După modelul Indicelui Percepţiei Corupţiei sau celui privind Libertatea Presei, organizaţii care apără drepturile copilului au iniţiat un Index de protecţie a copilului, ce ar oglindi exact situaţia la acest capitol în zece ţări din regiune. Un prim raport întocmit în baza acestui indice arată că în Republica Moldova legile arată foarte bine pe hârtie, însă sunt mai puţin eficiente în practică. Ce înseamnă acest lucru? Că deseori copiii care au nevoie de sprijin se pomenesc singuri în faţa abuzului sau sărăciei…
Lipsa unei modalităţi standardizate de evaluare a eficienţei măsurilor de protejare a copiilor aflaţi în dificultate lăsa loc pentru rapoarte favorabile guvernării. Iată de ce apărătorii drepturilor omului din regiune s-au pus de acord să iniţieze un Index al protecţiei copilului în zece state, majoritatea post comuniste. Astfel, comunitatea internaţională, dar şi guvernele statelor implicate vor şti exact cu ce probleme se confruntă un stat sau altul. În prezent a fost măsurat Indicele pentru anul 2013, următorul analizat fiind 2016. De ce o dată la trei ani? Pentru că în domeniul protejării drepturilor copilului schimbările se produc mai greu, explică preşedinta Alianţei ONG-urilor active în domeniul protecţiei copilului şi familiei, care întruneşte peste 80 de organizaţii, Mariana Ianachevici. Studiul realizat pentru anul 2013 arată că în Republica Moldova se scriu legi foarte bune, mai greu însă se stă la capitolul realizarea acestora continuă experta:
„Lucrul acesta de fapt arată că cum sistemul este capabil să răspundă la problemele copilului X din raionul Y. Prin urmare, dacă ne lipseşte o coordonare în ce privește protecţia copilului sau în ce priveşte măsurile ce trebuie luate în raport cu o situaţie concretă a unui copil, acest copil va suferi. El rămâne într-un mediu abuziv şi acest copil poate rămâne în afara sistemului în general şi nu beneficiază de suportul şi de asistenţa necesară. Prin urmare, Indexul a arătat breşele acestea în sistem, ceea ce înseamnă că sistemul astăzi trebuie să ia măsuri şi să investească în coordonare şi în procedurile pe care trebuie să le instituie la nivel de servicii, la nivel de autorităţi, în aşa fel încât să fie responsabil pentru ceea ce face în cazul fiecărui copil.”
Între cele zece state monitorizare se regăsesc Bulgaria, Georgia, Armenia, Serbia sau Kosovo. În top se află România, iar Republica Moldova este pe la mijlocul clasamentului. Iniţiatorii Indicelui protecţiei copilului nu mizează neapărat pe sentimentul de jenă al statelor care se clasează la coada topului, ci mai degrabă pe dorința guvernanților de a beneficia de cele mai bune practici din regiune, spune experta Mariana Ianachevici:
„Noi am încercat să evităm termenul de comparaţie pentru a da cu obrazul. Încercăm totuşi să mizăm pe conştiinţa autorităţilor, mai avem speranţă. Ideea noastră iniţială era ca acest termen de comparaţie să-l folosim pentru ca să ne inspirăm şi să arătăm concret unde este exemplul care poate fi folosit! Deşi, la un moment dat, când vezi lista şi te regăseşti pe jos, e adevărat că acest lucru, la nivel de conştiinţă te pune un pic în mişcare şi te pune să gândeşti. Deci, nu neg că ar putea să folosească”.
Scepticii ar putea spune că un asemenea Indice nu ar ajuta cu nimic un copil aflat în dificultate care astăzi, bunăoară, este victima abuzului în familie. Într-adevăr, s-ar putea ca pe termen scurt acest instrument de măsurare să nu îmbunătățească situaţia copiilor ce au nevoie de protecţie, pe termen mediu însă, schimbările nu se vor lăsa aşteptate, constată preşedinta organizaţiei CCF (Copil, Comunitate, Familie) Moldova, Liliana Rotaru:
„Indexul este în primul rând un document de evaluare a situaţiei, de formulare a unor recomandări de schimbare, cum să atingem rezultate mai bune, este un reper să ne comparăm în primul rând noi cu noi înșine, după asta să concurăm cu alte ţări. Dacă Moldova va fi pe locul trei sau pe şase contează mai puţin. Mai mult contează dacă Moldova se va descurca mai bine în comparaţie cu Moldova de trei ani în urmă, asta este mai important. E adevărat, Indexul trebuie să schimbe viaţa fiecărui copil, nu să rămână doar o broşură frumoasă, dar planurile sunt ca pe termen imediat să ajutăm acel copil folosind structurile care le avem la moment, iar pe termen mediu şi lung să influenţăm schimbări care vor transforma sistemul în aşa fel că sistemul va şti să reacţioneze la situaţiile concrete.”
Indicele de protecţie a copilului îşi va demonstra utilitatea în următorii ani, se arată sigură Liliana Rotaru, desigur, dacă cei care au la îndemână resursele administrative vor da dovadă de bună credinţă şi vor activa în folosul comunităţii, or, constată cu regret experta, indicele nu poate contabiliza un pilon important în domeniul protecţiei copilului – atitudinea şi bunul simţ.
