Despre calitatea educației în Republica Moldova, de vorbă cu Andrei Munteanu, lector la Universitatea „Ion Creangă” din Chișinău și la instituții de peste hotarele țării.
Andrei Munteanu: „Nu observ ca educația să rămână prioritatea numărul 1, așa cum am auzit.”
Europa Liberă: Și de ce nu credeți așa?
Andrei Munteanu: „Nu cred așa, deoarece, în primul rând, în Republica Moldova cu privire la educație s-a observat o dihotomie serioasă între vorbe și atitudinea de facto față de sectorul educației. Nu se conștientizează încă faptul că sistemul educației trebuie să joace un rol mult mai important decât rolul de filtru în societate. Și persoanele pe care eu până acum le-am auzit, să zicem așa, din funcția de ministru al educației au comis o serie de greșeli...”
Europa Liberă: Care sunt erorile și de ce le considerați greșeli?
Economia poate să se pornească numai după ce se schimbă cultura economică...
Andrei Munteanu: „Deci, Tarlev, în anul 2000, spunea că noi vom dezvolta întâi economia și pe urmă, probabil, vom avea bani pentru a investi și în educație. Și, de fapt, aceasta nu înseamnă că țara nu are bani pentru a investi în educație, înseamnă că ori nu se dorește, ori nu este încă conștiință politică de a face o prioritate sistemul de educație, pentru că dacă conștientizezi că educația într-adevăr este prioritate și că este factor de creștere economică, atunci, din puținul pe care îl ai, trebuie să crești cota de investiții și să dai pornire economiei. Dar economia poate să se pornească numai după ce se schimbă cultura economică, după ce se produc mai mute idei, mai multe inovații, crește productivitatea sub aspectul antrenării logicii economice a economiștilor formați în sistemul educațional. Adică e un buchet întreg de măsuri.”
Europa Liberă: Republica Moldova se pare că e un stat care investește foarte puțin în raport cu țările din Occident, cu țările europene?
Andrei Munteanu: „Dacă acești bani nu sunt suficienți pentru a dezvolta abilitățile pentru a porni economia din loc, înseamnă că nu-i suficient și înseamnă că trebuie de investit mai mult. Dar iată, uitați-vă, vine în funcția de ministru Maia Sandu, care pentru mine era o mare speranță. Dumneaei a încercat să creeze un sistem exagerat de rigid în evaluare, adică am în vedere anume examenele de BAC, dar înainte de a reforma conținuturile. Și ce s-a întâmplat? Avem un contingent de tineri care trăiesc cu senzația că acest conținut care li se preda este puțin sau inutil pentru viitorul lor, că nu-i ajută să-și dezvolte abilități bune și pe deasupra mai vine un factor care creează un fel de isterie, care creează un fel de stres exagerat pentru a-i impune să învețe ceea ce studenții socot inutil. Și aici s-a creat un conflict foarte serios, pentru că după mandatul de ministru al dnei Maia Sandu migrația nu s-a stăvilit. Din contra, mi se pare că chiar s-a agravat emigrația populației din Republica Moldova. Mulți oameni au emigrat având și apartamente, și afaceri, având condiții, au emigrat numai din simplul motiv că copiii lor erau foarte nesatisfăcuți de sistemul educațional și de reformele care se înfăptuiau aici.”
Europa Liberă: Eu bănuiesc că aici erau implicați mai mulți factori.
Andrei Munteanu: „Mai mulți!”
Europa Liberă: Ani la rând, domeniul educației era afectat grav de corupție, se cumpărau note, se cumpărau diplome, toată lumea voia să-și vadă copiii cu studii și pentru asta sacrificau, ei crezând că fac investiții. Dar ce calitate aveau acele investiții?
Andrei Munteanu: „Știu despre corupție. Corupția a fost, dar corupția poate fi stăvilită și atunci când se luptă pe bază de ofertă a corupției și nu numai pe bază de luare a corupției. Ceea ce s-a încercat a se face, s-a încercat a se da peste mână așa-numitei corupții mici, pentru că în învățământ totuși îi corupție mică, comparativ cu corupția din politic și în alte sfere.”
Europa Liberă: Da, dar învățământul pregătește viitorii medici, viitorii juriști, viitorii deputați în Parlamentul Republicii Moldova, premieri, președinți...
Andrei Munteanu: „Sunt de acord. Stimată doamnă, eu asta am vrut să accentuez. Deci, era foarte important, extrem de important întâi să fie reformate conținuturile și dacă în baza unor conținuturi reformate mult mai calificat s-ar fi întâmplat încă un an-doi de educație, probabil nici nu ar mai fi fost nevoie de instaurat camere de luat vederi. Eu gândesc ca un economist în educație și nu pur și simplu ca un pedagog. Și de aceea principial este important să admitem că întâi trebuia de reformat conținuturile; dacă conținuturile restructurate nu ar fi dat efecte mai bune, pe urmă se putea de mers pe altă cale, inclusiv camerele de luat vederi, presiunea aceasta psihologică, pentru că contingentul de tineri care nu ar fi dorit să învețe așa cum doreau să învețe atunci când erau încă conținuturile nestructurate sau nereformate, eu cred că ar fi fost mult mai mic.”
Europa Liberă: Miza principală în educație rămâne a fi profesorul.
Andrei Munteanu: „Da.”
Europa Liberă: Profesorul, dacă are un salariu mic, alege și el calea pribegiei și pleacă în străinătate să-și câștige bucata de pâine. În Republica Moldova rămân vârstnicii, rămâne generația care intră în conflict cu cei tineri. Sau invers?
Era extrem de important întâi să fie reformate conținuturile...
Andrei Munteanu: „Sunt de acord. Bine, conflictul dintre generații niciodată nu va fi exclus. El există și în țările industrializate, și în țările sărace, numai că în țările sărace conflictul dintre generații capătă un caracter distructiv, iar acolo capătă un fel de conflict care este gestionat corect și împinge societatea spre o dezvoltare mai dinamică.”
Europa Liberă: Dar calitatea educației începe și de la calitatea profesorului?
Andrei Munteanu: „Indiscutabil, indiscutabil! Deci, la aceasta urma să ajung. Nu există nicio țară în lume care să fi reușit în reformarea educației cu profesori nemotivați economic. Și, respectiv, Republica Moldova nu poate fi o excepție în sensul acesta. Desigur că în ceea ce privește greșelile în domeniul educației și cu privire la domeniul educației ține mult și de factorul politic, dar eu am încercat să le abordez numai pe cele care țin de domeniul educației nemijlocit, în sens mai îngust. Trebuie de schimbat curricula și trebuie de schimbat metoda de gestiune a procesului educațional, trebuie de calculat rata de randament din investițiile în educație și conținuturile, metodele de predare să fie făcute astfel încât noi să putem să transformăm sistemul educațional într-un factor de creștere economică, pentru că și aici este o problemă serioasă. În al doilea rând, în Republica Moldova iarăși sub aspectul moștenirii sovietice noi aproape nu avem nimic dezvoltat sub aspectul învățământului pentru adulți. Și iată eu acum vin cu o propunere. De exemplu, noi avem eficiența în Republica Moldova mult mai joasă de 90 la sută, noi dacă am avea 90 la sută, noi nu am fi săraci. Deci, cel puțin 10 la sută de timp oricum îl pierdem la locurile de muncă. De ce nu am dedica 10 la sută pentru toți angajații care lucrează în economia națională a Republicii Moldova, de ce nu am propune 10 la sută din timpul obligatoriu de muncă să fie dedicat pentru studierea științelor economice? Pentru asta nu trebuie cheltuieli suplimentare, trebuie pur și simplu voință, pentru că acel profesor, care a zis că științele economice sunt regina științelor sociale, are dreptate. Pentru că d-lui socoate că anume științele economice sunt acelea care aduc mai multă valoare științifică studiilor efectuate în toate domeniile.
Studiile universitare dau o cu totul altă perspectivă cu privire la rolul cetățeanului sub aspectul puterii buletinului de vot...
Dacă vrem să dezvoltăm un sistem educațional care dezvoltă avantaje comparative internaționale, trebuie să înțelegem că noi, cel puțin, nu trebuie să creăm niciun impediment pentru oamenii care vor să ia studii. Studiile universitare nu sunt pentru a dezvolta, pentru a cimenta orgolii, studiile universitare dau un nivel mai aprofundat de înțelegere a lumii contemporane, dau un nivel mai avansat de înțelegere a calității relațiilor dintre oameni, este noțiunea de capital social, capital cultural. Și când vorbim despre cultură în sens de un mod de gândire sau de o anumită calitate, atunci înțelegem că studiile universitare joacă foarte mare rol și, nu în ultimul rând, studiile universitare dau o cu totul altă perspectivă mai bună în conștiința socială cu privire la rolul cetățeanului sub aspectul puterii buletinului de vot. Oamenii cu studii universitare iau decizii mult mai bune la urne decât oamenii fără studii, mai cu seamă dacă au și studii economice.”
Europa Liberă: O bună parte din tinerii care fac studii peste hotare devin buni specialiști acolo, în exterior, și nu se grăbesc să revină acasă.
Andrei Munteanu: „Una din credințele mele este că în Republica Moldova, dacă de mâine se schimbă calitatea politicii educaționale și oamenii primesc un semnal clar că aici s-au pornit reforme serioase anume în domeniul educației, mulți din ei vor reveni până chiar se vor schimba mai esențial lucrurile și în sfera politică, stimată doamnă.”
Europa Liberă: Dar mai în glumă, mai în serios unii cred că acea clasă politică care trebuie să ia decizii la nivel național, tocmai acea clasă politică uneori nu este interesată să crească cultura educațională, pentru că își pierde votanții.
Andrei Munteanu: „Iată aici e altceva. Deci, înseamnă că Dvs. ați atins voința politică ca factor al schimbării atitudinii față de rolul educației în societate. Noi trebuie, în primul și în primul rând, să schimbăm orice impediment de a merge la studii universitare și să dăm studiilor universitare un suflu, o pornire, trăsături mult mai civilizate, care sunt mult mai aproape în conformitate cu teoria capitalului uman, adică studii universitare care nu pur și simplu să dezvolte un fel de logică a șahului în economia națională, pentru că logica șahului nu ne ajută la dezvoltare, dar să ne ajute să dezvoltăm un fel de cultură a relațiilor dintre oameni. De exemplu, au terminat doi tineri aceeași facultate, unul are o funcție cât de cât de șef, iar altul este, poate, un antreprenor. Deci, ei trebuie să caute scheme de cooperare, dar nu unul să trăiască cu orgoliul că celălalt e luzer, scuzați-mi expresia. Și atunci, dacă depășim această cultură, dar ea poate fi depășită tot prin studii de bună calitate, atunci economia capătă alte șanse pentru dezvoltare.”
Europa Liberă: Și dacă ne aud acum și cei din mediul rural, acolo e o mare îngrijorare că în loc să crească calitatea educației, din contra se observă o degradare.
Noi nu putem merge pe o cale a dezvoltării, dacă nu schimbăm niște tipare...
Andrei Munteanu: „Da, sunt de acord. Oameni buni, haideți să depășim mentalitatea aceasta că Republica Moldova ca țară agrară ar putea cândva să se îmbogățească. Noi avem nevoie să depășim anumite bariere emoționale, pentru că noi trăim în sărăcie și cu toate acestea noi vrem ca să păstrăm statutul de țară agrară și nouă ne pare că astfel ne vom dezvolta. Oameni buni, nu! Ni s-au insuflat falsuri. Eu țin minte când mergeau, bunăoară, exponenții Partidului Comuniștilor prin Republica Moldova și ziceau că noi o să dezvoltăm o țară agrară ca și Olanda, de exemplu. Olanda nu-i țară agrară, Olanda are o contribuție din agricultură de 40 la sută în bugetul public național, dar nu este țară agrară. Deci, este o țară industrializată, cu o agricultură mai dezvoltată ca în alte țări, probabil, din Europa. Și diferența este esențială. Dacă vrem să ne dezvoltăm, trebuie, în primul rând, să facem un pas corect atitudinal. Da, nouă ne place agricultura, dar noi trebuie să conștientizăm că agricultura nicăieri în lume nu a salvat pe nimeni. Deci, un anumit contingent de oameni vor lucra în agricultură, dar ca să avem această agricultură funcțională, noi avem nevoie de industrializarea agriculturii, dacă vrem să fim în pas cu lumea, iar ca să industrializăm agricultura avem nevoie de alte sectoare care să genereze beneficii în buget, de unde să avem subvenționare.”
Europa Liberă: Și guvernanții asta și spun că s-a dezvoltat IT-ul și iată că exportul acestor servicii astăzi aduce mai multă plusvaloare decât exportul producției agricole, decât vinurile moldovenești.
Andrei Munteanu: „Da, și trebuie să înțelegem că noi avem și anumite stereotipuri moștenite din trecut, care ne plac, pentru că le-am auzit de multe ori, dar ne vine greu să conștientizăm faptul că anumite stereotipuri, de fapt, ne mențin într-un dezavantaj comparativ internațional. Noi nu putem merge pe o cale a dezvoltării, dacă nu ne schimbăm niște tipare – să conștientizăm că oricât de mult ne-ar plăcea cuvântul „sat”, oricât de mult ne-ar plăcea cuvântul „agricultură”, oricât de mult ne-ar plăcea tot ceea ce-i legat de mediul rural, nicăieri în lume nu există o țară agrară bogată. Plus la aceasta, în Republica Moldova este problema emigrării populației per ansamblu, dar nu putem totodată să luăm drept și ca ceva negativ urbanizarea, pentru că sunt țări în lume care au populație 50 la sută în orașul-capitală și 50 la sută în restul țării și se descurcă bine mersi.”
Nu cumva cineva speculează problema identității, ca să ne fure timpul și să nu ne putem dezvolta economic?...
Europa Liberă: Dvs. ziceți că în Republica Moldova e nevoie de atitudine față de educație, așa cum se întâmplă în țările avansate economic și, cel mai probabil, vă referiți la cele din Occident. Astăzi, când nu sunteți la putere, aveți observații pertinente. Dacă ați ajunge să guvernați Dvs., să fiți în fruntea educației, credeți că vă va fi ușor să schimbați situația?
Andrei Munteanu: „Eu înțeleg că nu ar fi ușor, dar eu cel puțin sunt sigur că aș merge într-o direcție bună, comparativ cu alții, care au și criticat, și au și comis greșeli mari...”
Europa Liberă: Pe ce direcție merge astăzi Republica Moldova?
Andrei Munteanu: „Pe o cale greșită, fiindcă iarăși dacă mă refer la ministrul educației, eu n-am auzit declarații foarte tăioase decât acolo legate de istorie, una-alta, ceea ce-i foarte neplăcut, indiscutabil, da.”
Europa Liberă: Deseori, problema identitară e problema numărul 1 care ajunge să fie preocuparea diriguitorilor de la educație.
Andrei Munteanu: „De acord, dar mai este și altceva. Dacă noi astăzi am avea o economie bine dezvoltată, cine ne-ar mai pune la îndoială identitatea? Deci, nu cumva cineva special speculează pe problema identității, ca să ne fure timpul și să nu ne putem dezvolta economic?”
