În timp ce premierul israelian Benjamin Netanyahu se pregătește să se întâlnească cu președintele american Donald Trump în Florida pe 29 decembrie, agenda se concentrează pe Iran – cu anumite deosebiri de nuanță.
Israelul este concentrat aproape sută la sută pe programul de rachete balistice al Iranului, pe care îl consideră cea mai urgentă amenințare existențială după ce atacurile SUA-Israel au avariat grav infrastructura nucleară a Iranului în timpul unei campanii aeriene de 12 zile, în iunie.
Această schimbare evidențiază o divergență crescândă de vederi între SUA și Israel în ce privește Teheranul.
Trump a vorbit în repetate rânduri despre amenințarea nucleară din partea Iranului ca fiind „eliminată”, atribuind asta bombardamentelor asupra unor obiective din Isfahan, Fordow și Natanz. Israelul este de acord că programul iranian a fost dat îndărăt cu un an sau doi.
Cu toate acestea, el avertizează că rachetele – pe care Iranul se străduiește să le acumuleze – ar putea în curând să-i copleșească apărarea, așa cum s-a demonstrat în iunie, când 36 din 550 de rachete au lovit teritoriul israelian, provocând pagube mari.
Rachetele ca prioritate „imediată”
Oficialii israelieni, în interviuri pentru NBC News și Axios, au considerat acumularea de rachete balistice în Iran ca fiind „mai urgentă” decât programul său nuclear.
Israelul afirmă că Gărzile Revoluționare Islamice (IRGC) au efectuat exerciții militare și a avertizat Washingtonul că Teheranul ar putea folosi asemenea manevre ca paravan pentru atacuri surpriză.
Acest lucru vine pe fondul unor informații contradictorii din Iran dacă testele cu rachete au loc efectiv.
Mass-media iraniană, inclusiv agenția de știri Fars, afiliată IRGC, a relatat pe 22 decembrie că forțele armate desfășoară exerciții militare, iar utilizatorii rețelelor sociale au distribuit videoclipuri și imagini care păreau să confirme acest lucru.
Însă postul public de televiziune a negat rapid aceste relatări, citând o „sursă bine informată” anonimă care a insistat că „dârele de condensare” de pe cer fotografiate de public proveneau de la „avioane de mare altitudine”, nu de la rachete.
Comandantul armatei israeliene (IDF), Eyal Zamir, a sugerat că este pregătit pentru noi atacuri împotriva Iranului „oriunde va fi necesar”, acordând prioritate liniilor de producție despre care Israelul se teme că ar putea produce 3.000 de rachete pe an.
Netanyahu intenționează să îi prezinte lui Trump opțiuni de atac – conduse de Israel, comune sau susținute de SUA – argumentând că rachetele permit războaie prin intermediari, prin Hezbollah și Houthi, protejând în același timp renașterea programului nuclear al Iranului.
Farzin Nadimi, cercetător principal la Washington Institute, specializat în politicile americane pentru Orientul Mijlociu, a declarat pentru Radio Farda (serviciul de limbă persană al RFE/RL) că Israelul presează Statele Unite să reclasifice rachetele ca arme de distrugere în masă.
„Israelul încearcă să schimbe această opinie, folosind experiența recentului război pentru a convinge Statele Unite că rachetele iraniene reprezintă o amenințare la fel de existențială ca ambițiile lui nucleare”, a spus Nadimi.
El a remarcat reticența SUA, care consideră armele nucleare drept principalul pericol, acum degradat, dar a adăugat: „Din punctul de vedere al Israelului, acestea ar trebui considerate arme de distrugere în masă pentru locuitorii săi”.
Nadimi a avertizat că distrugerea totală a rachetelor ar putea forța o schimbare doctrinară la Teheran.
„Dacă Israelul distruge complet capacitățile ofensive ale Iranului în materie de rachete... acesta va fi nevoit să se predea sau să facă o schimbare fundamentală de doctrină”, a afirmat el.
„Este momentul să i se smulgă Iranului concesii”
Iranul susține de mult timp că programul său de rachete nu este negociabil și are un caracter pur defensiv. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Esmail Baqaei, a reiterat acest lucru pe 22 decembrie:
„Capacitățile defensive ale Republicii Islamice Iran au fost concepute cu scopul de a descuraja agresorii de la orice intenție de a ataca Iranul. În niciun caz acestea nu pot fi discutate sau negociate.”
Hamidreza Azizi, membru al Institutului German pentru Afaceri Internaționale și Securitate, a remarcat că, deși Statele Unite și Israelul pot avea interese diferite în ceea ce privește Iranul, ele converg într-un singur punct: „Iranul este slăbit în prezent, așa că este momentul să obținem mai multe concesii”.
Iranul a limitat raza de acțiune a rachetelor sale la 2.000 de kilometri, deși în ultimele luni a sugerat că ar putea crește această limită dacă va considera necesar. Azizi a afirmat că Statele Unite și Israelul doresc ca Iranul să reducă raza de acțiune a rachetelor sale, ceea ce este inacceptabil pentru Teheran.
Chiar și în scenariul improbabil al unui acord privind programul de rachete al Iranului, el a remarcat că Washingtonul este conștient că aplicarea acestuia ar fi dificilă, având în vedere absența oricărui organism internațional de monitorizare sau a unui regim de garanții pentru programele de rachete.
În acest context, Azizi a susținut că chestiunea rachetelor servește ca mijloc de presiune: „În primul rând, pentru a determina Iranul să renunțe complet la îmbogățirea [uraniului] pe teritoriul său; în al doilea rând, pentru a obține concesii privind transferurile de arme către grupuri precum Hezbollah sau Houthi.”
Presa iraniană nu știe dacă să se bucure sau să se îngrijoreze
Retorica israeliană referitoare la programul de rachete al Iranului a fost întâmpinată cu un amestec de încântare și îngrijorare în mass-media iraniană.
Subliniind ritmul alert în care Iranul își reface arsenalul de rachete după războiul din iunie, ziarul Javan, afiliat IRGC, a afirmat că Israelul este „îngrozit” de capacitatea Iranului de a lansa sute de rachete într-un eventual conflict. Același sentiment a fost repetat și de alte publicații cu orientare radicală, precum agenția de știri Mehr.
Alții însă au îndemnat la prudență. Bultan News, de exemplu, a susținut că Netanyahu ar exagera capacitatea Iranului de a-și reface stocul de rachete pentru a justifica un atac, și a adăugat că Teheranul trebuie să ia în serios retorica.
„Fiecare știre sau raport publicat poate face parte dintr-un puzzle mai mare. Nu este ușor să faci distincția între știrile reale și cele care fac parte dintr-un război psihologic. Dar acest efort este necesar pentru securitatea națională”, se arată în document.
Hannah Kaviani și Reza Jamali de la Radio Farda, parte a RFE/RL, au contribuit la acest articol.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
