Aşadar, noua putere pro-europeană a declarat răspicat că hoţii şi agenţii corupţiei vor avea mari probleme, că vor fi pedepsiţi, că bogăţiile acumulate ilegal vor fi confiscate. Trebuie să recunoaştem că aceşti conducători par cei mai hotărâţi, chiar dacă lupta cu corupţia e un laitmotiv al anilor de Independenţă. Noua putere vorbeşte despre corectitudine, cinste, despre faptul că onestitatea trebuie să fie în capul mesei. Când îmi imaginez că aceste discursuri se pot converti într-o realitate mirifică, simt cum mă ameţeşte bucuria.
Fireşte, hoţii sunt pe fază şi şi-au aţintit un ochi cercetător asupra noii puteri. Ei s-au aciuat, îşi dosesc mişmaşurile, dar nu renunţă la ele, fără doar şi poate. Atâta timp cât nu sunt traşi la răspundere, de ce ar trebui să renunţe la schemele dubioase? Câinii latră, caravana mişmaşurilor merge mai departe.
Drumul de la cuvinte frumoase la fapte e sinuos, se ştie bine. Va reuşi noua putere să anihileze hoţii şi hoţia? E prea puţin să ai în Parlament şi în Guvern oameni „cinstiţi”, hoţia a fost aici mereu la ea acasă pe palierele inferioare, în tot soiul de departamente, agenţii şi societăţi cu capital de stat. Degeaba avem oameni cinstiţi în Guvern dacă la facerea unui drum nişte lucrători fac mişmaşuri. Ministrul nu poate să controleze tot ce se face într-un domeniu. Deci e nevoie şi de oameni cinstiţi pretutindeni şi mai cu seamă acolo unde hoţii au tot profitat ani de zile. Iar dacă un hoţ e prins, totuşi, ajungem în zona justiţiei. Acolo totul e oare în regulă?
Datele problemei sunt următoarele. Noii conducători au atras simpatia oamenilor tocmai pentru hotărârea lor de oţel de a învinge hoţia. Dacă vor reuşi să facă asta, vor deveni nişte adevăraţi eroi şi vor rămâne în amintirea posterităţii. Dacă însă nu vor face mare lucru sau, şi mai grav, se vor lăsa prinşi în scheme dubioase, vor deveni cea mai mare dezamăgire a politicii moldovenşti de după 1991.
