regizoarea Daniela Burlaca.

„Se pare că anul 2021 a venit cu atitudine peste noi. Ni s-a permis, totuși, să

redeschidem teatrele, să deschidem cortina, să invităm lumea la teatru. Bineînțeles că am fost restricționați, dar pentru un actor nu contează cât de mulți spectatori sunt în sală, important să transmită energie și să-și dorească să vină la teatru. Toată lumea spune că trebuie să ne învățăm să trăim cu acest impas. Păi, deja asta facem. Și se poate, pentru că, consider eu, omenirea a avut și ani mai grei”, spune Daniela Burlaca, actriță și regizoare.

Aici, un interviu cu autorii filmului, Eugenia Crețu și Nicu Gușan: