S-a așternut praful peste Fordow, uzina nucleară montană izolată a Iranului, și alte două locații pe care Statele Unite spun că le-au „distrus” în weekendul trecut, într-o escaladare dramatică a eforturilor de a paraliza programul nuclear al Teheranului.
Până în prezent, acel program a produs puțin peste 400 de kilograme de uraniu puternic îmbogățit, ceea ce este considerat „aproape” de gradul de uraniu care poate fi introdus într-o bombă.
Deci, unde este uraniul puternic îmbogățit al Iranului?
„Cred că cea mai sigură modalitate de a descrie situația este că Iranul știe unde se află, Agenția Internațională pentru Energie Atomică și publicul, nu, iar dacă [americanii/israelienii] știu, nu spun nimic”, a declarat Richard Nephew, care a ocupat funcția de director pentru Iran al Consiliului Național de Securitate în timpul președintelui SUA Barack Obama.
„Există o șansă ca, undeva în primele zile ale războiului, să fi putut muta obiectivul, să fi putut duce o parte din el în alt loc”, spune și Oren Setter, general de brigadă israelian în retragere și expert de renume în domeniul Iranului, „dar cu implicarea SUA, Israelului și alte comunități de informații, există șanse mari să fie descoperit”.
Iranienii „probabil credeau că tunelurile sunt în siguranță”, a mai spus el.
În urma bombardamentelor din 22 iunie și a celor nouă zile de atacuri israeliene care le-au precedat, analiștii serviciilor de informații, inspectorii internaționali și experții nucleari s-au grăbit să evalueze cât de grav au fost afectate ambițiile nucleare ale Iranului.
Președintele american Donald Trump a reiterat afirmația că bombele americane au provocat pagube masive în special asupra Fordow.
„Locul este distrus și credem că tot ce ține de arsenal nuclear este acolo, nu l-au evacuat”, a spus el pe 25 iunie. „Am lovit Iranul atât de tare și atât de repede încât nu au avut timp să mute materialul îmbogățit. Este foarte greu de mutat, este foarte greu. Credem că este îngropat sub granit, beton și oțel.”
Până acum, asta nu e clar.
Un scurt intermezzo
În discuția mai amplă despre cât de decisivă a fost lovitura americană, întrebarea esențială este unde e uraniul.
Se estimează că Iranul, care insistă că programul său este de natură pașnică sau civilă, deținea în mai în total aproximativ 8.400 de kilograme de uraniu îmbogățit. Cea mai mare parte a acestuia a fost îmbogățită la niveluri scăzute, potrivite pentru centrale electrice. Acest lucru este permis de dreptul internațional.
Însă, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, țara deține și 408 kilograme de uraniu puternic îmbogățit – rafinat la aproximativ 60%.
Se crede că cea mai mare parte a acestei cantități a fost depozitată la Centrul de Tehnologie și Cercetare Nucleară din orașul Isfahan, situat la 450 de kilometri sud de Teheran.
Isfahanul a fost lovit de rachete de croazieră Tomahawk lansate de un submarin american. Între timp, bombardierele Stealth B-2 au înconjurat globul pentru a lansa așa-numitele bombe „bunker buster” la Natanz și Fordow, o uzină de de îmbogățire a uraniului îngropată adânc într-un munte.
O evaluare preliminară a pagubelor, realizată de Agenția de Informații a Apărării din SUA (DIA), a indicat că o cantitate necunoscută de uraniu puternic îmbogățit, sau HEU, cu abrevierea în engleză, a fost mutată din Fordow înainte de bombardament.
Acesta ar fi putut fi mutat într-un al treilea amplasament, despre care iranienii ar fi informat IAEA în prealabil, a mai constatat agenția americană.
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, spune că evaluarea DIA este preliminară și neconcludentă. Directorul CIA, John Ratcliffe, a declarat că propria evaluare a agenției contrazice concluziile DIA și că programul nuclear al Iranului „a fost grav avariat”.
Iranul a spus puține pe această temă.
Directorul IAEA, Rafael Grossi, a declarat că agenția a primit pe 13 iunie o scrisoare de șeful diplomației iraniene, în care se preciza că Teheranul va „adopta măsuri speciale pentru a proteja echipamentele și materialele nucleare”. Nu au fost oferite detalii despre aceste măsuri.
Experții externi sunt circumspecți.
„Cu stocuri reziduale de 60% și centrifuge ascunse, Iranul își păstrează capacitatea de a înșela și de a produce uraniu de calitate militară”, a declarat pe 24 iunie Institutul pentru Știință și Securitate Internațională –un grup de experți din Washington fondat de fostul inspector de arme al IAEA, David Albright.
Uraniul de calitate militară este clasificat ca uraniu îmbogățit cu 90% sau mai mult.
Forțe centrifugale
Centrifugile – mii la număr – sunt esențiale pentru procesarea uraniului, rotirea unei versiuni gazificate a elementului la viteze super-rapide și îmbogățirea acestuia pentru utilizarea în bare de combustibil, pentru centralele nucleare – sau pentru construirea unui focos nuclear.
Iranul avea instalate aproximativ 20.000 de centrifuge la cele două principale centre de îmbogățire ale țării: Fordow și Natanz.
Fordow a fost principala locație pentru producerea de uraniu hidrocarburant (HEU), potrivit IAEA.
Oficialii americani și israelieni sugerează că o mare parte din capacitatea de centrifugare a Iranului a fost grav avariată acum, lucru cu care experții externi sunt în mare parte de acord.
„Atacurile au distrus efectiv programul de îmbogățire a uraniului prin centrifugare al Iranului”, a declarat institutul. „Va mai dura mult timp până când Iranul se va apropia de capacitatea pe care o avea înainte de atac”.
Instalate în camere masive, fixate cu șuruburi de podele și reglate precis să se rotească la viteze extrem de mari, centrifugele sunt greu de mutat.
Uraniul, însă, este mai ușor de transportat.
În perioada premergătoare atacului din 22 iunie, imaginile din satelit au arătat zeci de camioane aliniate pe drumurile de acces care duceau la tunelurile din complexul montan Fordow. Unii experți au spus că este posibil ca camioanele să fi adus pământ pentru a umple intrările în tuneluri, pentru a se proteja împotriva atacurilor aeriene sau chiar a raidurilor de tip comando.
„Înainte ca tunelurile să fie umplute, este posibil ca iranienii să fi încercat să mute uraniul îmbogățit păstrat la fața locului”, a declarat Institutul.
Însă cea mai mare parte a HEU a fost probabil depozitată la Isfahan, oraș lovit de atacuri americane și israeliene, potrivit lui Jeffery Lewis, cercetător în controlul armelor la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare din Monterey, California. Tunelurile din Isfahan nu au fost lovite de atacuri americane sau israeliene, a mai spus el.
„Nimeni nu știe unde se află HEU acum”, a spus Lewis într-o postare către X.
„Patru sute de kilograme de HEU este o problemă mare, nu vreau să subestimez problemele”, a declarat Decker Eveleth, expert în domeniul nuclear și al descurajării la Centrul pentru Analize Navale, din suburbiile Washingtonului. „Este o problemă majoră. Iranienilor le va fi foarte greu să-și dea seama ce să facă și să o facă într-un mod care să scape de detectare”.
Doi oficiali israelieni anonimi au susținut că stocul de HEU al Iranului și 20% din cel mai puțin rafinat au fost îngropate la Isfahan și Fordow și că ar fi dificil de recuperat, conform Axios, un site de știri online cu sediul la Washington.
„Nimeni nu va ști cu siguranță timp de câteva zile” dacă HEU a fost mutat, a declarat secretarul de stat american Marco Rubio pentru CBS News. „Mă îndoiesc că l-au mutat, pentru că chiar nu poți muta nimic în acest moment. În momentul în care un camion începe să circule undeva, israelienii l-au văzut, l-au țintit și l-au eliminat.”
Forțe de rezervă
Se crede că Iranul are un număr necunoscut de centrifuge de rezervă sau de rezervă depozitate undeva. Pe lângă întrebarea unde se află HEU, cealaltă întrebare este câte sunt ele și cât de repede ar putea fi operaționale dacă Teheranul ar face pasul final pentru a-și transforma HEU în armă atomică.
„HEU este extrem de important, deoarece... au făcut 99% din muncă pentru a ajunge la un nivel înalt de îmbogățire, adică la cele 450 de kilograme”, a spus Setter. „Acest lucru este extrem de important”.
„Dar încă le lipsește acel 1% din munca de îmbogățire [pentru a ajunge la nivelul de armament]”, a mai spus el. „Și pentru ca să funcționeze, mai au nevoie de centrifuge funcționale. Întrebarea este câte mai au, cât de repede le pot pune la treabă și dacă vor îndrăzni să o facă”.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
