S-a născut la 25 aprilie în orașul Chișinău. A studiat medicină generală (USMF „N. Testemițanu”), specializare în cardiologie, Universitatea Liverpool, Marea Britanie, masterat în sănătate publică și management, Universitatea York, Marea Britanie, economie sanitară. Experiență în gestionarea și implementarea proiectelor naționale și internaționale în domeniul social de peste 15 ani în colaborare cu Banca Mondială, Uniunea Europeană, Ministerul Sănătății, Compania Națională de Asigurări în Medicină, Organizația Mondială a Sănătății etc. În 2015-2016 a fost membră a grupului de experți al Comisiei Europene pentru jurizarea proiectelor HORIZON 2020. Din 2009 este directoarea Centrului de strategii si politici de sănătate de la Chișinău.
Luni
Reflecții, planuri, aranjamente...
Campania de promovare a vaccinării continuă. O nouă săptămână, deplasări zilnice în sate, vizite la centre de sănătate, multa comunicare și multe speranțe. Este o muncă dificilă în mediul rural, este interacțiune om cu om, nu trebuie nimeni să aibă sentimentul că e forțat, omul trebuie convins.
Moldova urbană și chiar cea rurală, nu mai are obstacole la vaccinare. Este strict o chestiune de opțiune personală. Cu ce argument? Cel care privește grija pentru sănătatea personală și a altora nu este suficient. Dovadă este reticența la vaccinare, chiar atunci când persoanele sunt invitate activ. Indiferent de vaccin, indiferent de „vedetă”, în unele cazuri Sputnik, în altele, Pfizer.
E nevoie ca toți moldovenii să aibă informații. Ca să poți să faci orice - să te duci la concerte, să intri în restaurante, să călătorești cu avionul, să te cazezi în hotel, să lucrezi în sistemul sanitar sau să predai la catedră etc. - trebuie să fii vaccinat, să poți prezenta un test PCR nu mai vechi de trei zile sau dovada bolii în ultimele 6 luni.
Pentru cine nu se poate vaccina - din cauza unei boli atestată prin comisie de expertiză, din cauza vârstei sub 18 ani sau pentru că nu a avut acces la un centru de vaccinare, și celelalte două opțiuni ar trebui să fie compensate. Doar pentru ei. Pentru cei care însă nu se vaccinează pentru că pur și simplu nu vor ei să o facă din motive pseudo-științifice, religioase, de frondă, de antisistem, nici măcar nu contează, nu ar trebui să existe facilități.
Săptămâna a început cu ultimele aranjamente pentru deplasările la Leova și Sângerei, raioane care bat pasul pe loc cu vaccinarea.
Nu vrei? E în regulă, dar plătești până când îți permiți să susții financiar antivaccinismul.
De ce? Pentru că până la atingerea unei acoperiri vaccinale de 70% toată societatea trebuie să plătească, uneori costuri ireversibile, pentru combaterea epidemiei. Da, un vaccinat este apărat de infectare peste 90%, dar copiii lui nu pot merge la școală pentru că nivelul general de infectare e încă mare, sau nu are acces la unele tratamente medicale pentru că sistemul e sufocat de bolnavii Covid, sau este un patron de restaurant falimentar din cauza restricțiilor. Și lista poate fi foarte lungă, inclusiv enervanta mască obligatorie.
Marți
Vizita la Sângerei.
Moldovenii, mai cu seamă cei de la sate, sunt influențați de formatorii și promotorii de opinii în mediul rural La sate, oamenii ar putea fi atrași inclusiv prin acel consult medical care are loc înainte de injecție. Pentru aceasta avem „Autocarul sănătății”. Se va face un examen medical pentru cei care doresc, o ocazie de prim consult medical în care se poate măsura o tensiune și vorbi despre importanța vaccinării. Stând de vorbă cu un medic - e important și e în beneficiul persoanei respective.
Este primul raion unde am fost întâpinați de autoritățile publice locale, în persoana vicepreședintelui consiliului raional. Implicarea Autorităților Publice Locale în campania de vaccinare pentru a convinge cât mai mulți moldoveni de beneficiile imunizării împotriva COVID-19 este esențială. Reprezentanții autorităților publice locale de la Sângerei s-au vaccinat și au făcut public asta.
Din păcate, puterea exemplului nu aduce rezultate spectaculoase nici în mediul urban, și cu atât mai puțin în mediul rural. Puterea exemplului se lovește, și nu doar în situația pandemiei, de lipsa persoanelor din toate mediile sociale, inclusiv din mass-media, care să se implice în problemele comunității. Mediul politic este primul care nu se supune acestui imperativ social, dovadă fiind și rata scăzută de încredere în partidele politice, în parlament, guvern ori în autoritățile centrale și locale. Scapă cine poate.
Toate au ieșit bine la Sângerei. Persoane vaccinate, instruiri cu profesioniștii din 12 centre de sănătate, vizite la 3 centre de sănătate, școli și grădinițe. Spre final de zi – așa un sentiment de satisfacție și lucru bine făcut! Nu m-a speriat nici fiica-mea cu radicalii de la mate și problemele la fizică.
Miercuri
Drumul duce din nou la Sângerei. Au mai rămas centre de sănătate, școli și grădinițe nevizitate. Implicarea școlii prin intermediul profesorilor, în campania de vaccinare, pentru a convinge cât mai mulți moldoveni de beneficiile imunizării împotriva COVID-19 și care, la rândul lor pot influența părinții, este crucială. De menționat că profesorii s-au arătat a fi destul de reticenți la vaccinare.
Satele și comunele din Republica Moldova duc o lipsă acută de medici de familie și de asistente medicale. Una din cauzele care au condus la o rată a vaccinării în mediul rural mult inferioară celei din mediul urban este accesul limitat la servicii de sănătate la sate. Locuitorii satelor sunt suspicioși, neâncrezători. Rezistența acestora la administrarea vaccinului ține de o mentalitate retrogradă, dar ancestrală. De cele mai multe ori ei nu apelează la medic decât atunci când cad la pat. Cu cine să-și lase vitele, cine să le cosească iarba, cine să le prășească și să le ude grădinile cu legume, cine să le taie lemnele pentru iarnă?
Mentalitatea locuitorilor din regiunile rurale nu e înțeleasă de conducătorii instituțiilor abilitate să lupte cu pandemia. Rezistența la necunoscut îi caracterizează în aceeași măsură în care au nevoie de răspunsuri clare. Iar răspunsurile ar fi trebuit de mult să fie popularizate în mediul rural. Nu doar de către lucrătorii medicali, ci și de profesori, preoți, voluntari.
În Republica Moldova, numărul de actori publici importanți care se pronunță împotriva vaccinării sau neagă pandemia de COVID-19 este mai mare decât în alte țări. La nivelul discursului public, inclusiv liderii religioși din ambele comunități ortodoxe au adoptat recent atitudini diferite, dar, in mediul rural, în mare parte, negative, față de problema vaccinării. Un astfel de context public în mediul rural este unul descurajator, raportat la eficiența unei campanii pro-vaccinare. El sugerează că vaccinoscepticii și-au construit opinia mai puțin pe baza unor convingeri puternice, induse de liderii comunității, cât pe lipsa de informare și anxietăți de ordin general.
Satele din Sângerei se încadrează în peisajul public rural relevat mai sus. În momentul de față nu există vreo autoritate publică, de natură laică sau religioasă, care să își asume un mesaj anti-vaccin (sau negaționist) răspicat, pe care să îl articuleze într-o construcție ideologică comparativ articulată. Bazat pe gânduri și sentimente, încredere, norme sociale, experiențe, temeri, opinia publică ar putea fi sensibilă la mesajele pro-vaccinare într-o măsură mai mare decât pare la prima vedere. În consecință, un demers de promovare a vaccinării anti-COVID-19 în Republica Moldova ar putea avea în centru un public care corespunde următorului profil sau portret-robot:
„Vaccinoscepticul căruia ne adresăm este o persoană mai puțin conectată la mass media, care se informează mai degrabă prin contact direct (Word of Mouth) și trage concluzii în funcție de experiențele sau convingerile împărtășite de alți membri ai comunității. El are temeri difuze legate de vaccin, care pornesc mai degrabă din teama generală de medic/de injecție și posibilele urmări negative ale unui act medical. Simte mai degrabă incertitudine și anxietatea, decât o convingere tranșantă că e vorba de un rău determinat pe care îl înțelege. Trăiește în mediul rural sau în arii urbane mai puțin dezvoltate, are concepții de viață mai degrabă tradiționale și respect pentru autoritate, dar e sceptic față de schimbare, fiindcă schimbările din viața lui au avut adesea rezultate nedorite.”
Desigur că nu orice fel de vaccinosceptic se conformează acestui tip de profil. Profilul este însă foarte important metodologic, fiindcă reprezintă o miză sigură, ofertantă numeric, pentru o campanie pro-vaccinare. El fundamentează și clarifică tipurile de mesaje care pot avea o eficiență ridicată, excluzând alte idei, în sine interesante, dar cu premise mai mici de acceptare.
Joi
Vizita la Glodeni.
Un raion cu o rată de vaccinare joasă, care încă bate pasul pe loc. Cred ca a fost cea mai dificilă vizită din toate până la moment. Prima localitate vizitată: Cobani. Înainte de a vizita o localitate, aflăm care sunt problemele cu care se confruntă în procesul de vaccinare. Așa am descoperit ca la Cobani toți lucrătorii medicali, învățătorii, educatoarele și personalul de la grădiniță sunt vaccinați. Rugămintea celor de la Cobani a fost să venim cât mai devreme posibil, pentru a interacționa cu populația generală la piața agricolă, care pe la orele 10 se închide. Plecarea – la 6 dimineața. Doi jurnaliști străini, unul din Austria și altul din Germania, ne-au însoțit pentru a face un reportaj despre vaccinarea în Moldova. Ajunși la Cobani pe la 8:40, am descoperit un sat frumos, cu istorie și locuri pitorești. Am cunoscut un primar gospodar, care ne-a însoțit peste tot, oferindu-ne sprijinul său.
Piața agricolă. Echipa mobilă interacționează activ cu oamenii, explicându-le necesitatea vaccinării. Și aici se confirmă că fiecare al doilea om crede că virusul nu există. Oricum, reușim să mai convingem niște oameni să se vaccineze. Îi întâlnim la Centrul de sănătate. Printre aceștia, câteva doamne venite în vacanță din Italia, unde vaccinarea a devenit obligatorie pentru toți angajații. Au zis ca se întorc în Italia, așa că fără vaccin nu au ce căuta acolo.
A urmat o sesiune de instruire cu lucrătorii medicali în comunicare pentru vaccinare și tehnici de consiliere, susținută de colegii mei specialiști în sănătate publică, epidemiologi și comunicatori, vizite prin localitate, din poartă în poartă. Apoi, Centrul de Sănătate Ciuciulea. După același scenariu, ca la Cobani.
Ultimul popas pentru joi – Limbenii Vechi. Cea mai dificilă vizită, care mi-a lăsat multe resentimente, gânduri grele și dezamăgiri. Descoperim și acolo că mai toți nu cred în existența virusului. Miturile cum că vaccinarea este un mijloc prin care oamenii sunt cobai pentru experimente în laboratoare de cercetare, că vaccinul scade imunitatea și favorizează apariția unor boli incurabile ori că prin ser li se introduce oamenilor un cip, strategie a ocultei mondiale a luat acolo o amploare și continuă să întrețină rezistența la imunizare.
Preotul, profesorii de acolo, au făcut și fac un rău imens în ce privește respectarea măsurilor de protecție împotriva infectării și a vaccinării populației. La Limbenii Vechi retorica „anti“ a câștigat progresiv teren în fața discursului pozitiv. Îmi este teamă să-mi imaginez câte asemenea localități sunt în Moldova... Dar latura imorală nu se supune cercetării penale, ea este imună în fața oricărei instanțe de judecată. Chiar dacă din cauza acestei retorici agresive au murit și mor oameni. Uneori și moartea face puțină retorică.
Foarte dezamăgită, și chiar rușinată de comportamentul unora, nu puteam sa-mi explic și să le explic jurnaliștilor din străinătate de ce oare suntem noi atât de diferiți de alte națiuni... Acestea m-au încurajat, spunându-mi, ca dacă ar fi fost să fie altfel, de o asemenea campanie nici nu era nevoie.
Vineri
Bilanțul săptămânii.
Un interviu despre COVID, vaccinare și campanie. Câteva reflecții și concluzii... Mai sunt și alte mijloace, în afară de îndemnurile din partea autorităților, care să-i convingă pe locuitorii din mediul rural să se imunizeze? Singurul lucru cu adevărat eficient cred că ține de resetarea mentalității. Iar asta nu o pot face nici guvernanții, nici alte oficialități. Spiritul comunității și implicarea în problemele care o perturbă ar putea fi calea. Asta, dacă pandemia ne va da răgazul începutului.
Resetare către alte activități. Îmbinarea utilului cu plăcutul – o vizită fulger la București pentru a revedea colegii și a pune la cale un eveniment frumos pentru luna octombrie. De data aceasta nu despre COVID, ci despre evaluarea tehnologiilor medicale în perioada de tranziție.
În speranța că vom reveni la normalitate cât mai curând posibil...