Născută pe 2 ianuarie 1985, in satul Hijdieni, raionul Glodeni. A studiat și a lucrat în 10 țări din 3 regiuni (Europa, America de Nord și Asia Pacific). A studiat la Colegiul Europei din Bruges, INSEAD (Franța și Singapore), Universitatea din Ljubljana, ICHEC Brussels Management School din Belgia, si Universitatea din Oxford. Studiile de bază și le-a făcut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, România.

Este manager de Inovare și Resurse Umane la Johnson & Johnson, unde activează de aproape patru ani, în Regatul Belgiei, Statele Unite ale Americii și China. A activat în calitate de manager resurse umane la Comisia Europeană. Este fondatoarea și directoarea Galeriei de Artă „Europe’s Art”, entitate creată la Bruxelles, Belgia, care reprezintă 45 de artiști din 20 de țări si fondator al mișcării „Femeile în artă pentru pace”.

Luni

Încă suntem pe drumul faptelor bune. Acest drum organizat de Platforma DA cu Diaspora l-am început în Germania. Ne-am întâlnit cu zeci de familii la Frankfurt. Apoi, am continuat cu Olanda, Belgia si Spania. In Italia am petrecut ceva mai mult timp că am vizitat 6 orașe. Și astăzi dimineață am zburat din Milano spre Bruxelles. În Belgia am locuit aproape 10 ani, este ca și casa mea. Aici am ajuns in 2008 când mi-am început studiile de masterat în Diplomație și Relațiile Externe ale Uniunii Europene la Colegiul Europei la Bruges. După, am activat timp de 7 ani la Comisia Europeana la Bruxelles.

M-am întors astăzi la Bruxelles ca să particip la Adunarea Politică a Partidului Popular European PPE. Acolo m-am întâlnit cu mai mulți colegi din partidele care fac parte din familia PPE și liderii partidului au confirmat susținerea lor pentru partidele pro-europene, reformatoare și democratice din Republica Moldova. În prezidiul ședinței, șase domni și o doamnă, mai e de lucru la acest capitol.

După adunare, m-am întâlnit cu domnul Oleg Chiriță, un conațional de al nostru de care ar trebui să fim mândri. Oleg este șef de programe la European Union Global Diaspora Facility și am schimbat unele idei pentru strategia noastră pentru diaspora. Cina am luat-o cu patru membri bravi din diaspora noastră, toți realizați profesional în străinătate și cu care am discutat varianta finală a strategiei pentru diaspora. Simion a venit cu idei de facilități fiscale pentru cei care vor să se întoarcă acasă, Vasile cu idei de o rețea a moldovenilor realizați din străinătate și alte idei interesante. Am vrut să mă uit la un film că să mă deconectez, dar am avut de scris un articol pe care l-am terminat la 1 dimineață. Așa că viață bate filmul, la propriu.

Marți

Schimbare de plan. Trebuia inițial să rămân la Bruxelles pentru întâlniri la Parlamentul European și Comisia Europeană, dar a trebuit să mă întorc la Chișînău pentru a continuă lupta noastră pentru un număr de secțîi de vot din diaspora. Așa că am luat avionul de dimineață și în timpul escalei de la Varșovia, am reușit să editez un video de campanie. Că eu mă ocup și de partea de comunicare. Noi nu avem agenții „fancy” plătite de nu știu cine, noi facem totul singuri. De la aeroport am mers direct la birou ca să planificăm maratonul faptelor bune, un maraton de 3 km pe care l-am propus echipei și la care o să particip cu drag. Eu am crezut întotdeauna că o minte sănătoasă poate fi doar într-un corp sănătos. În campanie e mai greu, dar înafara campaniei, încerc să fac sport măcar de 3 ori pe săptămâna: joc tenis, alerg și merg la sala de sport, sau măcar ies seară la o plimbare de 5-10 mii de pași.

Miercuri

Mă trezesc în sfârșit acasă, adică în țară că încă nu am reușit să ajung acasă la părinți. Dar totuși e acasă și cafeaua e mai dulce și brânzica glazurată la cafea e perfectă. Citesc știrile rapid, cânt o melodie de a noastră pentru o stare de spirit bună pentru întreagă zi și merg la birou. Acolo avem conferință de presă pe subiectul votului diasporei. Echipa această a Platformei DA a luptat așa de mult pentru voturile diasporei că îi sunt foarte recunoscătoare din numele tuturor moldovenilor aflați în străinătate. Eu așa și nu înțeleg cum să avem peste 30% din pupulatia țării în străinătate, cu o contribuție de peste 15% din PIB și să nu îi lăsăm să voteze. Noi luptăm. Diaspora contează și diaspora votează.

Seară vin părinții la Chișinău că mâine să ne întoarcem acasă. Eu nu am mașină, așa că ei sărmanii fac câte 3 ore să vină să mă ia acasă. În sfârșit am avut șansă să stau cu mama la povești ca între fete până la 1 dimineață. Aveam atâtea impresii de pe Drumul Faptelor bune din Diaspora, că aș fi putut sta toată noaptea la taclale, dar m-a trimis mama la somn, că pe timpurile bune când eram copil acasă și mama mă sărută pe obraz de noapte bună.

Joi

M-au trezit părinții care au început a ‚trebălui’ prin casă de pe la 7 că nu aveau somn. Nu mă supăr pe ei, mai ales dacă îmi pregătesc cafeaua ca să mă răsfețe. Verificări de agendă. Astăzi e despre protest. Îmi dau seama că acest manifest de a protesta în curând mi se va asocia cu „justiție”.

Ne întâlnim cu toți colegii de partid și plecăm organizat spre Curtea de Apel, protestăm pentru Drepturile Diasporei. Probabil, diaspora e cea mai mare frică pentru opozanți. Moldovenii de peste hotare știu cum funcționează legea și cum poți avea o viață decentă atunci statul îți poate garanta drepturile. Protestele sunt vocile noastre, ale tuturor. Plecăm după masă spre casă în campanie la Glodeni, locul unde m-am născut. Un prilej bun pentru amintiri. Pe drum facem stop să gustăm din cireșe și căpșuni, de ale noastre. Gustul acesta dulce pur moldovenesc.

Seara târziu ajungem acasă și mă prind iarăși în tehnologii, mailuri, proiecte, discuții online. Zeci de planuri și angajamente care cer responsabilitate și curaj. Dar cu o ‚noapte bună’ auzită de la părinți recapeți energia și speranța.

Vineri

Dimineți răcoroase de la țară. Miros de aer proaspăt, miros de ceai de mentă pregătit de tată, mama e cu clătitele de la ora 6. Pornim un tur al raionului Glodeni. Vizităm spitalul raional unde suntem întâmpinați de echipa de medici. Eroii cărora le suntem datori. Urmează Ustia și apoi unul din cele mai mari sate din Moldova, Sturzovca. Ce apreciez cel mai mult e că peste tot unde am fost oamenii au aceeași dorință, chiar dacă o exprimă în felul lor, este nevoie de Justiție, că să oprim frică asta comună și nevoie de o economie sănătoasă.
Sunt extrem de surprinsă de educatoarele de la Sturzovca, bucuroase de vizită noastră, chiar dacă suntem din sate din același raion sunt primită că pe un consătean de a lor cu bunăvoie și cu o speranța într-o Moldova mai bună cu oameni onești care aduc proiecte frumoase în țară. Seară mergem la niște mătușe foarte dragi mie, care mă așteaptă cu bunătăți și multă susținere. Nicăieri nu-i ca acasă.