Presa britanică e preocupată în această dimineață de faptul că astăzi, marți 14 iunie, ar trebui să demareze ceea ce, peste Canalul Mânecii, la francezi, Libération a numit deja «ultima idee dementă a lui Boris Johnson»: pentru a lupta împotriva sosirilor record de migranți, Londra a încheiat un acord cu... Rwanda, în Africa, țară în care aceștia vor fi plasați în centre de detenție (numite “hoteluri”) în timp ce cererea lor de azil va fi examinată la Londra.
În același timp, marina britanică va fi de acum înainte responsabilă de controlul Canalului Mânecii. Abia anunțate, noile măsuri au fost de îndată „criticate cu o extremă virulență”, nu doar de ONG-uri și de societatea civilă, dar și de Prințul Charles. The Guardian, cotidianul stângii intelectuale londoneze, scrie astăzi că victime ale torturii se văd astfel amenințate cu deportarea.
Asta după ce, cum o menționează și conservatorul The Times, Curtea de Apel a respins o moțiune legală a societății civile care căuta să oprească deportările. Tot The Times revelează și că Boris Johnson l-a criticat pe Prințul Charles, care a catalogat politica guvernului în materie de refugiați drept “cumplită” (“appalling”), premierul Johnson subliniind că membrii familiei regale nu ar trebui să se amestece în funcționarea guvernului, în politică sau în justiție.
Detaliile despre noul plan al Marii Britanii de a combate imigrația ilegală „suscită furie din partea ONG-urilor, a ONU și a opoziției laburiste”. Trimiterea unor solicitanți de azil în Rwanda, la 6.500 de kilometri de Regatul Unit, i-a lăsat pe mulți fără grai prin simbolistica ei. Premierul Boris Johnson a invocat însă “spiritul Brexit-ului și al controlului frontierelor”, atunci când a anunțat această schemă prin care Londra va transfera 120 de milioane de lire sterline statului est-african Rwanda, în cadrul unui acord inițial pe cinci ani.
Acordul, finalizat în timpul unei vizite la Kigali a ministrei britanice de interne Priti Patel, se concretizează după trei ani de promisiuni din partea acesteia de a reloca procesarea cererilor de azil în țări terțe. Rând pe rând, două acorduri cu Albania și Ghana au eșuat. La acea vreme, Înaltul Comisar pentru Refugiați al Națiunilor Unite declara că această practică „ar constitui o încălcare a obligațiilor internaționale ale Regatului Unit”. Boris Johnson, la rândul său, a spus că este „încrezător” în legalitatea acestui parteneriat, recunoscând totodată că se aștepta ca acesta să fie contestat în instanță (dar ieri Curtea de Apel a decis că pactul e legal).
Multe asociații au evidențiat și situația dezastruoasă a Rwandei în domeniul drepturilor omului. În 2021, Regatul Unit a cerut chiar ca ONU să investigheze presupuse crime, dispariții și torturi din țară. Care, potrivit lui Boris Johnson, ar fi totuși „una dintre cele mai sigure din lume”.
Asta cu toate că, așa cum a constat-o The Guardian, până și unii politicieni ai propriului partid conservator de guvernământ al lui Johnson (Tory) găsesc ideea „inumană”.
Nu poate scăpa nimănui ironia faptului că inflexibila ministră de interne Priti Patel este ea însăși din părinți imigranți, proveniți din Uganda și India.
Noua bătălie a Brexitului
Tot la Londra, The Daily Telegraph, ziarul pro-guvernamental în care Boris Johnson însuși a scris până să devină premier, revelează la rândul său, pe un ton aprobator, intențiile guvernului de a nu respecta unele părți ale acordului cu Uniunea Europeană în legătură cu Irlanda de Nord,
“Începe noua bătălie a Brexitului”, anunță The Spectator. Guvernul britanic a depus luni, 13 iunie, un proiect de lege foarte controversat și care încalcă protocolul nord-irlandez semnat cu Bruxelles-ul ca parte a ieșirii din Uniunea Europeană (UE). „Această legislație, așteptată de câteva săptămâni, urmărește eliminarea unilaterală a anumitor controale vamale puse în aplicare asupra mărfurilor trimise din Marea Britanie în Irlanda de Nord”, se felicită The Daily Telegraph.
În Belgia, cotidianul economic L’Echo estimează că «răspunsul european va fi lent», dar că procedura adoptată de Bruxelles împotriva Marii Britanii pentru încălcarea tratatelor «ar putea duce la intervenția justiției europene și la o foarte mare amendă» pentru Londra.
Acest aranjament privind o frontieră vamală, menită să evite instalarea unei demarcații fizice între provincia britanică și Republica Irlanda, membră a UE, provoacă de câteva luni furia unioniștilor nord-irlandezi, care rămân foarte atașați de Marea Britanie. Pentru ei, aceste controale amenință pur și simplu integritatea teritorială a țării. În semn de protest, principala formațiune unionistă, DUP, s-a retras din instituțiile politice locale încă de la începutul anului.
Este vorba de ceea ce a fost numit backstop, clauza privitoare la limita administrativă dintre Irlanda propriu-zisă și Irlanda de Nord britanică. Londra s-a angajat față de UE să nu instaureze o acolo o autentică frontieră solidă, cu vămi și formalități administrative, întrucât asta ar atenta la integritatea pieței unice europene, pe care Dublinul dorește s-o păstreze totală și funcțională în insulă. Introducerea unei frontiere ar risca să declanșeze noi violențe intracomunitare în Irlanda, cum au fost cele încheiate în urmă cu două decenii prin „acordul din Vinerea Mare” din 1998.
Principala condiție atunci, prin care s-a ajuns la două decenii de pace, era că niciodată nu se va reinstaura o graniță reală în nordul Irlandei. Prin acea frontieră, acum invizibilă, de 500 km, trec majoritatea mărfurilor irlandeze spre UE și a mărfurilor nord-irlandeze spre Irlanda, principalul partener comercial al nordului.
Noul proiect de lege, combinat cu recenta victorie în alegerile locale a naționaliștilor irlandezi din Sinn Fein, care vor unificarea insulei, face să revină spectrul violenței. Reintroducerea unei frontiere ar risca într-adevăr să ducă la revenirea violențelor sectare și a valului de terorism care a zdruncinat Irlanda de Nord în ultimele decenii ale secolului XX, relansând bombele în discoteci, amestecul de banditism și conflict religios dintre catolici și protestanți, pe fundal de alcool și genunchi explodați ca pedeapsă, acel temut kneecapping.
