În martie 2017, un tânăr pe nume Maksim Lapunov a dispărut în capitala cecenă Groznîi, iar prietenii cei mai apropiați au bănuit de îndată de ce: Maksim e gay.
„N-am crezut că o să-l mai vedem vreodată”, a spus EL un prieten sub condiția anonimatului.
Dar Lapunov, organizator de petreceri și artist, era în viață. Iar după ce a fugit din Cecenia a apărut, șase luni mai târziu, la o conferință de presă la Moscova, și a spus ce i s-a întâmplat: pe când vindea baloane pe stradă, a fost răpit de indivizi necunoscuți și ținut vreme de 12 zile în arestul poliției.
În timpul cât a fost captiv – a spus Lapunov – a fost bătut și torturat inclusiv psihologic din cauza orientării sale sexuale, și a auzit cum alții erau maltratați în alte celule. „M-au acuzat că sunt gay și mi-au spus că oamenii ca mine trebuie uciși. Când mă scoteau din celulă îmi puneau o pungă de plastic pe cap. Mi-au înfășurat capul în bandă adezivă, lăsându-mi numai un orificiu pentru respirație”.
Când a fost pus în sfârșit în libertate și a plecat din Cecenia în martie 2017, abia se putea târî, a spus Lapunov.
Decizia lui de a vorbi deschis despre cele îndurate îl face pe Maksim primul și deocamdată sigurul martor public al campaniei anti-gay din Cecenia. Alți bărbați gay au făcut Europi Libere mărturisiri asemănătoare, însă sub condiția anonimatului, în vreme ce Lapunov nu doar că s-a adresat presei, dar a depus și o plângere penală împotriva torționarilor.
„Vreau să fie pedepsiți”, a spus Lapunov, citat de „Novaya Gazeta”, ziarul care a relatat primul despre vânătoarea de gay din Cecenia.
Dar în cele La un an după ce Lapunov a vorbit deschis despre ororile la care a fost suăus, în Rusia nu s-a întâmplat nimic care să îndreptățească speranțele sale de a se face dreptate. Investigatorii au analizat plângerea, dar nu au deschis anchetă penală, pentru că nu ar exista probe. Între timp, Lapunov a fugit din Rusia, de teamă că nu va fi în siguranță. El nu a răspuns solicitării de a acorda un interviu Europei Libere.
Tania Lokșina, activistă pentru drepturile omului, cea care a apărut alături de Lapunov la conferința de presă de anul trecut, a spus că el vrea să se plângă acum la CEDO.
Nici atitudinea oficialităților din Cecenia și din Rusia în general nu s-a schimbat de atunci prea mult. Ramzan Kadîrov, liderul pro-Kremlin de la Groznîi, evită în continuare să vorbească despre gay, iar când o face, tonul este încărcat de scârbă și ură, ca în interviul acordat canalului HBO în iulie 2017, când spunea, printre altele, celebra frază despre cum în Cecenia „nu există gay”.
După ce Lapunov și-a făcut publică suferința, ministrul cecen al informațiilor l-a acuzat că se „autopromovează”, inventând povești în cooperare cu „Novaya Gazeta”.
Maksim Lapunov spune însă că își amintește perfect, în detaliu, fețele celor care l-au bătut și structura izolatorului unde a fost ținut și a pus chiar la dispoziția avocatului său desene cu încăperile unde a fost captiv. Mai mult, când a făcut plângere, Lapunov s-a declarat gata să-i ducă pe anchetatori la locul faptei, dar ei n-au vrut să meargă.
După ce informațiile despre Lapunov și alții ca el au ajuns în atenția comunității internaționale, autoritățile ruse au lansat o vastă campanie de dezmințiri, spunând că nu au nici un fel de dovezi despre abuzurile din Cecenia, care ar fi fost inventate de presă.
Vorbind la consiliul ONU pentru drepturile omului în mai, ministrul rus al justiției, Aleksandr Konovalov, a repetat că autoritățile ruse nu doar că n-au găsit în Cecenia dovezi despre abuzurile anti-gay, dar nici măcar nu au dat de activiști de la care să afle detalii. „Ajutați-ne să-i găsim”, a spus ministrul.
Tania Lokșina, activistă pentru drepturile omului, a spus recent Europei Libere că în ultima vreme campania anti-gay din Cecenia pare să se fi oprit, dar ecoul ei internațional riscă să facă și mai grea soarta celor care nu au reușit să fugă, țintele răzbunării regimului Kadîrov. „Acum e și mai periculos”, a spus Lokșina.
Articol semnat de corespondentul Europei Libere Carl Schrek în traducerea și adaptarea lui Mircea Țicudean
