O chestiune foarte-foarte bizară. Sergiu Sîrbu, un politician cu vastă experienţă, care a muncit în patru formaţiuni, a declarat deunăzi că părăseşte politica: „Eu nu am niciun regret, dar chiar am o mică ușurare, deoarece nu poți să fii în politică foarte mult timp. A venit timpul să mă dau într-o parte, vin oameni noi. Un deputat nu este niciodată în serviciul liderului de partid sau partidului, un deputat conform legii supreme este în serviciul poporului și atâta timp cât el servește interesele poporului și muncește pentru acele angajamente, nu trebuie să fie astfel de regrete…”
Ei bine, n-a trecut nici o zi şi cel care simţea o mică uşurare şi care părăsea politica fără regrete s-a răzgândit. Omul a devenit în doi timpi şi trei mişcări vicepreşedinte al Partidului Şor. E ceva de-a dreptul halucinant şi dizgraţios. Păi, dacă gândul îţi este numai la interesele poporului, de ce le spui oamenilor baliverne? Cum poţi să le declari cetăţenilor că te dai la o parte şi imediat, ca şi cum n-ai spus nimic, să sari în a cincea echipă politică? Ce fel de om eşti şi cum să mai aibă moldovenii încredere în tine? Mai întâi le dai de înţeles oamenilor că politica n-a însemnat mare lucru pentru tine, că nu e cazul să fii poltician multă vreme, şi apoi sari voiniceşte într-o altă ambarcaţiune politică…
Sincer să fiu, nu prea găsesc cuvintele potrivite pentru a comenta aşa ceva. Multe feluri de traseism moldovenesc am văzut, dar unul în care se sare în a cincea formaţiune, după ce e abandonată aparent politica, nu am mai văzut. Nici nu mă mai interesează ce anume l-a făcut pe Sergiu Sîrbu să se răzgândească. Mare-i grădina ta, Doamne!
