La o întâlnire tensionată la Casa Albă cu Volodimir Zelenski, președintele SUA Donald Trump i-a spus lideruui ucrainean că probabil va trebui să cedeze porțiuni din teritoriul Ucrainei pentru a pune capăt războiului cu Rusia.
„Credem că ceea ce ar trebui să facă este să se oprească la liniile unde se află, liniile de luptă”, a declarat Trump reporterilor la bordul Air Force One două zile mai târziu. „Restul este foarte greu de negociat dacă spui: «Tu iei asta, noi luăm aia»”.
„Să rămână așa cum este. În acest moment, este deja împărțit. Cred că 78% din teritoriu este deja ocupat de Rusia”, a declarat el pe 19 octombrie. „Lăsați-l așa cum este în acest moment. Ei pot... negocia ceva mai târziu”.
Trump se referea în mare parte la o regiune din estul și sud-estul Ucrainei cunoscută sub numele de Donbas.
În primăvara anului trecut, Zelenski a susținut apelul lui Trump pentru un armistițiu care ar lăsa Rusia să controleze pentru moment părți din Donbas și alte regiuni.
Pe 21 octombrie, lideri europeni și Zelenski însuși au admis chiar, într-o declarație comună, că actuala linie a frontului poate fi un punct de plecare la negocieri, reafirmând și angajamentul pentru integritatea teritorială a Ucrainei.
Pentru majoritatea covârșitoare a ucrainenilor, renunțarea la Donbas sau la orice alt teritoriu în mod oficial sau permanent este exclusă: „Nu vom părăsi Donbasul. Nu putem face asta”, a declarat Zelenski în august.
Sugestia lui Trump că Ucraina ar trebui să renunțe la teritoriu pare să difere de declarațiile sale din luna trecută, când a afirmat că Kievul este „în măsură să lupte și să recâștige întreaga Ucraină în forma sa inițială”.
Casa Albă își schimbă uneori opinia cu privire la teritoriul ucrainean, dar Kremlinul nu.
Donbasul rămâne în centrul priorităților politice și militare ale lui Putin – întreaga regiune este marcată de o lungă secțiune de 1.100 de kilometri de linie de front zigzagată. Pentru Moscova, importanța sa – economică, culturală și istorică – datează de zeci de ani, dacă nu chiar de secole.
Deci, de ce anume este Kremlinul obsedat de Donbas?
Centru industrial
Termen geografic derivat din numele râului Doneț și cuvântul „bazin” – ca în bazin carbonifer – Donbasul cuprinde două regiuni ucrainene în întregime: Luhansk și Donețk. După unele definiții, include și mici părți din regiunile învecinate Harkov, Dnipropetrovsk și Zaporijia.
Este centrul industrial al Ucrainei, găzduind mine de cărbune, topitorii, uzine metalurgice, porturi și importante căi ferate.
Cu o suprafață de aproximativ 52.000 de kilometri pătrați, regiunea este mai mare decât multe țări europene - inclusiv Moldova.
Partea sudică a regiunii Donbas include unele dintre cele mai fertile terenuri agricole pentru care Ucraina este renumită. Litoralul Mării Azov, în sudul regiunii Donețk, găzduiește portul Mariupol și Azovstal – până în 2022, una dintre cele mai mari fabrici de oțel din lume.
Liderii sovietici considerau regiunea râului Doneț – cu cărbunele și topitoriile sale – drept motorul industrializării accelerate, care urma să aducă Uniunea Sovietică la paritate economică cu puterile industriale europene, precum Germania.
După șocul economic provocat de prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, regiunea a intrat într-un declin lent, inclusiv pe plan industrial, afectată de infrastructura învechită, lipsa investițiilor, schimbarea capacității de producție și concurența piețelor globale și a comerțului mondial.
Unii dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Ucraina proveneau din Donbas, finanțând blocul politic Partidul Regiunilor și liderul său, Viktor Ianukovici, care a ocupat funcțiile de președinte și prim-ministru.
Ianukovici a fugit în Rusia în februarie 2014, după ce luni întregi de demonstrații în masă la Kiev au culminat cu violente ciocniri de stradă.
În lunile care au urmat, Rusia a lansat o mișcare insurgentă și o campanie de sabotaj și destabilizare în Donbas, capturând instalații militare și clădiri cheie, inclusiv capitala neoficială a regiunii, Donețk. Rusia a trimis, de asemenea, trupe regulate în luptă împotriva forțelor ucrainene, care erau subdimensionate și subaprovizionate.
Forțele susținute de Rusia au proclamat „republici populare” în Donețk și Luhansk, care au devenit ulterior baza declarației lui Putin din 2022 de a anexa cele două regiuni, împreună cu alte două.
Înainte de februarie 2022, forțele loiale Rusiei controlau aproximativ 42.000 de kilometri pătrați din teritoriul ucrainean, în întregime în Donbas, plus peninsula Crimeea din Marea Neagră, care fusese capturată cu opt ani mai devreme.
Centura fortificată din Donbas
Forțele ruse au cucerit mai multe orașe cheie din Donbas în primul an al invaziei totale.
Mariupol a căzut în mai 2022, după un asediu brutal de trei luni; Sievierodonețk, la nord, a fost capturat în luna următoare. Un an mai târziu, Bahmut – un oraș din regiunea Donețk, a cărui apărare fusese prioritară pentru Zelenski și comandanții săi – a căzut în mâinile trupelor ruse.
După căderea Bahmutului, planificatorii ucraineni au acordat prioritate unei centuri de fortificații în preajma a două orașe – Sloviansk și Kramatorsk – împreună cu Kostiantinivka, nod feroviar situat mai la sud.
Cu o lungime totală de aproximativ 50 de kilometri, centura este o linie sinuoasă de apărare – tranșee, obstacole antitanc, buncăre, câmpuri minate – „țesută” în periferiile orașelor.
Depășirea centurii de fortărețe ar permite forțelor ruse să se deplaseze rapid spre vest, până la granița regiunii Donețk, aducând prioritatea Kremlinului – cucerirea întregului Donbas – la îndemână.
Pierderea centurii de fortărețe ar reprezenta un risc pe termen lung pentru forțele ucrainene, deschizând calea pentru noi operațiuni rusești în viitor – lucru la care Zelenski a făcut aluzie în august: „Donbasul este o trambulină pentru o nouă ofensivă viitoare”.
„Cerințele adresate Ucrainei de a ceda restul regiunii Donețk sunt nerealiste din punctul de vedere al capacităților viitoare de apărare ale Ucrainei”, a declarat pentru Current Time (televiziunea de limbă rusă a RFE/RL) Kirill Martinov, redactorul-șef al ziarului rus exilat Novaya Gazeta Europa.
„Putin încearcă să cucerească regiunea Donețk de 11 ani. Cedarea acelor zone fortificate care rămân sub control ucrainean ar fi, de fapt, o cale pentru ruși către Harkov și Dnipro”, a spus el, referindu-se la două capitale ale regiunilor învecinate. „Și, în general, o cale către un nou război în care Putin va câștiga și mai ușor.”
„Novorosia”
Rădăcinile pretențiilor Kremlinului asupra Donbasului – ca să nu mai vorbim de cea mai mare parte a Ucrainei – datează în parte din secolul al XVIII-lea, când Ecaterina cea Mare a extins cuceririle imperiale ale Rusiei spre sud, până la coasta Mării Negre, și spre vest, până în Balcani.
Denumit Novorosia, sau Noua Rusie, conceptul a fost adoptat de naționaliștii și filosofii ruși moderni – în special Aleksandr Dughin – care au promovat și ideea mai largă „Ruski Mir”, sau Lumea Rusă. Putin a preluat public această idee la scurt timp după cucerirea Crimeei, un teritoriu cu rezonanță emoțională profundă pentru mulți ruși.
În Donbas, etnia ucraineană era majoritară până în anii de după al Doilea Război Mondial, când planificatorii sovietici au început să importe etnici ruși pentru a o repopula și a construi o forță de muncă industrială.
În momentul prăbușirii Uniunii Sovietice, Donbasul avea o proporție mai mare de persoane care se declarau de etnie rusă decât orice altă regiune, cu excepția Crimeei, deși rușii erau încă în minoritate.
Înainte de izbucnirea războiului în 2014, limba rusă era larg utilizată în Donbas și în alte părți ale Ucrainei. Zelenski, care provine din orașul Krivii Rih (Krivoi Rog, în rusă) situat în centrul sudic al țării, a crescut vorbind rusa ca primă limbă, de exemplu.
De-a lungul timpului, naționaliștii ucraineni au încercat periodic să reducă importanța limbii ruse în toată țara și au existat eforturi sporadice, fără succes, de a organiza referendumuri pentru a consolida limba rusă ca limbă oficială alături de limba ucraineană.
Naționaliștii ruși au afirmat că etnia rusă din Donbas dorește să se separe și să se unească cu Rusia, ceea ce a fost contrazis de mai multe alegeri și referendumuri organizate de-a lungul anilor.
Înainte de 2022, regiunea avea o populație de aproximativ 6 milioane de locuitori. În perioada premergătoare invaziei, Kremlinul a încercat să-și justifice războiul, în parte, prezentând minoritatea etnică rusă ca fiind victima unei campanii de discriminare din partea statului.
În discursul său televizat din 24 februarie 2022, în care a anunțat invazia, Putin a vorbit în mod fals despre un „genocid la care sunt supuși aproape 4 milioane de oameni”. Doi ani mai târziu, Rusia a depus o plângere la cea mai înaltă instanță a Națiunilor Unite, invocând „genocidul” din Donbas.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
