O discuție cu fostul membru al delegației moldovene în Comisia Unificată de Control, Ion Leahu, despre evoluțiile din 2017 legate de reglementarea conflictului transnistrean.
Europa Liberă: Cum a fost anul 2017 pentru reglementarea transnistreană – favorabil, nefavorabil, s-au făcut pași înainte?
Ion Leahu: „Noi avem practic două evenimente mari – semnarea Protocolului de la Viena din decembrie curent și evenimentele celea care au anticipat acest eveniment.”
Europa Liberă: Semnarea celor patru protocoale de către cei doi negociatori ai Chișinăului și Tiraspolului…
Ion Leahu: „Negociatori sau reprezentanți politici…”
Europa Liberă: …și darea în exploatare a podului de la Gura Bâcului – Bâcioc.
Ion Leahu: „Deci, semnarea acordului de a lansa circulația pe podul dintre satele Bâcioc și Gura Bâcului este pozitivă. O parte din populație are nevoie de a se mișca și podul le-a simplificat, undeva le-a scurtat calea de la 10 până la 40 de kilometri.”
Europa Liberă: Deși postul de control funcționează?
Ion Leahu: „Repet: delegația Republicii Moldova este nevoită din nou să blocheze activitatea Comisiei Unificate de Control pentru a obține totuși o explicație, ce au să facă ei?”
Europa Liberă: Dar cum se instalează aceste puncte de control, dacă nu există consens în cadrul Comisiei Unificate de Control?
Ion Leahu: „În activitatea Comisiei Unificate de Control și a operațiunii de pacificare integral de mult nu se mai face nimic prin consens.”
Europa Liberă: Dar regula asta spune?
Ion Leahu: „Regula sigur că asta e: în principiu, un militar nu ar putea apărea în zona de securitate înarmat, dacă nu este consimțământul tuturor părților implicate. Însă, în realitate, e cu totul și cu totul altfel. Vreau să vă dau un alt exemplu: de mulți ani, la câteva posturi de control, reprezentanții Republicii Moldova, polițiștii, stăteau în mașini mici. Acele mașini deja au ruginit cu totul, nici măcar de ploaie nu-i protejează. Și evident că partea noastră a decis să pună acolo un vagonaș (rulotă), care pur și simplu să-i protejeze de timpul rău, de plouă, de ninge ș.a.m.d. S-a ridicat o gălăgie extraordinară din partea Tiraspolului că, iată, voi faceți, dar nouă nu ne permiteți. „Oameni buni, noi n-am schimbat nimic, pur și simplu în locul unei rable ruginite am pus un vagonaș care-i protejează. Voi la Gura Bâcului puneți complex: vameși, grăniceri, poliție fiscală, poliție de migrațiune, poliție auto etc. Absolut tot fără consimțământul Comisiei Unificate de Control”. Adică, obraznic, într-un mod lipsit de respect ei își fac treaba lor, dar din nou Moldova apare în situația în care este rea, de aceea că, chipurile, încearcă să blocheze activitatea comisiei.”
Europa Liberă: Ce a fost se cunoaște.
Ion Leahu: „Da.”
Europa Liberă: Ce evoluții credeți că pot să apară în dosarul transnistrean?
Ion Leahu: „Atât dosarul transnistrean, cât și problema transnistreană nu sunt pentru noi pe primul plan, nu sunt de o importanță majoră.”
Europa Liberă: De mult nu mai este o prioritate.
Ion Leahu: „Da, nu-i o prioritate. Și din punctul acesta de vedere, orice ar apărea, în principiu nu schimbă situația, nu deranjează populația din stânga Nistrului, poate cu câteva momente separate. În primul rând, este vorba de școli. Mâine-poimâine, noi din nou o să începem a primi semnale negative de la aceste școli. Primul a fost în ajunul Crăciunului, când doamna Raisa Pădureanu a semnalizat că este oprit transportul cu care se deplasau pedagogii care duceau cadouri pentru copii, dar vom vedea mai departe.”
Europa Liberă: Și asta s-a întâmplat după semnarea unuia dintre cele patru protocoale, care nemijlocit se referă la activitatea școlilor cu predare în grafie latină?
Ion Leahu: „Da, după semnare, sigur, după ce a fost semnat protocolul, când le-au promis că, gata, niciun fel de presiuni nu vor mai exista.”
Europa Liberă: Deși într-un interviu pentru Europa Liberă directorul Liceului „Lucian Blaga” de la Tiraspol a anticipat și a spus că el se așteaptă ca în continuare aceste școli să fie hărțuite de către autoritățile de la Tiraspol.
Ion Leahu: „Domnul Iovcev este director cu o experiență foarte mare și el nu poate să fie amăgit sau luat cu măguleli atât de repede. El trebuie măcar vreo cinci ani să trăiască într-o situație când într-adevăr școlile nu vor fi hărțuite, ca el să creadă în realitatea acestor promisiuni.”
Europa Liberă: Ce evoluții admiteți Dvs. că se vor întâmpla în anul 2018 pe marginea reglementării transnistrene?
Ion Leahu: „O să fie deschise ghișee, o să fie date indicații și o să fie realizat protocolul care vizează apostilarea diplomelor. Deci, absolvenții din stânga Nistrului vor veni cu bulucul la Chișinău, o să-și ridice diplomele apostilate și o să plece unde o să vrea și când o să meargă acolo, iată acolo ei au să spună: „proștii ăștia de moldoveni, noi am învățat cum am vrut, pe unde am cumpărat diploma, pe unde am primit-o așa, pentru florile dalbe, dar ei ne-au apostilat-o, ne-au adus-o la nivel internațional și iată noi putem acum de rând cu alții să evoluăm acolo în direcția în care noi vrem”. Iată asta e pozitiv, în rest, o să fie numai negativ. Problema cu fermierii, cu țăranii moldoveni. Care-i esența? Pe dânșii din nou îi impun să se înregistreze. Tiraspolul nici nu vrea să audă de dreptul la proprietatea privată a fermierilor din Moldova asupra acestor terenuri.”
Europa Liberă: Dar acele terenuri au fost preluate de către alți agenți din stânga Nistrului?
Ion Leahu: „O parte da, au fost preluate de agenții economici din Transnistria. Deci, în viitor o să trebuiască să luptăm cu ei ca să le obținem. Dreptul la proprietate îl au proprietarii, însă pământul era prelucrat în mare parte de arendași, dar arendașii se tem, ei n-au niciun fel de garanții că ei au să poată prelucra pământul și să aducă roada. Oricum ai da-o, intrăm în declin, cel puțin în primii ani succesul nu ne paște.”
Europa Liberă: Controlul mixt moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean ar putea să schimbe optica, percepția?
Ion Leahu: „Ar putea, dacă ar fi plasat, însă la momentul de față avem un singur post – primul post, care vizează într-adevăr regiunea transnistreană. Următorul care trebuie să fie la Tudora, pare-mi-se, nu vizează Transnistria.”
Europa Liberă: Unicul e cel de la Cuciurgan?
Ion Leahu: „Da. Actualmente doar cel de la Cuciurgan, dar eu am citit atent toate declarațiile făcute de reprezentanții Tiraspolului și am înțeles că ei își propun în 2018 foarte activ să promoveze subiectul respectiv. Cel puțin, să spunem programul minim al lor – să nu permită extinderea altor posturi, în afară de cel de la Cuciurgan.”
Europa Liberă: Din partea Tiraspolului?
Ion Leahu: „Din partea Tiraspolului, evident.”
Europa Liberă: Ucraina și Republica Moldova vor insista, totuși, să-și controleze hotarul.
Ion Leahu: „Eu cred că da. Sper cel puțin că așa va fi. Însă, dacă ați observat, Tiraspolul și Moscova au convins participanții în formatul „5+2” ca următoarele subiecte care vor fi examinate în cadrul formatului „5+2” să fie punctele 5 și 6 din Protocolul de la Berlin. Este vorba de dosarele penale intentate unor activiști din stânga Nistrului și implementarea deciziilor acceptate. Adică, ei au să-și realizeze toate posibilitățile ca să-și elaboreze un mecanism de implementare care să fie pe placul lor. Așa-zisul fost ministru de externe al lor, Vladimir Iastrebceak, s-a scăpat cu vorba. În ce constă acest mecanism? Ei vor să obțină un mecanism care le-ar permite să realizeze deciziile, indiferent de poziția Republicii Moldova. Eu nu știu dacă asta e posibil, însă acest pretins ex-ministru de externe al lor a declarat că acesta e scopul lor pentru 2018 – să elaboreze și să adopte un asemenea mecanism. Și dacă el va fi realizat, atunci, indiferent că vrea Moldova sau nu vrea, toate intențiile lor ar putea deveni realitate.”
Europa Liberă: Dle Leahu, știți care e paradoxul? Chișinăul, făcând acești pași, chiar crede la modul cel mai serios că încearcă apropierea celor două maluri ale Nistrului, care ar trebui să finalizeze cu elaborarea, adoptarea unui statut politic pentru regiunea transnistreană, iar liderii de la Tiraspol trăiesc cu totul alte gânduri și fac alte declarații, spunând că aceasta nici pe departe nu înseamnă un început de reintegrare a celor două maluri ale Nistrului. Totuși, când unul spune una și altul înțelege alta și face cu totul alta, ce lasă în mentalitatea cetățeanului de pe un mal și de pe celălalt al Nistrului?
Ion Leahu: „Și aceste cinci protocoale semnate totuși includ și podul de la Gura Bâcului și altele numai aprofundează groapa între malul drept și malul stâng. Trebuie să fie o logică internă în acțiuni. Dacă se face ceva, se semnează, se adoptă și această decizie trebuie să ne apropie și să fie clară pentru ambele părți – Chișinăului că ea se face în mod legal; Tiraspolului că ea nu numai că se face în mod legal, dar într-adevăr ea impulsionează procesul de reglementare.
În principiu, noi am acceptat și nu facem niciun pas de la acest accept, că noi discutăm orice problemă, numai nu ne apropiem de coșul trei, de problemele politice, de problemele de reglementare. Cum poți să discuți, cum poți să rezolvi problemele dacă ele nici în clin, nici în mânecă nu țin de principalul?
Și încă un moment: iată, până în februarie noi suntem obligați să hotărâm întrebarea cu plăcuțele de înmatriculare a transportului auto inclus în circulația internațională. Dacă totuși se hotărăște, se găsește o modalitate și se decide, gata, ei nu mai au nevoie de noi. Ei vor primi plăcuțele acelea și la ce bun le-ar mai trebui integrarea? Și ei liber, devotat o să se implice în împiedicarea desfășurării posturilor de control.”
Europa Liberă: Și dacă această problemă a integrării este văzută diferit de către autoritățile de la Chișinău și cele de la Tiraspol, încotro, Moldova?
Ion Leahu: „Nu-i nicio direcție, se bate pasul pe loc. Se face doar o mimare că ceva totuși se obține. Absolut toți reprezentanții politici și reprezentanții la negocieri sunt obligați să găsească lucruri pozitive pentru a-și explica activitatea. Același Balan și alții nu pot să spună că totul este negativ. Ei găsesc pozitivul.”
Europa Liberă: De-acum dl Bălan nu mai este. Apropo, ce părere aveți că, în cadrul acestor remanieri guvernamentale, dl George Balan nu s-a mai regăsit în funcție?
Ion Leahu: „Mie îmi pare că asta e o greșeală.”
Europa Liberă: La recenta întâlnire pe care a avut-o Igor Dodon cu Vladimir Putin, șeful statului moldav i-a mulțumit liderului de la Kremlin pentru implicarea Federației Ruse în soluționarea problemei transnistrene. Ce mesaj transmite Igor Dodon?
Ion Leahu: „Eu cred că aici este vorba de niște lucruri absolut neserioase. În situația în care nu sunt alte aspecte care ar putea fi apreciate ca pozitive și ar fi puse în palmaresul actualului președinte al Republicii Moldova și în special al relațiilor lui cu Moscova, ei trebuiau să inventeze ceva și iată s-a inventat această formulă. Însă după ea nu este nimic absolut. Tot ce s-a făcut, nu s-a făcut deloc cu aportul dlui președinte Dodon sau, să spunem așa, din programul lui de activitate. De aceea, mie îmi e silă să citesc așa lucruri, când cunosc că situația e cu totul alta.”
Europa Liberă: Dar credeți că s-ar pune la cale ceva ce nu cunoaște opinia publică referitor la soluționarea acestei probleme transnistrene?
Ion Leahu: „Nu că s-ar pune. Ea este în permanență prezentă. O parte secundă, o parte ascunsă a relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol, Chișinău și Moscova, în triunghiul acesta ea permanent este văzută. Noi
Noi știm că practic întreținem această regiune, cumpărând de acolo energia electrică ...
știm absolut toți că plătim triplu sau de patru ori mai mult pentru gazele naturale pe care le primim în raport cu Transnistria. Noi știm că practic întreținem această regiune, cumpărând de acolo energia electrică. E destul o lună să nu le plătim pentru energia electrică și acolo din nou e criză valutară. Oricât ar primi ei, totuși, pentru dânșii e insuficient. Și eu cred că asta încă nu e totul, nici pe departe nu-i totul. Mai sunt încă niște lucruri pe care noi le cunoaștem mai puțin.”
Europa Liberă: Dar care ar putea fi aceste lucruri despre care lumea nu prea știe?
Ion Leahu: „De exemplu, deservirea datoriei de șase miliarde de dolari pentru gazele naturale. Eu nu cred că ea stă pur și simplu, ci face unele mișcări (care anume, nu sunt specialist și nu pot să vă spun exact, dar sunt convins că este). Pe urmă, dacă vă amintiți, când au fost formulate învinuirile aduse lui Șevciuk, de câteva ori a fost sonorizat termenul „contrabandă”. Nu cred că așa cum înainte Smirnov, apoi Șevciuk, acum nu știu Krasnoselski, încă n-am văzut fapte, dar ei nu pot să opereze de unii singuri acțiunile de contrabandă fără știrea Chișinăului, odată ce Moldova, dreapta Nistrului este o parte indispensabilă a terenului unde se realizează aceste mărfuri de contrabandă. Și dacă n-ar fi interesul Chișinăului, ar fi pus un hotar mult mai dur decât cel existent astăzi.”
Europa Liberă: Deci, 2018 puțin ce poate schimba pe această dimensiune a soluționării problemei transnistrene?
Ion Leahu: „Cel puțin într-o direcție pozitivă, eu nu văd perspective pozitive; din contra, mă aștept la ceva mult mai dur, mult mai grav și pornind încă de la un fapt pe care noi astăzi l-am trecut cu atenția. Am în vedere activitatea grupurilor de artilerie ale trupelor ruse în Transnistria, doar practic nu e săptămână în care să nu aibă loc manevre, să nu aibă loc trageri, aplicații militare. Vedem că numărul lor nu scade, din contra, se extinde; nivelul de asigurare cu arme, armament, muniții, tensiunea tragerilor, ceea ce este foarte important. Iată, întrebați orice specialist de la noi din Moldova, Armata Națională este foarte și foarte limitată în numărul de trageri odată ce cartușele sunt foarte costisitoare; ei trag săptămânal și trag în proporții foarte mari – 300-350 de oameni sunt odată implicați în trageri. Acesta-i un volum enorm de patroane și obuze.”
Europa Liberă: Și asta…
Ion Leahu: „Asta demonstrează două lucruri. În primul rând, că ei absolut nu se consideră într-un teritoriu al unui stat străin și, în al doilea rând, ei în permanență se antrenează. Atunci când armata se antrenează, depășind limitele normale de instruire (instruirea prevede o dată, de două ori pe lună, iar ei trag săptămânal), înseamnă că totuși se pregătesc de ceva.”
Europa Liberă: Trebuie să pună pe gânduri?
Ion Leahu: „Sigur că trebuie.”
Europa Liberă: Pe cine?
Ion Leahu: „Conducerea din Republica Moldova neapărat trebuie să fie la curent și trebuie să cunoască ce se face și cu care scop se face.”
