Kristian Randjelovic a devenit victima unei greșeli medicale chinuitoare și cu urmări definitive.
S-a născut cu o combinație de trăsături sexuale nedeterminate. În capitala de atunci a Iugoslaviei, Belgrad, i s-a „atribuit”, chirurgical, sexul feminin. Medicii au spus că au încercat, astfel, să-l scutească pe copilul de-atunci de o viață întreagă plină de traume.
Medicii au ales sexul feminin după ce au aplicat o metodă care combină imagini cu înfățișări atât feminine, cât și masculine.
Dar rezultatul așa-numitei operații de „normalizare sexuală” a lui Randjelovic a fost o copilărie plină de îndoieli, intimidare și chin. Asta până la ședințele de psihoterapie și, în cele din urmă, la operația de schimbare a sexului, când avea 19 ani.
Randjelovic a crescut purtând un nume de femeie, dar s-a identificat drept bărbat.
Operația de „normalizare a sexului”
Timp de aproape două decenii, Randjelovic a fost chinuit de consecințele fizice și psihologice ale unei operații greșite, ale cărei daune erau evidente. El spune că nu cunoaște detaliile operației din copilărie și că familia nu i-a dat niciun răspuns în această privință.
„Foarte devreme, mi-am pus întrebarea: «Ce este asta pe care o am?” și „De ce nu poate trupul meu să facă ceva ce aș vrea să fac?»”
Nu se știe câți copii intersexuali în Serbia natală a lui Randjelovic au fost supuși unor astfel de operații. Monitorizarea lor a început de-abia acum un deceniu, când au apărut dovezi medicale ample, iar controlul internațional intens a reușit să convingă medicii că operațiile lor fac mai mult rău decât bine.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește persoanele intersex ca fiind persoane „născute cu variații naturale ale caracteristicilor biologice sau fiziologice (inclusiv anatomia sexuală, organele de reproducere și/sau modelele cromozomiale) care nu corespund definițiilor tradiționale de bărbat sau femeie”.
Nu există nicio corelație cu identitatea de gen sau orientarea sexuală.
Este o experiență care afectează milioane de persoane din întreaga lume.
ONU estimează că până la 1,7 % din populația lumii este intersexuală.
După acest calcul, numai în Serbia ar fi peste 110.000 de persoane aflate în această situație.
Legile progresiste privind nașterea unui copil intersexual sunt rare și chiar mai puțin frecvente în societățile postcomuniste conservatoare din punct de vedere social.
Încă din 2017, activiștii intersexuali au arătat că Ministerul Sănătății din Rusia s-a lăudat cu clitoridectomia și vaginoplastia efectuate de un chirurg italian pe o fetiță intersexuală în vârstă de 3 ani din nordul Republicii Komi.
Operația, au spus ei, a fost transmisă în direct la o conferință cu zeci de specialiști, iar înregistrarea video a fost ulterior distribuită pe internet și în alte medii.
Activist din întâmplare
De când a apelat la psihoterapie, în adolescență, și a fost invitat de medici să discute despre experiența sa, Randjelovic a devenit activist. De altfel, este singura persoană din Serbia declarată public ca fiind intersexuală.
Dar, cu siguranță, mai sunt și altele.
Comisia Europeană a atras atenția, în ultimul său raport privind progresul Serbiei în vederea aderării la Uniunea Europeană, că, în această țară, cetățenii intersexuali sunt invizibili „din punct de vedere social și juridic”.
Sociologii spun că o cultură balcanică a ostilității față de diversitate face ca supraviețuirea ca „gen neutru” să fie deosebit de dificilă. Legea Serbiei privind actele de stare civilă continuă să impună clasificarea imediată a nou-născuților fie ca bărbați, fie ca femei - fără nicio opțiune pentru un al treilea gen sau pentru a lăsa rubrica „sex” albă, așa cum permite de exemplu Germania, din 2019.
„Socializarea este posibilă doar în cadrul afilierii binare: ești fie băiat, fie fată, și cu asta basta”, spune Zorica Mrsevic, fost jurist și profesor în Belgrad, specializat în probleme de gen și drepturi ale omului.
În aprilie, Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI), un organism de monitorizare al Consiliului Europei, a criticat faptul că în Serbia lipsesc total datele oficiale privind operațiile de „normalizare a sexului” asupra copiilor intersexuali.
Cifrele sunt greu de aflat
Institutul de Sănătate Publică-Dr Milan Jovanovic Batut din Belgrad, care publică date naționale privind sănătatea, nu a răspuns la solicitarea RFE/RL privind cifrele referitoare la persoanele intersex pentru Serbia.
Vladimir Kojovic este specialist în chirurgie pediatrică și urologie la Institutul pentru Sănătatea Mamei și Copilului din Serbia. De 25 de ani, el se ocupă de problemele intersexuale, dar spune că nici institutul său, nici alte instituții din țară nu fac această operație controversată pe copii. De fapt, nu o mai fac de aproximativ un deceniu.
Însă echipa sa de la Institutul Dr. Vukan Cupic din Belgrad are parte de aproximativ zece cazuri pe an de nou-născuți al căror sex nu poate fi determinat în mod concludent prin indicii vizuale, hormonale sau cromozomiale.
„La naștere avem (de obicei, în aceste cazuri) un copil cu semne ale ambelor organe genitale - deci organe genitale de ambele sexe”, spune Kojovic. Intersexualitatea se manifestă însă sub mai multe forme, iar el recunoaște că „nu se poate ghici în ce sex se va dezvolta acea persoană”.
Copiii care au fost supuși operațiilor de „normalizare a sexului” în Serbia au fost monitorizați mai târziu în viață, spune Kojovic, și s-a constatat că „ s-au făcut greșeli”.
Singura victimă recunoscută public, Randjelovic, recunoaște că opinia dominantă la acea vreme ar fi putut fi că o astfel de operație în primii ani de viață „era cel mai ușor [lucru] de făcut în acea perioadă și era cel mai puțin traumatizant pentru copil”.
Dar, spune el, acest lucru „nu s-a dovedit a fi corect”.
„Ești băiat sau fată?
În schimb, își amintește că colegii din școala primară îl șicanau frecvent, și îl întrebau: „Ești băiat sau fată?” sau „Ai un nume de femeie, dar nu arăți ca o fată”. Mai spune că în anii aceia, când era copil, în mass-media nu existau informații despre acest subiect. Își amintește că a văzut pentru prima dată experți medicali vorbind despre minoritățile sexuale în reviste și la televizor în anii 1990.
Ranjelovic spune că a căutat, și a obținut, unele răspunsuri prin psihoterapie. Mai povestește că a întâlnit pentru prima dată, în cunoștință de cauză, o altă persoană intersexuală la vârsta de aproximativ 30 de ani, la o conferință în afara țării.
Acum, Ranjelovic conduce o organizație non-profit numită XY Spectrum, care promovează drepturile persoanelor intersexuale și oferă sprijin părinților copiilor intersexuali din Serbia, inclusiv prin cooperarea cu Institutul Dr. Vukan Cupic, unde se efectuau operații de „normalizare a sexului”.
„Mai întâi trebuie să devină clar pentru tine însuți”, spune Ranjelovic, „să știi cine ești, iar apoi, la un moment dat, trebuie să devină clar pentru altcineva și abia apoi să intri anumite relații cu ceilalți.”
Articol scris de Andy Heil pe baza relatărilor corespondentei RFE/RL Balkan Service Sonja Gocanin.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
