Născută la 3 septembrie 1979 în satul Boşerniţa, Rezina. În 1999 a absolvit Colegiu Pedagogic „Vasile Lupu” din Orhei. Absolventă a Facultăţii de Istorie şi Psihologie a Universității de Stat a Moldovei, specialitatea Psihologie. Din 2004 activează în domeniul non-guvernamental, ocupându-se de problemele copiilor cu disabilităţi și ale familiilor acestora, consilier la linia fierbinte pentru persoane cu disabilităţi. Ultimii ani se ocupă de creşterea şi educarea celor trei copii ai săi.
Luni
Dimineața începe la ora 5:30 atunci când Iustina, mezina noastră de 3 luni și jumătate îmi dă de înțeles că îi este foame. Nu încetinesc să mă mir cum este programat creierul femeii să audă orice mișcare și sunet a copilului chiar și atunci când somnul este cel mai dulce. Ador momentul când o alăptez și o admir cum mănâncă cu poftă. Eu sunt adepta alăptării și cred că este cel mai bun start pe care îl poți da copilului tău în viață.
La ora 7:00 începe a doua parte a dimineții în familia noastră. Cît timp Iustina doarme, eu prepar micul dejun pentru cei trei bărbați: soțul și cei doi fii. Diminețile prepar hrană cu multe vitamine și fibre, azi în meniu smoothie și terci din ovăz. Încerc să învăț copii să se alimenteze sănătos, deoarece noi suntem ceea ce mâncăm după cum spunea Buda. Din păcate, nu întotdeauna putem să verificăm calitatea produselor pe care le procurăm. În goană după profit, producătorii ne ofere legume și fructe pline de pesticide, carne îmbibată cu hormoni, lapte praf.
La 7:20 încep să-i trezesc pe copii și durează acest ritual vreo 10 minute. Începe partea cea mai gălăgioasă a dimineții, perioada în care băieții reușesc să se certe între ei de vreo două ori și la fel să se împace, să servească micul dejun și la 8:15 să iasă pe ușă. Merg la școala singurei, am ales școala aproape de casa unde locuim ca să fie copii mai independenți de noi și noi de ei.
În tot acest timp Iustina doarme, așa că reușim cu soțul să servim micul dejun împreună. Acestea sunt momentele când rămânem în doi și putem să discutăm în liniște, să stabilim niște planuri. Se aude gânguritul, odorașul cel mic îmi dă de știre că s-a trezit. Este bine dispusă și cu zâmbetul mare pe față, este atât de dulce încât nu mă pot sătura să o drăgostesc. Urmează un ritual pe care îl avem în fiecare dimineață, toaleta de dimineață, masajul, gimnastica, activități de stimulare senzoriale,cognitive. După aceste activități ea obosește și unica ei dorință este să mănânce și să doarmă.
La ora acesta sunt și eu obosită, așa că profit de timpul cât o alăptez să trag un pui de somn de vreo 30 minute. Programul zilei mele este dictat de către Iustina, ea este șefa mea.
După ora amiezii a venit bunicul să o plimbe pe nepoțică, iar eu am avut la dispoziție trei ore pentru a face ordine și a prepara cina. Le-am reușit pe toate. Cina încercăm să o servim împreună pentru a discuta despre cum ne-am petrecut ziua. După cină, băieții își fac lecțiile, Iustina vrea distrată așa că noi, părinții, ne împărțim pentru a le oferi atenție la toți. La ora 22:30 băieții adorm, dar Iustina mai are chef de joacă, așa că adoarme la ora 00. A fost o zi lungă și obositoare. Adorm, dar nu pentru mult timp, căci se trezește șefa.
Marți
Diminețile în familia noastră sunt la trase la indigo cu mici schimbări. Când ajung la ora 10 sunt deja obosită, așa că încerc să mă relaxez în timp ce o alăptez pe Iustina. Azi am continuat să citesc cartea „Mănâncă, roagă-te, iubește” de Elizabeth Gilbert. Este o carte autobiografică și îmi place modul în care autoarea relatează evenimentele din viața ei. Demult cochetam cu gândul de a începe să învăț limba italiană, dar autoarea cărții m-a convins. Acum îmi rămâne un lucru de nimic să găsesc timp pentru aceasta.
Voi putea comunica cu finul nostru de cununie care este italian, și apoi nu se știe unde te duce soarta, poate să ajungem și noi în Italia ca și mulți prieteni și rude de ale noastre.
Îmi dau seama că în următorii ani nu vor fi schimbări în țară...
Azi ne-am permis luxul de a asculta o emisiune TV cu analistul politic Igor Boțan. Devin tristă deoarece din cele auzite îmi dau seama că în următorii ani nu vor fi schimbări în țară și că situația nu este în favoarea oamenilor, ci doar în favoarea celor de la conducere. Iar mă duc la gândul poate totuși ar fi mai bine pentru viitorul copiilor și a unei bătrânețe mai calitative pentru noi să ne facem valiza și să plecăm din țară. În timp ce ne plimbam afară cu Iustina am vorbit cu o prietenă care este stabilită în Canada și trece acum printr-o perioadă mai dificilă, divorțul. Îi ofer suport emoțional și o susțin, viața merge mai departe și orice schimbare este benefică pentru noi.
Seara la TV se vorbește mult de vizita președintelui Turciei în Moldova și măsurile de securitate maximă care sunt întreprinse pentru a-i proteja pe înalții demnitari. De cine oare lor le este frică? Întrebare retorică.
Miercuri
La ora 8:15 am închis ușa după Cosmin și Vlaicu, soțul a ești mai înainte ca să aibă acces la oficiu, care este situat în centrul orașului și va fi dificil să ajungă mai târziu, din motive de securitate în legătură cu vizita președintelui turc. Așa că am rămas noi în două cu Iustina și avem timp pentru a ne distra. Ador momentele acestea și încerc să le țin minte prin fotografiile pe care le fac.
Discut cu o vecină care este supărată că nu mers la sport la fel din cauza măsurilor de securitate din oraș. Ar fi fost perfect dacă declarau zi oficială de odihnă ca să stea lumea acasă și să nu îi deranjeze pe demnitari. Vorbesc cu mama la telefon, nu am vorbit cu ea de vreo 2 zile, de obicei ne auzim zilnic. Mamei încep să-i dea de știre anumite probleme de sănătate și discutăm unde ar fi mai bine să meargă la medic în Rezina sau Chișinău. Eu o conving să vină la Chișinău cu argumentul forte că aici mai poți găsi un specialist bun, ea însă mai crede că și la Rezina sunt buni acei puțini care au rămas. Urmează ea să decidă.
Aș vrea tot anul împrejur să fie luna octombrie, mi se pare cea mai frumoasă lună din an...
După amiază am ieșit cu copii în parcul din apropiere pentru a admira frumusețea toamnei. După mine, aș vrea tot anul împrejur să fie luna octombrie, mi se pare cea mai frumoasă lună din an. Ai parte de toată paleta de culori ca sa-ți bucuri ochiul și să te relaxezi. A fost o după amiază superbă alături de cei mai dragi sufletului meu.
Joi
A început destul de pozitiv cu gânguritul și zâmbetele Iustinei, care te atrage ca un magnet la ea. Așa că primii care o salută și-i ofere pupici sunt băieții, nu știu care să stea mai mult cu ea, iarăși motiv de hârjoneală între ei. Frații o iubesc pe surioara lor cea mică și se mândresc cu ea. Și mie mi se umple inima de fericire în aceste momente, ce poate să fie mai frumos atunci când copii tăi se iubesc.
Prin geam pătrunde razele de soare, semn că astăzi iarăși va fi o zi de toamnă caldă și luminoasă, pe placul meu. La școală se organizează excursie pentru copii, vor merge în România la începutul vacanței de toamnă. Copiii sunt fericiți și așteaptă cu nerăbdare excursia. La un moment m-am dus cu gândul la copiii din familiei care nu își pot permite financiar să-i trimită în asemenea excursii. Oare cum se simt ei atunci când toți în jurul lor vorbesc despre excursie?
În clasa lui Cosmin este un băiat care nu a mers nici într-o excursie deoarece el știe că resursele financiare ale familiei merg pentru reabilitarea frățiorului mai mic care este cu o dizabilitate severă. Activând în domeniul promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități cunosc forte bine problemele cu care se confruntă familiile în care este o persoană cu dizabilitate și puținul suport pe care îl au din partea instituțiilor de stat. M-am gândit că ar fi frumos să ne organizăm cu părinții din clasă și să-i achitam excursia lui Nicolae în România. Gândit și apucat de treabă. În trei ore am reușit să organizez un grup de părinți și am colectat suma necesară. Sunt satisfăcută și mândră de acei părinți care au fost atât de receptivi și chiar mi-au mulțumit că am venit cu ideea dată. Scopul a fost atins - Nicolae va merge în excursie, printr-o efort comun am făcut un copil fericit și acesta mă face să mă simt și eu fericită.
Vineri
Ziua în care este cel mai dificil să trezești copii ca să-i trimiți la școală, dar într-un final ne reușește. Serele de vineri însă sunt cele mai relaxante în familie, copii nu au de făcut lecții, așa că avem timp pentru jocuri, emisiuni TV , filme.
Facebook-ul mă anunță că azi este ziua de naștere a unei colege, chiar îi mulțumesc pentru informația dată. Mă gândesc ce va fi dacă într-o zi va dispărea Facebook-ul cum ne vom ura La mulți ani? De obicei telefonezi și felicit persoana. Mi se pare seci și lipsite de încărcătură emoțională urările trimise pe Facebook. Am mers cu Iustina la piață și am făcut cumpărături pentru a le organiza bărbaților casei o cină delicioasă pe placul lor.
Vorbesc la telefon cu ambele mame, mama mea și mama soacră. Subiectul principal al discuției e Iustina, ea acum este centru universului nostru. Weekendul îl vom petrece la țară cu buneii, să mai respirăm aer curat și să admirăm frumusețea toamnei acolo, departe de forfota orășenească.