Eu cumpăr apă de la un butic din preajma blocului. Şi acolo erau pe post de vânzătoare nişte pensionare care, cu această muncă, reuşeau să mai adune nişte bani. Ei bine, de la o vreme pensionarele au dispărut, acum buticul e un soi de instalaţie şi, apăsând nişte butoane, te descurci singur, fără vânzătoare. M-am gândit că astfel patronii economisesc mulţi bani, dar un tehnician al întreprinderii cu pricina, care vine deseori să repare disfuncţionalităţile, mi-a spus că întreţinerea tehnologiei îi costă şi mai mult. Pur şi simplu, acesta e trendul. Jobul acesta de vânzător în buticul cu apă nu mai putea să dureze multă vreme.
Şi mă gândesc că şi alte joburi sunt în pericol, iar cei care le îmbrăţişează pot să rămână la un moment dat fără salarii. Să luăm de pildă meseria de taxator în transportul în comun. E limpede că jobul acesta va dispărea pe măsură ce taxarea electronică va câştiga teren. Dar meseria de casier în supermarket e veşnică? Să fim serioşi. Păi, deja există case la care clienţii se pot descurca de unii singuri. Altceva e că lenea moldovenilor e mare. Dar trendul e limpede. Peste o vreme nu vom avea casieriţe în magazine.
Iar dacă încercăm să scrutăm viitorul mai îndepărtat, am putea să desluşim o lume în care inteligenţa artificială înlocuieşte omul în judecătorii şi că anume ea, inteligenţa artificială, pronunţă verdicte în baza informaţiilor adunate. Tot în acel viitor, nu e exclus să avem roboţi pe post de bone. Şi chiar băieţii din IT ar putea să fie înlocuiţi de roboţi peste o vreme.
Aşadar, intrăm într-o epocă în care nimic nu e sigur şi în care meseria pe care o ai poate să dispară subit. Vor fi pesemne multe suferinţe, iar stresul va fi la ordinea zilei. De aceea, cel puţin meseria de psihoterapeut va rezista. Vom mai avea nevoie de ea, fără doar şi poate.
