Sfârșitul Podului aerian de la Berlin la 30 septembrie 1949 a marcat o primă victorie de proporții în Războiul Rece. Criza s-a născut dintr-un plan lansat de Statele Unite, Marea Britanie și Franța de a crea o nouă monedă stabilă pentru Germania vestică. Sovieticii au reacționat mînioși, vrând să preia controlul economiei postbelice a țării. În consecință ei au tăiat drumurile de acces și aprovizionare cu apă și curent ale Berlinului de Vest, situat departe, în mijlocul zonei sovietice. Președintele Harry S. Truman a respins sfatul generalilor săi de a lansa o confruntare militară și, în locul ei, a decis să colaboreze cu forțele națiunilor aliate, declanșînd cea mai mare operațiune de parașutare umanitară din istorie. Americanii au denumit planul ”Operation Vittles”, în timp ce britanicii l-au botezat „Plainfare”. Timp de mai mult de 15 luni, peste două sute de mii de avioane au livrat circa 2,3 milioane de tone de provizii pentru orașul blocat, fapt ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
La 70 de ani de la Podul aerian de la Berlin
17
Un avion de transport american Boeing C-97 apropiindu-se de Tempelhof, peste acoperișurile Berlinului, venind de la Frankfurt, la 4 mai 1949. Avionul putea transporta pînă la 25 de tone de bunuri.
18
Muncitori din sectorul sovietic al Berlinului înlătură baricade la 11 mai 1949. Blocada nu și-a atins scopurile, determinîndu-i pe liderii sovietici să redeschidă drumurile terestre dintre Berlin și Germania de Vest. Podul aerian berlinez a continuat pînă la sfârșitul lui septembrie, pentru a face rezerve de combustibil, alimente și medicamente, pentru cazul în care sovieticii ar fi redeclanșat blocada.
19
Pe durata Podului aerian berlinez, forțele aliate au efectuat în total 278,228 de zboruri cu transporturi din vest pentru a elimina consecințele blocadei sovietice.
