Navigând pe Internet, am găsit un soi de publicitate pe un site autohton. Era acolo chipul başcanului autonomiei găgăuze, Irina Vlah. Iar sub el o inscripţie: „Moldova are nevoie de leaderi cu caracter de Erou!”
Mărturisesc că această aserţiune mi se pare cam ambiguă. Ce înseamnă lideri cu caracter de Erou? Politicieni consecvenţi, puternici, care răstoarnă munţi sau care se sacrifică de dragul ţării? Şi e vorba de un deziderat sau de o constatare care porneşte de la realizările Irinei Vlah?
Dacă mă gândesc mai bine, am avut aici de-a lungul timpului conducători care parcă păreau nişte eroi, oameni care declarau că se sacrifică de dragul poporului. Unii se apucaseră să zdrobească balaurul corupţiei. Alţii primeneau economia. Ei, într-adevăr, păreau nişte făuritori de lume nouă, doar că, după 30 de ani de independenţă, situaţia noastră e tristă şi izbânzile ne sunt liliputane. Au vorbit mult, s-au frământat mult, şi-au dat aere, se erijau în mari deschizători de drumuri, în părinţi ocrotitori ai naţiunii, dar mare lucru n-au făcut.
Părerea mea umilă e că acest cuvânt – EROU – ţine de un trecut irecuperabil. Trăim astăzi într-o altă dimensiune şi nu de eroi avem nevoie. Nu avem nevoie de declaraţii răsunătoare şi de deschizători de drumuri care să ne călăuzească după modelul lui Danko. E nevoie nu de eroism, ci de cumsecădenie elementară, de politicieni modeşti care pur şi simplu să nu-şi pună interesele personale mai presus de cele ale cetăţenilor. Nimic eroic nu e în treaba asta. E o chestie simplă, la îndemâna oricui. Care poate fi făcută fără prea multă gălăgie şi epatare.
Iar dacă totuşi politicienii moldoveni vor cu tot dinadinsul să fie eroi, ar putea la o adică să mai schimbe maşinile de serviciu cu nişte biciclete, atunci când merg la serviciu. Cu siguranţă, vor atrage privirile încântate ale cetăţenilor.
