Născută la data de 7 septembrie 1991, în orașul Orhei. A studiat la USM, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. Prozatoare, fondatoare a platformei online de literatură www.haibun.md. A lucrat în calitate de editor la ProTV Chișinău, apoi comunicator în proiectul european DCFTA din cadrul Ministerului Economiei.
Luni
Cineva spunea că nopțile sunt pentru meditație, dar eu cred că ele sunt pentru dormit, dincolo de latura asta sado-filozofică. De câteva nopți mă torturează insomnia și de câteva zile umblu cu pungi pe sub ochi. Ziua asta de luni nu este o excepție. Mi-aș fi dorit să pot medita ziua, dar orașul și oamenii de aici rar mă predispun să fac asta. Îmi rămâne noaptea, când îi știu dormind și când orașul pare mai frumos sub luminile palide de la Union Fenosa. Oricât ar părea de straniu, în ceața asta nocturnă totul pare mai clar, mai adevărat decât facturile pe care am uitat să le achit, mai veridic decât vecinii care-și fac reparație. Iar asta pentru că noaptea oferă intimitate imaginației și vocii din capul meu, atât de prigonite ziua, în norul de praf lăsat de mașini și oameni acri.
Marți
Din același motiv am renunțat la televizor și știri. Demult nu mai știu ce se întâmplă în Parlament și Guvern sau chiar în țară. Mi-a mai rămas să mă dezic de Facebook care uneori, din mila prietenilor mei virtuali, îmi strecoară câte o știre despre noul aparat de fotografiat al președintelui Dodon. Unii ar numi asta neglijență ori nepăsare, dar eu sunt mai fericită așa. Vă rog doar să nu mă torturați cu propoziția „schimbarea vine de la fiecare”. O fi venind, dar foarte greu. Iar răbdarea mea se termină noaptea. Sunt mai fericită așa. Cu insomniile mele și cu sentimentul că aparțin cosmosului, dar nu Moldovei. Sunt mai extraterestru decât toate planetele de la milioane distanță lumină. Lumină care nu vine de la Union Fenosa.
Miercuri
Am renunțat la noutăți și televizor, în schimb mi-am schimbat macazul cu altele, deși obișnuiam să fac asta și mai devreme. Obișnuințe mai benefice, în viziunea mea. Mi-am jurat că în fiecare zi voi învăța ceva nou. Fie din istorie, geografie, fizică, artă, literatură etc. Astăzi am terminat cartea Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng. O dramă familială absolut fantastică cu o poveste construită abil și personaje memorabile cu personalități puternice. Dovadă că există scriitori contemporani la fel de buni ca și cei clasici. Am citit-o tot la miez de noapte în intimitatea imaginației mele și am plâns de mi-a sărit cămașa, lucru pe care nu mi-l permit ziua. Mai ales în norul de praf lăsat de mașini și oameni acri.
Joi
Știai că (!) creierul uman poate reține de cinci ori mai multă informație decât conține Enciclopedia Britanică? Păcat că al meu reține mai puțin ori uită prea devreme. Uneori mi-aș fi dorit să-mi implantez un cip în creier cu toată informația despre lume, existență și trecutul omenirii, apoi îmi dau seama că astfel ar dispărea plăcerea cunoașterii.
Căci până la urmă eu știu că nu știu nimic și asta mă face să gândesc, să caut, să analizez. Setea asta constantă de cunoaștere este ceea ce ne face vii. De asta nu-mi pot imagina cum trăiesc cei care nu vor să știe nimic decât ceea ce apare la știri. Sunt oare fericiți?
Vineri
Vineri este cea mai grea zi din săptămână. Vineri este începutul de weekend și mulți dintre oameni nu dorm. Îi aud strigând euforic pe stradă, alții vomită curcubee de la prea multe cocktailuri. Vineri nu mai există intimitate. De asta mi-am luat cea mai nouă rochie din garderobă și mi-am zis că trebuie să încerc să-mi fac insomnia agreabilă și în jurul oamenilor. De altfel, orașul nostru pare mai frumos noaptea sub luminile palide de la Union Fenosa și oamenii mai puțin acri. Vineri seara mai mulți oameni zâmbesc. Poate pentru că în weekend au parte și ei de intimitatea de care mă bucur eu noaptea în timpul săptămânii…
