Am citit, la Sputnik Moldova, un interviu cu Doctorul habilitat în științe politice, Valentin Beniuc. Domnul doctor consideră că Republica Moldova “nu trebuie să aleagă un vector de dezvoltare doar spre Vest, ori doar spre Est. Noi nu suntem capabili să alegem partea cu care vom avea relații fructuoase și pe potriva intereselor naționale. Trebuie să punem accent în primul rând pe interesele oamenilor”. Ideea lui Valentin Beniuc e că atâta timp cât nu avem o politică internă coerentă, nu e cazul să facem alegeri pe plan extern.
Nu sunt doctor în ştiinţe politice, şi poate că o să dau cu bâta-n baltă, dar mărturisesc că spusele domnului Beniuc m-au nedumerit. De ce, la o adică, nu s-ar putea alege un vector extern înainte să pui lucrurile la punct în interior? Unde mai pui că organizarea asta internă, despre care vorbeşte doctorul, s-ar putea să nu mai prindă contur niciodată. Mai mult, anume vectorul extern, aderarea la o anume alianţă poate să te ajute să-ţi ajustezi lucrurile acasă. Nu asta s-a întâmplat cu Ţările Baltice? Şi-apoi, nedorinţa asta de a alege un vector extern chiar ne ajută să muncim pentru interesele oamenilor? Să fim serioşi! Mai curând ne împiedică. Pentru că în absenţa unor controlori străini, ai noştri conducători nu mai au timp pentru interesele oamenilor. Că perorează până la saţietate despre ele, e altceva.
Sintagma asta – „interesele oamenilor” – e aici un soi de batjocură. Conducătorii moldoveni de la 1991 încoace au reuşit să aibă grijă de interesele personale. Iar interesele oamenilor… Mai bine să nu pronunţăm cuvintele astea, că ţi se umple gura de acreală… Mă miră că un ditamai doctor în ştiinţe politice le foloseşte.
