Promisesem o analiză, cu referințe precise și discuții cu experți pe care i-am contactat personal, despre felul în care funcționează cenzura cvasi-totală a Internetului în Rusia. Un text concret, de folosit în discuțiile cu trollii matrioșka din România sau Republica Moldova care ne asigură că ne-ar fi bine cu Putin.
Să începem cu așa-numita „Lege Iarovaia”, care transformă în delict penal orice formă de protest.
Alegerile legislative ținute în Rusia pe 18 septembrie 2016 au dat ocazia puterii să-și reîntărească și să intensifice cenzura și controlul asupra Internetului. Pe 7 iulie 2016 deja, Putin semnase cea mai represivă lege de la căderea URSS-ului încoace, „Legea Iarovaia” (de la numele unei deputate din partidul Rusia Unită al lui Putin și Medvedev, care a avansat în Parlament acest text).
Adoptată de Duma pe 24 iunie 2016, noua lege semnată de Putin două săptămâni mai târziu constă dintr-o serie de dure prevederi „anti-terorism”, care duc la un control total al Internetului rus și al datelor și comunicațiilor utilizatorilor. Legea le cere furnizorilor de acces internet și operatorilor telefonici să ofere FSB-ului, serviciilor secrete ruse, cheia tuturor programelor de criptare. Legea obligă rețelele de socializare să își stocheze datele și conversațiile clienților pe servere situate în Rusia și controlate de FSB. Cei care refuză, precum LinkedIn, sunt interziși.
Da, LinkedIn e blocat în Rusia din noiembrie, ceea ce situează Rusia pe același plan cu China și Iranul, dar sub Afganistan, unde nu există cenzură a Internetului.
Legea Iarovaia atacă acum WhatsApp (posedat de Facebook), Viber și Telegram și se îndreaptă lent și spre Facebook.
O zi după ce a fost semnată de Putin, pe 8 iulie deja, organismul de control al internetului Roskomnadzor (Роскомнадзор, Федеральная служба по надзору в сфере связи, информационных технологий и массовых коммуникаций), care are puteri discreționare și care e tot un braț al FSB-ului aflat la putere în Rusia, anunța deja că a blocat patru site-uri care promovau boicotarea alegerilor din septembrie 1. Roskomnadzor a precizat doar că cererea venise de la biroul Procurorului General al Rusiei.
Tendința e veche, iar Serviciul Federal de Securitate (FSB) căuta de multă vreme să poată exercita un control complet al internetului. Acum însă, după Legea Iarovaia, FSB are mijloacele legale de a colecta și centraliza toate cheile și programele de criptare de la companiile furnizoare de acces internet și telefonie.
Extinderea sistematică a supravegherii și controlului pe Internet
Televiziunile independente au fost eliminate de mult, iar cenzura sau auto-cenzura instaurate lent încă de la primul mandat prezidențial al lui Purin, 2000-2008. Până acum, Internetul rămăsese, de bine de rău, un spațiu de libertate pentru exprimarea opiniilor politice și pentru dezbateri publice.
Autoritățile caută să împiedice asta fie prin Rozkomnadzor, fie prin decizii de tribunal sau ale Procurorului General, prin liste negre, noi decrete, regulamente, intimidări și atacuri cibernetice. Cu toate astea, abia din 2012 s-a ajuns la controlul total.
Totul a început cu „Lista neagră”.
— 2012: „Lista Neagră”
Semnată de Putin pe 28 iulie 2012, legea „Lista neagră” a pus capăt libertății Internetului în Rusia. Legea a impus crearea unei baze de date centralizate care inițial era presupusă a strânge datele site-urilor considerate a fi dăunătoare pentru copii și adolescenți. Incepând din 2012, Roskomnadzor poate adăuga site-uri în baza de date fără a mai trece printr-o decizie de tribunal. Sunt fișate acolo site-urile „suspectate de extremism”, cele care promovează „manifestații ilegale” sau cele care „promovează idei ce încalcă ordinea stabilită”.
— Mai 2014 – „Legea bloggerilor”
Semnată în mai 2014, legea cumulează trei rezoluții separate adoptate de Duma după atacurile teroriste din Volgograd din decembrie 2013. Prin ele e legiferat controlul asupra „bloggerilor populari”. Acolo trebuie înscriși orice bloggeri de succes, în special cei care au o audiență de mai mult de 3.000 oameni pe zi (eu aș fi cu cătușe acolo, de pildă). Bloggerii înregistrați în baza de date sunt supuși unor noi măsuri (limbaj obscen, calomnie etc., eu aș fi iarăși acolo), ceea ce îi fragilizează în fața legii.
— Iunie 2014: „Legea retweets”
Semnată pe 28, 2014. Oricine re-transmitere, prin Twitter, Facebook sau orice altă rețea socială “mesaje extremiste” poate duce la cinci (5) ani închisoare. Intre timp, pedeapsa maximă a fost ridicată la șapte (7) ani.
– Iulie 2014: stocarea datelor
O nouă lege votată de Duma pe 23 iulie 2014, ca un amendament la cele precedente, cere furnizorilor de internet să stocheze toate datele clienților pe servere situate fizic pe teritoriul Rusiei.
— August 2014: controlul operatorilor
Incepând din august 2014, legea le cere operatorilor de wi-fi gratuit (în restaurante, hoteluri, cafenele etc.) să strângă datele personale ale clienților, cerându-le un act de identitate.
— Iulie 2016: „Legea Iarovaia” (despre care am spus mai sus).
Sigur, opoziția ia în derîdere toate aceste măsuri represive, deoarece este imposibil în mod concret să distingi pe internet cetățenia utilizatorilor. Cu toate acestea teama s-a răspândit, până a se ajunge la ceea ce a fost deja numit un „Gulag digital“ [1].
Acte recente de cenzură:
— Martie 2014 – Blogul opozantului Alexei Navalnîi și unul al lui Garry Kasparov (kasparov.ru), ca și două site-uri noi: Ej.ru și grani.ru au fost blocate din ordinul Procurorului General. Roskomnadzor a precizat că site-urile au fost blocate pentru că participaseră la organizarea de manifestări neautorizate.
— Pe 25 ianuarie 2016 Rutracker.org, cel mai mare tracker de torrente din Rusia, cu circa 13 milioane de utilizatori, a fost blocat de Roskomnadzor în urma unei decizii a tribunalului din Moscova.
— 2 August 2016: Crimeea o duce mult mai rău decât restul Federației Ruse. Site-ul de știri din Crimeea Krym.Realii a fost blocat fără explicații.
„E limpede că avem de-a face cu un proces politic represiv foarte bine pregătit”, mi-a declarat Aude Merlin, specialistă în Rusia și lector la Universitatea Liberă din Bruxelles, „un proces început odată cu revenirea lui Putin la președinție în 2012. In acel moment, odată cu marile manifestații împotriva lui, părea că țesutul social al Rusiei se va reface, lucru pe care Kremlinul nu îl putea permite. De aici, valul de legi care au început să curgă din 2012 până astăzi: împotriva propagandei străine, împotriva drepturilor minorităților sexuale și religioase, împotriva libertății internetului.”
„E limpede că avem aici ceva sistematic, un pattern de legi represive coerente”, confirmă Irina Lagunina, expertă în media din Rusia și colaboratoare cu Radio Free Europe/Radio Liberty. „Ceea ce e nou acum este faptul că autoritățile vizează direct persoane și figuri publice. Multe din noile legi au sub-secțiuni care se ocupă de responsabilitatea personală.”
Tehnicile de control
Controlul Internetului și al presei virtuale, precum și al rețelelor de socializare trece prin:
— Inchiderea și blocarea directă a site-urilor (cf. exemple mai sus): De multe ori, cenzura nici măcar nu e anunțată direct și explicit, autoritățile mulțumindu-se să anunțe numărul site-urilor închise, nu și identitatea lor.
— Presiune politică permanentă ce duce la auto-cenzură: Chiar dacă site-uri precum Lenta.ru au putut frecent să își reia activitatea, autocenzura printre jurnaliști a atins un nivel fără precedent din epoca sovietică încoace, ducând la restrângerea spectrului informațiilor disponibile celor care nu citesc în limbi străine. Sunt cunoscute cazuri de violență fizică (fără a merge până la asasinate, precum cel al opozantului Boris Nemțov [2]. Reporters Without Borders au strâns multe cazuri de hărțuială din partea autorităților [3], iar Rusia a fost înscrisă pe Reporters Without Borders Internet Enemies încă din 2014.
Intimidarea e permanentă, iar autoritățile vizează în primul rând indivizi, personalități fragile, mai ușor de atins decât grupuri sau asociații. Orice blogger e un dizident potențial. De altfel, Putin a numit internetul un “proiect al CIA”.
Noi măsuri, din ce în ce mai restrictive, sunt propuse la intervale regulate, în scopul de a crea o perdea de fum care să diminueze amploarea represiunii oficiale. Astfel, în aprilie 2016, șeful Comitetului Central de Investigații Aleksandr Bastrîkin a propus să fie urmat exemplul Chinei și să fie interzisă cu totul orice prezență electronică de mass media aparținând unor companii străine.
— Obligația de a păstra metadata vreme îndelungată:
Legea semnată de Putin pe 7 iulie 2016 oblică firmele de internet să cedeze FSB-ului accesul la criptarea comunicațiilor, prin așa-numitul backdoor access.
Operatorii și furnizorii de acces internet și telefonic sunt deja obligați să păstreze conținutul tuturor contactelor și al mesajelor vreme de șase luni, iar metadata vreme de trei ani. Stocarea unei asemenea mase de informații e pe socoteala lor, majoritatea trebuind să-și cumpere servere noi, infrastructură încăpătoare, din care să poată pescui FSB-ul.
Firmele se plâng că asta le forțează să stocheze de 100.000 mai multe date decât pot acum și că investițiile private totale, pentru întreaga Rusie, se vor ridica la 33 miliarde de dolari în infrastructuri noi și reorganizare.
Presiuni asupra companiilor străine
Autoritățile vor ca Facebook, Twitter și Google să se conformeze legii și să-și stocheze arhivele și metadata pe teriotriul Rusiei. Roskomnadzor a confirmat că directorul s-a întâlnit deja cu reprezentanți ai Facebook în august, 2015, fără a da mai multe detalii [4].
Tot atunci, Roskomnadzor a amenințat să închidă Wikipedia. LinkedIn, cum spuneam mai sus, a fost deja închis, în noiembrie 2016.
Ceea ce surprinde este disproporția dintre pedepsele posibile legal și caracterul vag al delictelor catalogate, precum: “justificarea terorismului pe rețelele sociale”. Pedeapsa maximă, am spus, este de șapte ani închisoare. Astfel, orice opinie îndreptată împotriva guvernului sau a lui Putin poate fi văzută ca o incitare la terorism și acte de subversiune.
„E limpede”, spune Aude Merlin, „că din această perspectivă a contesta anexarea Crimeei este o crimă și poate fi considerată o formă de „extremism”. Legea Rusă dă „extremismului” o definiție foarte flexibilă și elastică. Din perspectiva asta, Putin nici nu avea nevoie de o nouă lege care să acopere „propaganda teroristă”, deoarece toate astea erau deja prevăzute de legile anterioare pentru combaterea extremismului. E ceea ce putem numi un overkill.”
„Din nefericire”, confirmă Irina Lagunina, „noul pachet de legi, cu toate că e șubred moral sau uman, sau pur și simplu din punct de vedere al legislației internaționale, intră perfect în cadrul legal al Rusiei. Până și faptul că adolescenți de 14 ani pot fi aduși în fața legii pentru că nu au denunțat fapte extremiste, sau mesaje pe care le-au văzut pe internet, sau auzit de la părinți, arată ce înseamnă astăzi legea în Rusia.”
Orice contestare pe Internet a puterii lui Putin a devenit astfel de multă vreme pentru legea rusă o formă de „extremism”.
Iată, așadar, câteva referințe precise, legale, de aruncat în ochii hulpavi ai piticilor de grădină ai lui Putin care în România au (încă) toată libertatea de exprimare pe internet.
—
1 http://rkn.gov.ru/news/rsoc/news39992.htm
[1] https://themoscowtimes.com/articles/the-kremlins-digital-gulag-33802
[3] http://12mars.rsf.org/2014-en/2014/03/11/russia-repression-from-the-top-down/
