Într-un amplu interviu acordat Europei Libere (RFE/RL), Sobchak mai vorbește printre altele despre modurile diferite de a purta războiul ale unor mari armate (americană și rusă, în primul rând), despre ajutorul extern pe care pot conta beligeranții războiului din Ucraina și mai ales despre „revoluția” înregistrată în lumea militară grație tehnologiilor moderne.
RFE/RL: Să începem cu părerea dumneavoastră despre ofensiva rusă în curs, care pare să se desfășoare mai bine decât se așteptau mulți. Care este realitatea de pe câmpul de luptă?
Frank Sobchak: Cred că acest lucru se leagă de chestiunea mai largă a stadiului actual al conflictului. În multe privințe, seamănă cu un război static, similar Primului Război Mondial: Rusia înregistrează câștiguri mici, incrementale – uneori doar un kilometru pătrat pe zi. Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, dacă Rusia continuă să avanseze în acest ritm, i-ar lua 300 de ani să ocupe Ucraina.
RFE/RL: Dar ritmul s-a accelerat în ultimele săptămâni. Situația a devenit extrem de gravă în apropierea orașelor Pokrovsk și Kupiansk, unde rușii au realizat o străpungere tactică, fiind apoi respinși de forțele ucrainene. Care este evaluarea dumneavoastră a situației actuale?
Sobchak: Eu aș privi acest lucru mai mult din punct de vedere strategic decât tactic. Din punct de vedere tactic, ceea ce vedem sunt doi boxeri într-un ring care își schimbă lovituri. Întrebarea strategică este: cine obosește primul? Cine cedează și cade? Asta are două aspecte: baza industrială de apărare și voința. În ceea ce privește voința, ambele părți rămân extrem de puternice. Nu există nimic din partea Rusiei care să sugereze că ar fi renunțat la obiectivele sale maximaliste de război. De asemenea, determinarea Ucrainei este intactă. Da, există fisuri și crăpături de ambele părți, dar nimic decisiv.
La nivel tactic, asistăm la o stagnare similară celei din Primul Război Mondial. Aceasta se datorează în parte „războiului voințelor”, dintre cei doi boxeri care se lovesc mai departe. Celălalt factor major care contribuie la stagnarea frontului este reprezentat de drone. În Primul Război Mondial, stagnarea a fost cauzată de mitraliere, artilerie și gaze otrăvitoare; astăzi, totul se reduce la drone. Impactul lor este dublu. În primul rând, informații, supraveghere și recunoaștere: fiecare parte are acum o imagine mult mai clară a ceea ce se întâmplă în spatele liniilor inamice decât în aproape orice conflict din trecut.
RFE/RL: Ceea ce face ca surpriza tactică să fie mult mai dificilă.
Sobchak: Absolut. Dar, deoarece surpriza este acum exponențial mai dificilă, ori de câte ori una dintre părți reușește să o realizeze, recompensele sunt și mai mari. Ucrainenii au demonstrat acest lucru atunci când au reușit să surprindă la nivel operațional, dacă nu chiar strategic, în timpul ofensivei de la Kursk. Al doilea factor este că dronele au devenit, în multe privințe, forța aeriană a săracului. Ele au permis Ucrainei să atingă un fel de paritate aeriană. Rusia nu are cu siguranță dominanța aeriană, contrar previziunilor inițiale ale multor analiști occidentali. Dronele au egalizat șansele. Ambele părți pot lansa atacuri eficiente asupra infanteriei și blindatelor, făcând aproape imposibile concentrările de trupe la scară largă și avansurile rapide.
RFE/RL: Deci nu sunt de așteptat progrese majore în curând?
Sobchak: Este puțin probabil. Dar, pentru că studiez istoria militară de la vârsta de 10 ani, impresia mea este că războaiele de acest gen tind să se desfășoare foarte lent, până când, brusc, se accelerează foarte mult. Revenind la metafora boxului: când un luptător este în cele din urmă obosit și nu mai poate să se apere, atunci vine lovitura decisivă. Odată ce fisurile pe care le vedem acum încep să se lărgească și să se spargă, am putea asista la prăbușirea rapidă a uneia dintre cele două părți – cu condiția ca războiul să se prelungească suficient pentru a ajunge în acest punct.
Pokrovskul e important, dar nu decisiv
RFE/RL: Cât de dură ar fi lovitura dacă Rusia ar captura Pokrovsk? Ar fi considerată o victorie strategică, poate chiar o lovitură decisivă?
Sobchak: Nu cred. Cu siguranță ar oferi Rusiei un avantaj tactic, dar nu unul decisiv. Ideea că ar putea exploata o astfel de breșă cu o manevră de război la scară largă mi se pare extrem de improbabilă, cu excepția cazului în care armata ucraineană însăși s-ar destrăma – iar acest lucru nu se întrezărește. Cel mai probabil rezultat al capturării Pokrovskului de către Rusia ar fi pur și simplu un avans tactic. În primul rând, Rusia nu mai are o capacitate de manevră foarte mare. A epuizat deja cea mai mare parte a stocurilor din perioada Războiului Rece. Aprovizionarea masivă cu blindate și vehicule pe care o asociam cu forțele sovietice a dispărut. Pur și simplu nu mai au această capacitate, cel puțin nu în acest moment.
Și chiar dacă ar reuși cumva, nu au pregătirea necesară pentru a conduce operațiuni militare combinate. Este o operațiune foarte complexă. Necesită pregătire și antrenament intens la toate nivelurile [și] leadership (capacitate de a conduce, n. red.) la toate nivelurile ierarhice.
RFE/RL: Și acest tip de război de manevră este, în esență, doctrina NATO, nu a Rusiei.
Sobchak: Exact. Modul rus de a face război este opus celui american. Modul american este: trimite un glonț, nu un om. Folosește tehnologia, artileria sau aviația pentru a rezolva problema. Modul rus este: trimite oameni. Continuă să-i arunci în mașina de tocat până când aceasta se strică. De aceea, războiul de manevră pe scară largă este atât de improbabil pentru ei – și de aceea nu văd că ar putea avea loc o breșă operațională.
RFE/RL: Vorbind despre impactul uriaș pe care l-au avut dronele în acest război, ar fi corect să spunem că au detronat artileria din poziția de „stăpân” al câmpului de luptă?
Sobchak: Excelentă întrebare. Artileria a fost întotdeauna considerată o forță de masă: poți concentra batalioane, regimente, companii și poți concentra o putere de foc enormă într-o singură zonă. Dacă ne uităm la numărul mare de drone produse în prezent în Ucraina, există fără îndoială și „masă” – deși fiecare dronă are adesea o putere explozivă mai mică decât un proiectil de 152 sau 155 de milimetri. Așadar, în termeni de putere de foc pură, artileria probabil că încă are avantajul. Dar ceea ce vedem este o schimbare reală. În special în tabăra NATO. Exista percepția că artileria evolua deja - de la barajele masive către focul de precizie. Acum, dronele umplu acest gol.
Dronele pot provoca teroare psihologică. IA va lupta singură, curând
RFE/RL: Un alt aspect adesea discutat este impactul artileriei asupra forțelor terestre. Spre deosebire de soldații umani, o dronă poate fi doborâtă, dar nu va suferi șocuri provocate de explozia proiectilelor. Nu are crize nervoase din cauza rachetelor care cad din cer.
Sobchak: Absolut. Și dronele au propriul lor mod de a provoca teroare psihologică devastatoare. Uitați-vă la videoclipurile cu rușii care intră în panică, fug să se ascundă, se aruncă în buncăre – adesea, o primă dronă pătrunde într-o poziție, apoi o a doua zboară după ei. Este ceva... personal. Este groaznic să fii vânat așa, e altfel decât a fi supus unui foc de artilerie nediscriminatoriu. Cu toate acestea, presupun că poți provoca și „șoc de bombardament” echipajelor umane care operează și ghidează dronele.
RFE/RL: Dacă ghidarea și operațiunile secundare trec treptat în mâinile IA (Inteligența Artificială) – ceea ce pare a fi dinamica preferată – acest lucru înclină decisiv balanța în favoarea dronelor?
Sobchak: Da, cu siguranță. Suntem în pragul unei revoluții în domeniul războiului, dacă nu am ajuns deja acolo, cu IA oferind ghidare completă pentru drone. Până acum, nu am văzut drone controlate complet de IA, în care omul să fie complet exclus din circuit. Dar cuvântul cheie aici este „încă”. Pe măsură ce lupta se intensifică, pe măsură ce țările devin din ce în ce mai disperate în acest meci de box al uzurii, opțiunile care păreau odată sub centură și inacceptabile pot începe să pară cea mai bună cale de acțiune.
RFE/RL: În ce măsură introducerea dronelor a atenuat criza acută de personal cu care se confruntă Ucraina?
Sobchak: A jucat un rol foarte important. Dronele au devenit esențiale pentru baza industrială de apărare a Ucrainei. Se vorbește chiar despre producerea a până la un milion de drone pe an. O astfel de scară ar ajuta cu siguranță la compensarea unei părți din deficitul de forță de muncă.
Rușii inovează și ei
RFE/RL: Și rușii? Cum se descurcă și cum se adaptează?
Sobchak: Rușii s-au dovedit a fi destul de adaptabili. Vechiul stereotip al Rusiei ca o simplă mașină de tocat carne în stilul Primului sau celui de-al Doilea Război Mondial subestimează capacitatea lor de inovare, iar acest lucru se vede acum.
În același timp, baza lor industrială este mai mare. O mare parte din ceea ce am văzut din capacitățile dronelor rusești – în special atacurile asupra orașelor ucrainene, care au devenit mai frecvente în ultima perioadă – sunt alimentate de drone iraniene, în special de modelul Shahed.
Din ce în ce mai multe dintre acestea sunt produse pe plan intern, în Rusia. De asemenea, au dezvoltat propriile sisteme, precum Rubicon, și intensifică producția de drone de interceptare. Asta ar putea reprezenta o problemă reală pentru Ucraina, dacă nu se adaptează în continuare și nu merge mereu cu un pas înainte în cursa inovării.
Întrebarea strategică mai importantă este dacă aliații Rusiei vor continua să se implice. Coreea de Nord a furnizat milioane de proiectile de artilerie și zeci de mii de soldați, și există relatări că alți soldați sunt pe drum. Va continua acest lucru? Iranul va continua să le furnizeze același volum, acum că are alte griji? Nu este clar. Și, sincer, cel mai important factor rămâne ceea ce vor face Statele Unite. Pentru a spune lucrurilor pe nume, succesul Ucrainei depinde de SUA. Având în vedere că jumătate din ajutorul militar al Ucrainei provine din America, dacă acesta ar dispărea, s-ar crea o problemă strategică profundă. Iar politica SUA din 2014 a fost, să spunem, haotică.
Nu există arma secretă decisivă
RFE/RL: Să vorbim despre acordul încheiat de președintele [Donald] Trump cu NATO, prin care europenii vor cumpăra arme din SUA pentru a le da Ucrainei. Are același caracter restrictiv ca și înainte? Am putea vedea, de exemplu, rachete de croazieră Tomahawk incluse într-un astfel de pachet? Dacă este vorba doar de tranzacții, sunt sigur că NATO ar descoperi niște seifuri ascunse pe care să le deschidă – cu condiția ca SUA să fie dispuse să vândă.
Sobchak: Se pare că utilizarea NATO ca agent pentru achiziționarea și livrarea de arme este noua politică a SUA. Rămâne de văzut dacă aceasta va avea aceleași limitări ca înainte, dar, dacă ar trebui să ghicesc, nu cred că va schimba semnificativ ecuația. Nici includerea rachetelor Tomahawk nu este încă certă, dar aș spune că nu există un singur sistem de armament care ar putea înclina balanța în favoarea uneia dintre părți. Esența conflictului ține de voința națională, de baza industrială de apărare și de forța de muncă. Victoria uneia dintre părți va veni doar atunci când cealaltă va ceda prima, din cauza epuizării.
RFE/RL: Și se pare că Ucraina nu va sta cu mâinile în sân. Kievul a continuat producția propriului sistem de rachetă Flamingo, un sistem pe care mulți îl consideră comparabil și, în unele privințe, chiar superior omologului american. Cât de important ar putea fi acest lucru pentru echilibrul pe câmpul de luptă?
Sobchak: Deși noua rachetă Flamingo a Ucrainei este cu siguranță o inovație tactică, eu aș include-o în categoria rachetelor de croazieră Tomahawk din întrebarea anterioară. Niciun sistem de armament nu este susceptibil să încline în mod decisiv balanța puterii în favoarea uneia dintre părți.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
