A trecut mai puțin de o săptămână de la schimbarea puterii și Republica Moldova a intrat sub semnul mai multor urgențe pe care Guvernul Maia Sandu și majoritatea parlamentară trebuie să le ia în considerare. Regimul Plahotniuc a plantat în instituții mine cu efect întârziat, făcute să arunce în aer, să zădărnicească orice încercare de reformă.
Între acestea, justiția este de departe problema cea mai gravă. Că e un sistem aproape în totalitate viciat am văzut din partitura delirantă a Curții Constituționale. Deciziile lui Poalelungi, Gurin, Reșetnicov, Apolschi și ceilalți, în folosul fostei guvernări care nu voia să plece, au adus Republica Moldova în pragul unor confruntări violente, imprevizibile ca finalitate și consecințe.
Judecătorii de la CC și-au anulat deciziile din 7-9 iunie 2019 prin care invalidau Guvernul Maia Sandu și declarau ilegală majoritatea parlamentară nou constituită. Argumentul acestei revizuiri este stupefiant și va rămâne în istoria imposturii și a servilismului politic și penal. Cităm din motivația Curții Constituționale: „La baza anulării (deciziilor din 7-9 iunie, n.n.) a stat situația de fapt din Republica Moldova, în special anunțul transferului de putere către Guvernul prim-ministrului Maia Sandu și a coaliției formate în Parlamentul Republicii Moldova.”
Cu alte cuvinte, întrucât avem o altă stare de fapt, un nou guvern, o nouă majoritate parlamentară, deciziile din 7-9 iunie nu mai sunt valabile. Magistrații de la Curtea Constituțională nu-și recunosc eroarea juridică, tălmăcirea frauduloasă a Legii Supreme, nu-și asumă nicio vină. Prezintă lucrurile ca pe un gest de umanism, de generozitate din partea lor, pentru care ar trebui să le fim recunoscători. Cităm din nou: „Hotărârea Curții din 15 iunie 2019 se dorește a fi o sursă a păcii sociale, a menținerii statului de drept, a democrației, precum și a garantării unui cadru adecvat de protecție a drepturilor omului prin combaterea unei instabilități politice de anvergură.”
Știți ce ar trebui să înțelegem din motivația anulării deciziilor CC din 7-9 iunie? Că în Republica Moldova Constituția e facultativă, ea aleargă, gâfâind, în urma conjuncturilor politice...
Știți ce ar trebui să înțelegem din motivația anulării deciziilor CC din 7-9 iunie? Că în Republica Moldova Constituția e facultativă, ea aleargă, gâfâind, în urma conjuncturilor politice, legiferează în funcție de stările de fapt, nu de drept! E o încurajare clară adresată infractorilor politici, uzurpatorilor, celor care vor dori să pună la cale o lovitură de stat, o rebeliune, să provoace o invazie externă – eventual a „omuleților verzi” ai lui Putin. Importat e să apară starea de fapt, că „justificarea legală” a acesteia o vor asigura magistrații lui Plahotniuc de la Curtea Constituțională!
Nepotismul, corupția, servilismul politic este o boală mortală pentru justiția moldoveană. Or, cum să înțelegem Scrisoarea celor 612 procurori (dintr-un total de 637!) care se plângeau zilele trecute că noua putere îi presează, încearcă să-i subordoneze politic? Poate i-au deranjat modificările la Legea Procuraturii votate de noua majoritate parlamentară, posibilitatea ca funcția de procuror în Republica Moldova să o poată exercita și specialiști din Uniunea Europeană, adică oameni din afara coteriilor locale?
S-ar putea să aibă dreptate cei care afirmă că sistemul justiției trebuie schimbat din temelii: aduși oameni noi, necorupți, profesioniști ireproșabili, altfel orice încercare de reformă va fi înăbușită pe culoarele kafkiene ale tribunalelor din Moldova. Pentru că de aproape 30 de ani în acest stat nu facem decât să hrănim un șarpe boa, drapat în togă de magistrat.
Dezastrul din justiție îl confirmă implicit chiar Plahotniuc, afirmă unii observatori. De ce s-a speriat, de ce a dat bir cu fugiții? Partidul Democrat a reacționat mereu cu iritare când i se imputau ingerințele politice, telefoanele scurte date judecătorilor și procurorilor. Replica PD-ului a fost că justiția în Moldova s-a reformat, este independentă. Or, fuga lui Plahotniuc demonstrează că el nu are pic de încredere în independența și în imparțialitatea justiției moldovene, căreia îi cunoaște bine năravul, disponibilitatea de a-i servi pe mai marii politici ai zilei. Ieri îl serveau pe Plahotniuc, de-acum încolo justiția s-ar putea să se pună la dispoziția noilor potentați. Sperăm ca o curățenie generală în sistem și curmarea acestor practici ilegale să-i alunge fostului „coordonator” orice temere.
„Numai proștii demisionează!”, își vor fi zis judecătorii de la Curtea Constituțională...
Lucrurile însă se mișcă greu. Demisiile benevole, ca gest de conștiință, de asumare a unei responsabilități morale, întârzie. „Numai proștii demisionează!”, își vor fi zis judecătorii de la Curtea Constituțională, cărora li s-a cerut să plece pentru că și-au pătat demnitatea meseriei.
La fel de opac se arată și procurorul general Eduard Harunjen, acuzat de noua putere că a pus umărul la „tentativa de puci anticonstituțional a Partidului Democrat realizată prin intermediul Curții Constituționale și a Procuraturi Generale”. Omul nu-și reproșează nimic, e convins că a procedat corect atunci când, de pildă, a torpilat orice investigație serioasă în dosarul miliardului furat, când a neglijat atacurile raider din bănci, privatizările frauduloase…
Și pentru că dl Harunjen a declarat că nu poate demisiona la sugestia unor politicieni, iar vocea poporului nu se aude, a apărut o petiție a societății civile, semnată deja de peste 4000 de oameni, care poate va reuși să-l convingă să se retragă.
Să luăm și cazul „talentatului domn Șor”, cel care amenința odinioară cu bătaia presa și pe liderii partidelor anti-oligarhice. Condamnat la ani buni de închisoare, dar cu sentința definitivă amânată până la calendele grecești, cum se spune, omul nu e de găsit. Și-a evacuat preventiv familia și probabil o parte din averi. Presa a scris despre o ultimă ședință de partid, prezidată de Ilan Shor, la care acesta dădea asigurări că nu se teme, că va lupta până la capăt, apoi s-a făcut nevăzut, lăsându-și comilitonii cu ochii-n soare. Sperăm să aflăm în sfârșit din ce fonduri și-a finanțat acest „Ostap Bender de Moldova” rețeaua de magazine sociale și „minunile” de la Orhei, pentru că procurorul general Harunjen se încăpățânează să nu ne spună.
Sunt și alte lucruri de elucidat. Arestarea lui Renato Usatîi la intrarea acestuia în Moldova, acum două zile, apoi eliberarea lui, intempestivă, ridică suspiciuni legitime. Cum spunea și premierul Maia Sandu: fie avem aici incompetența crasă a procurorilor, care au emis ordinul de arestare, fie complicități periculoase împotriva siguranței naționale din partea celor care au anulat acest ordin.
Pedepsirea infractorilor e doar o față a medaliei. Trebuie să li se facă dreptate și deținuților politici ai regimului Plahotniuc. Dacă Pavel Grigorciuc a fost eliberat din arest, Gheorghe Petic – polițistul care a demascat contrabanda cu țigări la frontiera de la Prut, girată de ștabii de la Ministerul de Interne – rămâne încarcerat.
Noua putere a declarat că vrea să publice Raportul Kroll 2, asupra furtului miliardului, și a solicitat companiei americane o copie a acestui document, după ce foștii guvernanți s-au făcut că l-au pierdut sau că nu-l mai găsesc în multele lor hârtii. Poate vom afla așa numele celor 90% de persoane „absolut onorabile”, conținute în Raportul Kroll 2, pe care ex-premierul Filip refuza să le dezvăluie, și poate se va da și de urma banilor furați.
Justiția este una dintre urgențele maxime ale acestei perioade. Opinia publică vrea să aibă convingerea că noua putere este preocupată să se facă dreptate, că cei care au jefuit țara vor fi pedepsiți. Anume această încredere a oamenilor constituie suportul politic fără de care nicio reformă și nicio guvernare nu are sorți de izbândă.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
