Într-un interviu mai amplu despre Regele Mihai și istoria românească, profesorul univ. Șerban Papacostea i-a oferit interlocutoarei sale, Sabina Fati și o serie de detalii despre propria biografie:
Șerban Papacostea: „M-am născut în România Mare în 1928, produs al Primului Război Mondial și al hegemoniei franceze în Europa. Așa s-a făcut România Mare la Vest, la Est. Când am împlinit 12 ani, și crescut în spiritul acesta - aveam o bătrână domnișoară franțuzoaică, cu care am învățat franceza în fiecare zi și care a și murit aici, în locuință - și foarte alături de Franța eram. Când a venit, a fost primul mare șoc al istoriei pentru mine intrarea trupelor germane în Paris, în 1940. A fost un șoc, nu mi-am închipuit că e posibil așa ceva. A fost, deci, în 1940 și aceea deschide a doua fază din cadrul geopolitic al istoriei României în zilele mele, dacă pot spune așa.
Apoi vine hegemonia germană, Reichul, al Treilea Reich cu führerul, cu asta, cu tot ce a însemnat adaptarea. Războiul din Răsărit l-am urmărit cu mult interes, fiindcă al doilea șoc a fost răpirea Basarabiei, dictatul lui Stalin. Deși eram antigerman, am urmărit cu mare interes războiul din Răsărit - eram licean - și recuperarea Basarabiei și a Bucovinei. Al doilea cadru, deci, al istoriei, cadrul geopolitic al istoriei românești din viața mea – hegemonia germană. A durat cinci ani.
Vine 23 august, ne înghite spațiul sovietic, Uniunea Sovietică cu toată Europa Centrală Răsăriteană.
Al treilea cadru geopolitic al istoriei cu marxism-leninismul, cu lupta de clasă, cu tot ce am pătimit, pentru că eram o familie burgheză, cu un oarecare trecut politic. Pe deasupra, eu am fost ridicat când ieșeam de la Institutul Francez, că eu citeam cărți acolo și împrumutam cărți. Când în ’50 a venit ordinul să se închidă toate legăturile și cu cultura occidentală, i-au ridicat pe cei care ieșeau, la nimereală… Așa am ajuns și la Jilava, așa am ajuns și am construit Canalul Dunăre-Marea Neagră…”
Europa Liberă: Câți ani ați stat la canal?
Șerban Papacostea: „Nu, puțin… Tot lotul acesta..., au ridicat pe cine s-a nimerit că ieșeau. Așa venise ordin de la Moscova, să se închidă bibliotecile. Cum să le închidă mai bine, decât arestând pe câțiva? Pretext și… au ridicat pe câțiva și ne-au condamnat în mod administrativ, că era sistemul acesta; noi nu-l mai știm, foarte progresist, când administrația, poliția, te puteau condamna, se chema administrativ, nu mai făceau procese, justiție, cutare… pierdere de timp; puteau guvernul, administrația, poliția, să te condamne între șase luni și doi ani administrativ, cu o eventuală prelungire.
Și tot lotul de cărturari, că așa li se zicea, că fuseseră prinși la bibliotecile celea, patru biblioteci, că Germania nu avea încă, erau Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Italia. Ne-au ridicat și cu toții am fost 35 sau 36. Mai întâi, la Securitate, pe urmă la Jilava, într-o celulă toți 35-36 și până la canal ne-au dus. Tocmai începea canalul...
Și a fost perioada asta a hegemoniei sovietice, al treilea cadru geopolitic, care a durat, din păcate, până în 1989 și apoi a fost al patrulea – hegemonia americană, unde suntem acum.
Într-o existență de om din România, patru modificări esențiale ale cadrului geopolitic, deci, ale puterilor din jur și ale istoriei noastre. Și vreau să scriu o broșură – de la cucerirea romană până la zi – cu această succesiune de cadre, fără de care nu înțelegem nimic.”
Europa Liberă: Și întotdeauna România a fost cu hegemonul, a fost de partea marelui hegemon?
Șerban Papacostea: „A fost atrasă. A vrut, nu a vrut, nu există…”
Europa Liberă: Pentru că a fost prea mică și n-a avut niciodată…
Șerban Papacostea: „Da. Suficient de puternic poporul român ca să nu dispară din istorie, ceea ce e un mare lucru, pentru că pierdem un mare lot. Ferdinant Lot, un mare istoric francez a scris „Une enigme et un miracle historique: le peuple roumain” (O enigmă și un miracol istoric: poporul român). Și astăzi este o întrebare: Cum a supraviețuit invaziei? O mie de ani de invazie – mongoli, tătari, cumani, pecenegi ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Dar e o calitate asta a poporului român sau a conducătorilor să se dea întotdeauna cu marele hegemon?
Șerban Papacostea: „Cum vreți s-o luați… Suficient de puternici pentru a se menține istoric, prea slabi pentru a deveni forță dominantă, pentru că în istorie e de înțeles – ori dominator, ori dominat –, că asta este. Și cu perioadele fericite de echilibru european și mondial, când poporul s-a putut manifesta, și-a putut manifesta calitățile, defectele; calitățile mari, chiar foarte mari, după părerea mea, dar pe care istoria nu le-a lăsat să se manifeste din plin.
A fost suficient o perioadă de câteva decenii de relativă libertate mare, care coincide în general cu monarhia, cu perioada monarhiei, pentru ca să țâșnească valorile din rândul poporului, să producă o cultură superioară, să-și organizeze o viață politică… Sigur, cu toate slăbiciunile ei, dar, totuși, de înaltă calitate.
Întâmplarea a făcut să pot cunoaște în finalul ei această elită chiar aici, în casă, o bună parte, începând cu mareșalul Averescu și atâția alții, dar era o elită de înaltă calitate și formată în parte și în Occident, și școala românească evoluase bine. Îmi aduc aminte cu respect excepțional de școala pe care am urmat-o – de la cea primară de la colțul străzii, Liceul „Cantemir Vodă” și facultatea, pe profesorii mei de la Facultatea de Istorie – un Gheorghe Brătianu, un Nicolae Bănescu, nu-i mai înșir pe toți, dar puteau figura la orice universitate europeană.”
