Mandatul lui Iohannis s-a încheiat la sfârșitul anului trecut, dar el a ales să rămână în funcție „peste program” în urma anulării primului tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie, câștigat în mod surprinzător de Călin Georgescu, un candidat cu vederi pro-ruse, anti-occidentale, promotor al „suveranismului” și al teoriilor conspiraționiste.
Alegerile se vor repeta în luna mai, iar sondajele tot lui Georgescu îi dau prima șansă.
Prelungirea de nevoie a mandatului lui Iohannis a fost contestată vehement de ultranaționaliștii români, dar și de unii membri ai forțelor politice pro-occidentale, astfel că el a decis să plece de bunăvoie, ca să nu provoace o criză politică.
În vreme ce pe plan extern Iohannis a fost un șef de stat respectat, fiind pomenit ca posibil candidat la funcții internaționale importante - într-o vreme când în țările vecine ajungeau la putere lideri populiști, proruși și demagogi - pe plan intern popularitatea i-a scăzut mereu, fiind acuzat de rivalii politici și de presă că nu comunică bine și că ar fi prea apropiat de serviciile de informații ale țării.
Economia a „duduit”, iar bazele militare s-au extins
Între 2014 și 2024, cât a fost Iohannis președinte, România și-a dublat Produsul Intern Brut (PIB), continuând ceea ce unii economiști numesc cel mai mare salt economic făcut de vreo țară din Europa de Est după prăbușirea comunismului.
După ce fusese ani de-a rândul la coada clasamentului prosperității în Uniunea Europeană, alături de Bulgaria, ea a ajuns în prezent mai bogată decât toate vecinele sale, inclusiv Ungaria, potrivit PIB ajustat la puterea de cumpărare (PPP), apropiindu-se de media UE.
O statistică Eurostat publicată chiar în ajunul demisiei lui Iohannis arată că regiunea românească cea mai bogată (după București), anume Banatul, este astăzi la fel de bogată ca „landurile noi”, estice, ale Germaniei.
În aceeași perioadă, România a făcut progrese, ce-i drept mai modeste, în clasamentele privind libertatea presei și percepția corupției.
Tot în timpul mandatelor lui Iohannis, România a continuat să se profileze ca un membru important NATO în zona Mării Negre, un rol care s-a accentuat după ce Rusia a invadat pe scară largă vecina ei de la nord, Ucraina, în februarie 2022.
Prezența militară occidentală în România, datând din anii 1990, a crescut continuu în ultimul deceniu, iar baza de la Mihail Kogălniceanu, în Dobrogea, pornită de armata SUA, urmează să devină cea mare bază NATO din Europa, devansând-o pe cea de la Ramstein, în Germania, în urma lucrărilor de extindere începute în 2024.
Iohannis a primit la București, în toamna anului 2023, mulțumiri din partea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski pentru ajutorul militar acordat Kievului. România, spre deosebire de alte țări din NATO, a preferat să nu facă publice detalii despre natura acestui sprijin, dar a fost – în mod public – unul din primii donatori de sisteme de apărare antiaeriană Patriot, cerute insistent de Ucraina pe fondul atacurilor nemiloase rusești asupra orașelor sale și a infrastructurii energetice.
Klaus Iohannis, despre care presa a speculat că ar urma să primească o funcție „europeană” după încheierea mandatului, a candidat fără succes în 2024 la postul de secretar general NATO, obținut până la urmă de politicianul olandez Mark Rutte.
Iohannis, un fost profesor de fizică de 65 de ani, este căsătorit cu o profesoară de engleză și și-a pornit cariera politică la Sibiu, oraș ardelean fondat în Evul Mediu de membri ai etniei sale, sașii, care au emigrat cu zecile de mii în Germania în anii 1980, ultimii ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.
El a fost distins cu Premiul Charlemagne 2020/2021 pentru Unitatea Europei, decernat de Universitatea din Aachen (Germania), care a onorat înaintea lui personalități ca Winston Churchill, Konrad Adenauer, Vaclav Havel, Angela Merkel, Papa Ioan Paul al Doilea sau Francois Mitterand.
În declarația care a însoțit anunțul decernării, intitulată „Un om de stat modern. Un om de stat pentru oameni”, primărița Sibylle Keupen a spus că Iohannis „și-a condus țara – spre deosebire de alți lideri din Europa de Est – spre o politică pro-europeană bazată pe domnia legii”, amintind că „nu a ezitat să participe în stradă la o demonstrație pentru a opri parlamentul țării sale să decriminalizeze, practic, corupția și abuzul de putere”.
Pragmatic cu Moldova
Klaus Iohannis a făcut prima vizită după câștigarea alegerilor prezidențiale în 2014 în R. Moldova, unde se afla atunci în postul de șef al statului Nicolae Timofti. Atunci, ca și la al doilea rând de alegeri, el a câștigat inclusiv grație voturilor românilor din R. Moldova.
În cei zece ani de președinție, Iohannis a sprijinit mereu parcursul european al R. Moldova, însă într-o manieră mai pragmatică, fără gesturile emotive și implicarea în politica locală a predecesorului său, Traian Băsescu.
În perioada când Igor Dodon a fost președinte în Moldova (2016-2020), Iohannis nu a mers în vizită la Chișinău, chiar dacă Dodon l-a invitat, descurajând în același timp speranțele politicianului prorus că ar putea fi primit la București.
Prin contrast, la 31 august 2024, când Moldova se apropia de o răscruce politică, Iohannis a mers în capitala de peste Prut, dându-i sprjinul președintei în exercițiu Maia Sandu, candidată la un nou mandat - ca și referendumului despre aderarea la UE promovat de ea.
„În cazul României, integrarea europeană a dus la o creștere economică nu semnficativă - enormă, a dus la stabilitate, a dus la consolidarea democrației interne din România și a făcut posibil ceea ce numim noi parcursul euroatlantic, care pare așa o sintagmă simplă, dar este un proiect național de mare amploare și de mare durată”, a spus atunci Klaus Iohannis.
„Un act de lașitate”
Predecesorul lui Iohannis la președinția României, Traian Băsescu, a criticat decizia lui de a demisiona pe fondul presiunilor opoziției naționaliste.
„Preşedintele nostru n-a reuşit să reziste presiunii unei grupări care vrea restauraţie în România şi a demisionat. Cel mai simplu lucru este să demisionezi”, a spus Băsescu.
El a adăugat că a lăsa în loc un președinte interimar (șeful Senatului, Ilie Bolojan), este riscant.
„Cum credeţi că va merge un preşedinte interimar? Şi cu ce credibilitate, cu ce drept de a lua decizii pentru statul român şi pentru poporul român, în discuţii care vor defini viitorul acestei ţări şi a lumii democratice în următori ani?”, a întrebat retoric Traian Băsescu.
Cu aceeași ocazie, s-au făcut auzite critici la adesa întregii „moșteniri politice” a lui Iohannis.
„După zece ani cu Iohannis la Cotroceni, din păcate, și o spun ca om care a crezut în el, România este mai vulnerabilă ca oricând. Pe tura domniei sale democrația s-a făcut fărâme și acest lucru nu îi poate fi iertat”, a declarat lidera Uniunii Salvați România, Elena Lasconi.
Președintele formațiunii ultranaționaliste AUR, George Simion, a salutat plecarea „uzurpatorului” Iohannis.
„Uzurpatorul a plecat, în fine. Klaus Iohannis tocmai a demisionat din funcție! Cel mai prost și mai urât președinte din istoria României. Dacă nu ar fi demisionat, el ar fi fost suspendat din funcție de Parlament și dat afară”, a scris Simion pe rețeaua X (fostă Twitter).
În ultimele zile ale președinției sale, Iohannis a apucat să prezideze peste câteva realizări aplaudate de marea majoritate a românilor, anume intrarea țării în Spațiul Schengen fără frontiere, după o așteptare de 17 ani, și liberalizarea regimului de vize cu Statele Unite.
În articol au fost folosite și informații de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
